Evanghelia Duminicii a XXXII-a dupa Rusalii (a lui Zaheu) Luca 19, 1-10'In vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon si, iata, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vamesi, cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura. Şi alergand inainte, s-a suit intr-un sicomor ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca. Şi cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta. Şi a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se. Şi, vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un pacatos. Iar Zaheu, stand inaintea Domnului, I-a zis: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am nedreptatit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Şi a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.'

Sfanta Evanghelie care se citeste in Duminica a XXXII-a dupa Rusalii ne arata cum schimbarea modului de a fi al unui bogat poate sa-i aduca mantuirea, atunci cand din om lacom devine om milostiv, aratand deodata pocainta si fapte de pocainta.

Pacea, bucuria si fericirea sufletului nu se dobandesc prin acumulare necinstita de bunuri materiale

Zaheu vamesul este singurul bogat, dintre cei prezentati de Sfantul Evanghelist Luca, care se mantuieste, chiar daca, inainte de intalnirea cu Mantuitorul Iisus Hristos, vamesul era preocupat doar de imbogatire, asuprind multi oameni si rapind avutul lor.

In vremea Domnului Iisus, vamesii, adica acei oameni desemnati de regimul roman de ocupatie sa adune impozite pentru Imperiu, erau in general dornici de imbogatire, colectand cu lacomie de la populatie mai mult decat permitea legea.

Unul dintre acestia, Zaheu, mai-marele vamesilor din Ierihon si imprejurimi, era un om urat de popor pentru lacomia lui si invidiat pentru bogatia pe care o adunase in scurt timp, dar in mod necinstit sau nedrept.

La un moment dat insa, in viata acestui vames lacom si nedrept s-a trezit o dorinta de schimbare. El si-a dat seama ca nu era atat de fericit pe cat spera sa fie cand luase hotararea de a aduna multe averi in orice chip. Bogatiile materiale adunate de el in scurt timp nu-l multumeau sufleteste. Simtea ca omul este mai mult decat materie, ca pacea, bucuria si fericirea sufletului nu vin din acumulare necinstita de bunuri materiale in jurul omului, ci prin sporirea bunatatii spirituale din interiorul omului, din sufletul sau.

De aceea, Zaheu, om bogat, dar mic de statura, se urca intr-un sicomor, pentru a reusi sa-L vada pe Iisus din Nazaret despre care a auzit ca schimbase vietile multor oameni. Desi fapta lui Zaheu parea, mai degraba, una inspirata de curiozitate, totusi, in adancul sau, acesta simtea si credea ca Mantuitorul Iisus Hristos poate sa-l elibereze de patima lacomiei de averi, sa-i schimbe viata si sa-i daruiasca o noua lumina vietii sale. Dovada ca Zaheu era manat de o cautare sincera si de o tainica dorinta de schimbare a vietii se vede tocmai in faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos, Cunoscatorul sufletelor oamenilor, dintr-o mare multime de oameni, l-a chemat numai pe el pe nume si i-a spus ca doreste sa fie primit in casa acestuia.

Mantuitorul Iisus Hristos nu judeca pe nimeni in mod pripit, dupa aparente sau dupa opinia publica superficiala

Drumul deschis de Iisus oamenilor pe care-i intalneste este calea mantuirii. Cine-L cauta sincer si-L intalneste pe El simte cum Dumnezeu ii schimba viata. Hristos ofera intotdeauna o noua sansa celor care Il cauta si le raspunde acestora intr-un mod foarte adesea nou, surprinzator si neasteptat. Asa s-a intamplat si cu Zaheu, mai-marele vamesilor, care era un om bogat, lacom si mandru, nedrept si asupritor al semenilor sai.

Trecand prin Ierihon, Mantuitorul Iisus Hristos este atent la multimea pe care o intalneste in cale. El insa ii vede nu numai pe cei de aproape sau pe cei din fata Lui, ci si pe cei de departe sau de pe marginea drumului. Privind spre Zaheu, Mantuitorul Iisus Hristos nu a vazut in el doar un om mic de statura si un curios urcat intr-un copac, ci si un suflet in cautare si dornic de schimbare spirituala. De aceea, Iisus i-a spus: 'Zaheu, grabeste-te si da-te jos, caci astazi trebuie sa raman in casa ta'. O invitatie neasteptata adresata unui vames, spre mirarea tuturor celor care-l cunosteau pe Zaheu ca fiind un om rau si lacom. Asadar, Mantuitorul Hristos exprima in vazul si auzul tuturor dorinta Sa de-a intra in casa cuiva care n-ar fi indraznit niciodata sa-I adreseze o astfel de invitatie.

Prin urmare, Evanghelia ne spune ca aceasta atitudine a lui Iisus a provocat imediat mirare si murmur in multime. Cum am spune astazi, opinia publica a reactionat negativ la gestul neasteptat al Mantuitorului Iisus Hristos. Poate ca toti cei care cunosteau faptele rele ale vamesului Zaheu erau indreptatiti sa murmure ca Iisus 'a intrat sa gazduiasca la un pacatos'. Insa Mantuitorul Iisus Hristos nu judeca pe oameni dupa opinia publica, deoarece aceasta este incapabila de a sesiza imediat schimbarile sau starile duhovnicesti din sufletul omului, iar El a venit in lume sa-i ajute pe oameni inainte de a-i judeca, a venit sa-i vindece de patimi si sa-i ridice din pacate, dupa cum spune El Insusi: 'n-am venit sa judec lumea, ci ca sa mantuiesc lumea' (cf. Ioan 12, 47).

Bunatatea lui Hristos a patruns dincolo de rautatea lui Zaheu

Evanghelia ne arata, in continuare, cum Zaheu vamesul si-a innoit sufletul dupa ce Mantuitorul Iisus Hristos a intrat in casa acestuia. Şi anume, un vames lacom devine darnic, se schimba radical, dar nu pentru ca a fost mustrat cu asprime, ci pentru ca a fost onorat cu o cinste neasteptata. Prezenta lui Iisus in casa sa l-a coplesit. De ce? Pentru ca i s-a acordat o onoare sau o pretuire pe care stia ca nu o merita. Hristos l-a cinstit pe un pacatos desi acesta nu merita cinstire din partea oamenilor, intrucat era necinstit in relatiile lui cu ei. Totusi, nemarginita milostivire sau coplesitoarea bunatate a lui Hristos a patruns atat de puternic dincolo de intunericul si rautatea pacatului lacomiei care stapanea sufletul lui Zaheu, incat a rascolit in el dramul de bunatate care-i mai ramasese si a reaprins in el 'carbunele' omeniei, acoperit de cenusa si zgura pacatului. Cand acest carbune al chipului bunatatii a fost aprins de focul iubirii milostive si salvatoare a lui Hristos, din sufletul lui Zaheu a tasnit lumina unei vieti noi exprimate intr-o hotarare radicala: 'iata jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am nedreptatit pe cineva cu ceva, intorc impatrit'. Taciunele sufletului sau intunecat, aproape stins din cauza lacomiei, a devenit indata torta inflacarata de darnicie, chip luminos al lui Dumnezeu Cel milostiv!

Vedem aici marea intelepciune a Mantuitorului Iisus Hristos si dumnezeiasca Lui bunatate de Duhovnic desavarsit, Care vindeca si elibereaza sufletele pacatosilor, recupereaza pe cei pierduti, dezrobeste pe cei impatimiti si ridica pe cei cazuti.

Zaheu, lacomul si zgarcitul de ieri, devine deodata milostiv si darnic, deoarece s-a intalnit cu milostivirea negraita a lui Dumnezeu care l-a coplesit. Omul inrait din pricina pacatului a devenit om bun, pentru ca a fost surprins de bunatatea lui Dumnezeu Cel Sfant. Omul nemilos si aspru a devenit om milostiv si generos fata de saraci, pentru ca L-a primit in casa si in suflet pe Dumnezeu Preamilostivul.

Vazand aceasta schimbare in viata lui Zaheu, Mantuitorul Iisus Hristos a cuprins in aceasta stare noua de viata si familia acestuia, aratand astfel cum o familie a unui om pacatos care se pocaieste poate deveni partasa la binecuvantarea lui Dumnezeu Cel milostiv si iertator.

'Iar Iisus a grait catre el: astazi s-a facut mantuire casei acesteia, pentru ca si el (Zaheu) este fiul lui Avraam.' De ce a mai adaugat, oare, Mantuitorul si cuvintele: 'pentru ca si el este fiul lui Avraam'? Nu era suficient sa spuna: 'Astazi s-a facut mantuire casei acesteia'?

Aceste cuvinte ale Mantuitorului ne descopera motivatia autoinvitarii Sale in casa lui Zaheu. A fi numit fiul lui Avraam inseamna a avea credinta. Asadar, in pofida pacatoseniei sale, Zaheu s-a urcat intr-un sicomor avand credinta ca Iisus, Invatatorul si Vindecatorul, il poate lumina si ii poate schimba viata. Aceasta credinta a lui Zaheu, pe care numai Dumnezeu-Omul a putut-o citi in adancul sufletului acestuia, ca fiind o dorinta a acestuia pentru o relatie noua a sa cu Dumnezeu si cu semenii, a atras atentia Mantuitorului Iisus Hristos. Asadar, mai intai harul lui Iisus Hristos a intrat tainic in sufletul lui Zaheu ca sa-L caute pe Iisus, iar apoi Iisus a intrat si in casa lui Zaheu, pentru a implini si proclama mantuirea si vindecarea sufletului acestuia.

Bunatatea milostiva a lui Dumnezeu elibereaza pe oameni de lacomie

In Evanghelia din 'Duminica lui Zaheu' vedem ca Dumnezeu schimba inimile oamenilor, nu atat prin pedepse, boala, necazuri ori mustrari, cat mai ales printr-o coplesitoare bunatate care se arata oamenilor pacatosi, adesea, in mod neasteptat si nemeritat. Insa milostivirea si bunatatea lui Dumnezeu se arata foarte adesea peste cei mai mari pacatosi, nu doar pentru convertirea acestora, ci si ca un indemn pentru toti oamenii, care trebuie sa devina cat mai buni, mai milostivi, sa caute asemanarea cu Dumnezeu Multmilostivul.

Pe de alta parte, pocainta care se arata in schimbarea spirituala a lui Zaheu vamesul nu este o pocainta care se manifesta doar ca regret pentru faptele rele savarsite, ci si o schimbare in bine a modului de a gandi, de a simti si de a faptui, adica trecerea de la fapte rele la fapte bune. Intrucat Hristos Domnul nu l-a mustrat pe Zaheu, ci l-a onorat cu o vizita acasa la el, acesta, coplesit de iubirea milostiva a lui Iisus, a trecut direct la faptele pocaintei si ale indreptarii, adica la faptele bune pe care le savarseste cineva cand deodata isi schimba orientarea vietii in bine si dobandeste prin har un suflet milostiv.

Din episodul intalnirii Mantuitorului Hristos cu vamesul Zaheu invatam si noi ca putem sa ne schimbam viata in bine din proprie initiativa, nu asteptand sa fim pedepsiti, nici certati cu boala, cu suferinta ori cu mustrari, ci cugetand la multa bunatate a lui Dumnezeu si la dorinta Lui de a intra in casa sufletului nostru. Cum si cand ne putem noi converti ori schimba in bine? In foarte multe chipuri si in orice moment. De pilda, cand vedem un om mai credincios decat noi, sa nu-l invidiem, ci sa ne hotaram sa avem si noi credinta mai puternica; cand vedem un om mai harnic si mai darnic decat noi, sa ne hotaram sa fim si noi mai harnici si mai darnici; cand vedem ca un om are o viata mai curata decat noi si traieste in sfintenie, sa ne hotaram sa ne curatim si noi viata de pacate. Facand asa, auzim si noi cum rasuna tainic in sufletele noastre cuvintele lui Hristos Domnul:'Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, pentru ca si acesta este fiul credintei'!

Iisus Mantuitorul ne cauta necontenit pe fiecare dintre noi, ca si noi sa-L cautam pe El, Izvorul vietii vesnice fericite

Evanghelia de astazi este plina de invataturi duhovnicesti, iar concluzia ei, exprimata prin cuvintele Mantuitorului: 'Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut' este un motiv de nadejde si incurajare pentru noi toti.

Orice om care ramane in pacat este un om pierdut daca nu se pocaieste. Pocainta, insa, inseamna o schimbare a vietii, o trecere de pe calea pierzarii pe drumul mantuirii, de la fapte rele la fapte bune.

Sfanta Evanghelie ne arata cum convertirea unui om pacatos s-a produs pentru ca i s-au aratat acestuia o bunatate si o onoare pe care nu le merita. Ea ne ajuta sa intelegem ca multa blandete, multa rabdare si multa bunatate ale lui Dumnezeu sunt un indemn tainic la pocainta, la schimbare in bine. Multi oameni, desi sunt mai pacatosi decat altii, primesc multe daruri de la Dumnezeu. Desi sunt rai, totusi le merge bine, iar unii se intreaba: cum de le merge bine acestor oameni atat de rai sau de lacomi?

Raspunsul poate fi acesta: Mantuitorul Iisus Hristos asteapta ca bunatatea, milostivirea si darnicia Lui sa-i determine intr-o zi pe cei mai pacatosi sa-si schimbe viata, sa se converteasca, nu din teama de pedeapsa, ci datorita bunatatii lui Dumnezeu, Care iubeste pe tot omul si doreste ca nimeni sa nu piara, ci sa se mantuiasca, adica sa vina la El, in mod liber, cu dorinta de mantuire, de viata vesnica fericita, in iubirea Preasfintei Treimi.

Sa ne rugam Domnului nostru Iisus Hristos sa ne ajute sa ne schimbam si noi viata nu numai cand trecem prin necazuri, ci si cand primim daruri si binecuvantari nemeritate de la Dumnezeu. Sa devenim buni si sa savarsim fapte bune ca roade ale bunatatii Lui lucratoare in noi, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire! Amin.

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane* Text revizuit de autor in anul 2012

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 862

Id: 19457

Data: Jan 22, 2012

Imagine: