Pomenirea si pretuirea celor ce s-au jertfit pentru libertate
Cuvantul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, adresat dupa oficierea slujbei de pomenire a eroilor Revolutiei din Decembrie 1989, in Catedrala patriarhala, miercuri, 22 decembrie 2010: Unde este Duhul lui Dumnezeu, acolo este libertatea (II Corinteni 3, 17)Revolutia romana din decembrie 1989, care a fost, in acelasi timp, jertfa si bucurie, cruce si inviere, a adus poporului nostru oprimat si umilit darul sfant al libertatii.Libertatea umana este un dat fundamental al definitiei omului ca fiinta rationala creata dupa chipul lui Dumnezeu, Creatorul si Sustinatorul Universului. Asadar, persoana umana rationala, libera si iubitoare este imaginea creata a Persoanei divine necreate (Cf. Facere 1, 26).Omul, in ceea ce are el mai esential si mai particular, nu se defineste in raport cu vreun element al lumii materiale in care a fost creat, ci in raport cu Dumnezeu Creatorul, Cel vesnic viu. De aceea, omul doreste viata vesnica, adica sa cunoasca infinitatea, eternitatea si plinatatea vietii si a iubirii. Aceasta aspiratie a omului dupa viata si iubire eterna ne arata darul libertatii ca fiind premisa a unei comuniuni personale eterne de viata si iubire cu Dumnezeu si cu semenii, fara constrangere si fara pierdere a identitatii sale.Adevarata libertate este dar al Duhului Sfant (Cf. II Corinteni 3, 17) care trebuie cultivat pentru ca viata sa fie comuniune si bucurie sfanta, intrucat Duhul Sfant este Duhul Adevarului (Cf. Ioan 15, 26), Duhul pacii si al comuniunii de iubire (Cf. II Corinteni 13, 13; Efeseni 4, 3 6). In acest sens, Duhul Sfant, ca Duh al libertatii, se manifesta in viata oamenilor si ca dreptate, pace si bucurie (Cf. Romani 14, 17), adica libertate sfanta de a savarsi binele si de a cauta sfintenia.In decembrie 1989, multi romani, mai ales tineri, au simtit prezenta lui Dumnezeu in momentul eliberarii poporului de comunismul ateu si opresiv. De aceea, in mod spontan, au strigat in multe locuri din tara: Dumnezeu este cu noi! sau Murim si apoi vom fi liberi! . Prin urmare, actul de comemorare a eroilor din decembrie 1989, majoritatea tineri, care s-au jertfit pentru libertatea si demnitatea poporului roman, este un act de recunostinta si pretuire a jertfelniciei lor. Pomenirea lor in stare de rugaciune sau comuniune spirituala este expresia cea mai reala si profunda a cultivarii legaturii noastre de iubire fraterna cu ei, iubire mai tare decat moartea trupului si opacitatea mormantului. Iar daca nu-i pomenim ii ingropam in uitarea noastra. Pomenirea lor in rugaciune, adica in prezenta si lumina iubirii milostive a lui Dumnezeu este si un act de speranta pentru odihna lor in iubirea lui Hristos, Cel ce a fost pe nedrept ucis de oameni, dar inviat de Dumnezeu si randuit a fi Judecatorul viilor si al mortilor. In acest sens, pomenirea eroilor in nadejdea Invierii este si nadejdea recunoasterii demnitatii lor si nadejdea implinirii dreptatii pentru ei.In timpul persecutiei comunisto – ateiste, la fel ca in alte tari din Europa rasariteana, si in tara noastra au murit o multime de clerici si laici in inchisori sau au suferit pentru credinta lor in Dumnezeu si pentru ca doreau sa fie liberi. Acesti martiri si marturisitori ai credintei in Dumnezeu si ai luptei pentru libertate si demnitate nationala sunt pomeniti azi, in mod deosebit in rugaciunile Bisericii noastre, dar si la fiecare Sfanta Liturghie. Jertfa lor pentru libertate si demnitate nationala trebuie sa fie izvor de inspiratie si innoire pentru viata noastra ca romani credinciosi. Ei ne cheama astazi sa nu despartim darul libertatii de darul iubirii de Dumnezeu si de oameni. Sa nu despartim libertatea de responsabilitate si demnitate.Cultivarea si folosirea darului sfant al libertatii necesita o maturizare spirituala permanenta a constiintelor si a inimilor, avand in vedere ca pentru noi, crestinii, indata dupa dobandirea libertatii urmeaza intrebarea: ce am facut sau ce facem cu libertatea noastra?Valoarea reala a libertatii noastre se masoara potrivit cu multimea faptelor noastre bune savarsite in mod liber si responsabil, pentru a creste spiritual in bunatate si generozitate.Daca libertatea politica sau sociala nu este unita cu responsabilitatea morala pentru apararea vietii umane individuale si colective, libertatea devine autodegradare. De aceea, Sfantul Apostol Petru, cunoscand bine pericolul permanent al pervertirii sau al degradarii libertatii omului ii avertizeaza pe crestini: Nu folositi libertatea ca pe un acoperamant al rautatii! (I Petru 2, 16)Libertatea ca acoperamant al rautatii se vede astazi mai ales in raul pe care si-l face omul insusi prin degradarea sanatatii sale, prin slabirea comuniunii din familie, prin diminuarea solidaritatii sociale si a unitatii nationale. O eliberare a unei tari de o dictatura politica nu devine automat pentru cetatenii ei si o eliberare de tirania patimilor egoiste ale lacomiei dupa profit material care imbogateste pe unii si saraceste pe altii, si ale goanei dupa putere de stapanire care inalta pe unii si umileste pe altii. De aceea, sfintii Bisericii ne invata ca libertatea deplina nu se rezuma la libertatea politica sau sociala, ci ea trebuie sa fie si eliberare spirituala de patimile egoiste (lacomie, orgoliu, invidie, lenevire s.a.). Prin urmare, lupta pentru dobandirea si cultivarea libertatii sociale (libertate de constiinta si religioasa, de exprimare, de asociere si circulatie s.a.) trebuie completata cu libertatea spirituala de-a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele, libertatea de a fi harnic si darnic, libertatea de a fi drept si cinstit, libertatea de a fi omenos si generos, sincer si milostiv; pe scurt: libertatea omului de a cunoaste pe Dumnezeu si de a se asemana cu Dumnezeu Cel sfant si bun.Din pacate, multe din aceste componente ale libertatii interioare sau spirituale nu mai sunt astazi un ideal al societatii secularizate, care din cauza deficitului ei de transcendenta se adanceste in deficitul ei de umanitate cu riscul de a atinge demonicul. Iata de ce avem mare nevoie de credinta puternica, multa speranta si iubire curata, care se nasc din rugaciune si se arata in fapte bune. Numai astfel vom cinsti cum se cuvine memoria celor care s-au jertfit in decembrie 1989 pentru libertatea, prosperitatea si demnitatea poporului roman.† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Dec 22, 2010
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei