Duminica a treia din Postul Mare (a Sfintei Cruci)

'Zis-a Domnul: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape viata si-o va pierde, iar cine isi va pierde viata sa pentru Mine si pentru Evanghelie, acela si-o va mantui. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el cand va veni intru slava Tatalui Sau, cu sfintii ingeri. Şi le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere.'

† Daniel,Patriarhul Romaniei

Duminica a treia din Sfantul si Marele Post al Pastilor se numeste si Duminica Sfintei Cruci. Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci incepe cu indemnul Mantuitorului ca fiecare om sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-I urmeze Lui. Apoi intreaba Mantuitorul: 'Ce-i foloseste omului sa castige lumea aceasta, daca isi pierde sufletul sau? '. Iar in partea ultima a textului Evangheliei se spune ca intre cei prezenti se afla oameni care 'nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere'. Desi textul Evangheliei acestei duminici este relativ scurt, el este foarte bogat in intelesuri duhovnicesti legate atat de taina vietii crestine, in general, cat si de perioada aceasta a Postului Sfintelor Pasti.

Textul Evangheliei reprezinta o initiere sau o luminare a credinciosilor in urcusul lor spre Inviere, spre Sfintele Pasti. Evanghelia ne spune ca pentru a dobandi mantuirea, in primul rand trebuie sa ne lepadam de noi insine, sa ne luam crucea noastra si sa-i urmam lui Hristos, pentru ca cel ce voieste sa-si scape viata sa o va pierde, dar cine isi pierde viata pentru Hristos si pentru Evanghelie, acela si-o va mantui. Aceste cuvinte ne arata ca exista o singura modalitate sau o singura cale pentru a ne mantui: aceea de a ne uni cu Dumnezeu. Cine voieste sa-si scape viata prin sine, cu propriile sale forte intelectuale si fizice, se va pierde, iar cine se daruieste pe sine lui Hristos-Izvorul vietii vesnice, chiar pana la jertfa propriei sale vieti, acela se va mantui. Iata de ce perioada Sfantului si Marelui Post al Sfintelor Pasti este un timp sfant in care, prin post si pocainta, ne dezlipim si ne despatimim de ceea ce este rau in viata noastra, de tot ceea ce este pacat si patima egoista, si ne unim cu Hristos Cel Sfant prin rugaciune si fapte bune. Ne lepadam de pacate prin post, prin infranare de la pacatele lacomiei de placere, de avere si putere, prin pocainta si Spovedanie, ca apoi sa ne unim cu Hristos prin rugaciune, Impartasanie si fapte bune. In acest inteles, Evanghelia ne spune ca cine isi pierde viata sau sufletul sau pentru Hristos si pentru Evanghelie, adica cel ce renunta la voia sa proprie, egoista si pacatoasa, pentru a urma voia sfanta a lui Hristos, acela se va mantui, adica va dobandi viata vesnica. Cine traieste egoist, pentru sine, acela merge spre moarte, iar cine se daruieste in iubire curata lui Hristos si semenilor merge spre viata vesnica, chiar daca trece cu trupul sau prin moarte, potrivit invataturii lui Hristos, Care zice: 'cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Şi oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac' (Ioan 11, 25-26).

Harul lui Hristos transforma crucea noastra in cale spre Inviere

Al doilea mare adevar pe care ni-l comunica Evanghelia din Duminica Sfintei Cruci este Taina crucii ca lumina a vietii crestine. Evanghelia indeamna ca fiecare sa se lepede de sine, adica sa nu mai faca voia sa, ci voia lui Dumnezeu, sa-si ia crucea sa si sa urmeze lui Hristos. Aici crucea poate insemna dimensiunea nefericita a vietii omului, partea ei de suferinta sau durere, mai precis o boala, o neputinta, o neimplinire, o incercare, o constatare permanenta a finitudinii conditiei umane, precum si o permanenta rastignire a omului intre idealul propus si rezultatul obtinut, 'caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc' (Romani 7, 19). Pentru unul, crucea este o boala sau o patima nevindecata, pentru altul, crucea este neimplinirea unui ideal; pentru unul, crucea poate fi o stare nedorita, pentru altul, crucea poate fi o chemare neinteleasa sau o sansa ratata. In multe feluri se poate intelege cuvantul cruce, privit duhovniceste, cand il referim la propria noastra viata. Totusi, Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci este o Evanghelie a sperantei. Recunoscand noi povara vietii sau neputinta noastra, o aducem la Hristos, ca El sa ne ajute sa o purtam. Astfel, neputinta noastra va fi integrata in prezenta iubirii Sale milostive, atotputernice si smerite. Sa lasam pe Hristos-Doctorul sa lumineze viata noastra, sa vindece neputintele noastre sufletesti si trupesti, sa ne ajute sa purtam crucea vietii noastre spre inviere, pe calea mantuirii. Cu alte cuvinte, necazul, incercarea, neputinta pe care le avem nu trebuie sa ne desparta de Dumnezeu sau sa ne indeparteze de Dumnezeu, ci sa devina motive in plus pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu. Incercarile si suferintele nu ne lasa neutri niciodata. Cei care trec prin multa suferinta si poarta o cruce grea nu mai pot fi oameni neutri sau indiferenti in raport cu sensul si taina vietii. Necazul si suferinta pot sa-i apropie sau sa-i indeparteze de Dumnezeu! Totul depinde de credinta lor.

Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci ne indeamna sa asumam si sa purtam crucea vietii noastre si sa facem din ea drum spre inviere, adica prilej de apropiere si de unire cu Hristos Cel Rastignit si Inviat. Lui sa-i cerem ajutor ca sa fie alaturi de noi, sa ne ajute sa ne purtam crucea spre inviere, asa cum a purtat El Crucea Sa. Mai invatam, insa, din Evanghelia acestei zile si adevarul pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a spus ucenicilor Sai: 'sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu venind intru putere' (Marcu 9, 1). Prin aceasta, Mantuitorul a vrut sa arate taina Schimbarii Sale la Fata, eveniment care a avut loc nu cu mult timp inainte de patimirea si rastignirea Sa. Atunci, pe muntele Taborului, cei trei ucenici - Petru, Iacov si Ioan - au vazut fata lui Iisus stralucind ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina (cf. Matei 17, 2; Marcu 9, 2-3; Luca 9, 29), iar ucenicii Lui simteau o pace si o bucurie negraita (cf. Matei 17, 4; Marcu 9, 5; Luca 9, 33). Aceasta traire sau experienta minunata era pregustarea Imparatiei lui Dumnezeu, ea fiind 'dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant ' (Romani 14, 17). E foarte semnificativ faptul ca in Evanghelia de azi Mantuitorul Iisus Hristos vorbeste, in acelasi timp, de Cruce si de vederea slavei Imparatiei lui Dumnezeu. In felul acesta, El pregateste pe ucenicii Sai sa inteleaga atat suferinta Crucii, cat si bucuria Invierii. Cel ce poarta crucea urmand lui Hristos merge spre Inviere, pentru ca lumina Imparatiei lui Dumnezeu intra tainic in sufletul si in viata lui, iar el simte bucuria chemarii lui Hristos si e bucuros sa-L urmeze, chiar daca intampina greutati si necazuri.

Legatura dintre Cruce si Inviere, dintre post (asceza) si bucurie

In Duminica Sfintei Cruci, preotul scoate Sfanta Cruce din Sfantul Altar si o asaza pe un tetrapod (iconostas mic) spre inchinare si sarutare, in timp ce se canta imnul: 'Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si Sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim'. De ce vorbim despre Cruce si despre Inviere in Duminica a treia din Sfantul si Marele Post? De ce in mijlocul Postului? De ce Biserica a randuit ca sa fie pomenita Crucea in mijlocul Postului Sfintelor Pasti si sa fie deja vestite Sfintele Patimi sau Patimiri ale lui Hristos si Slavita Lui Inviere?

In acest sens, Sfintii Parinti ai Bisericii ne invata in primul rand ca, dupa cum in mijlocul Raiului era sadit Pomul Vietii, tot asa in mijlocul Postului Mare al Sfintelor Pasti este praznuita sarbatoarea Sfintei Cruci celei de viata facatoare. De ce? Pentru ca pacatul neinfranarii (nepostirii) si neascultarii lui Adam se vindeca prin infranare sau postire fata de cele materiale si prin ascultare fata de Cuvantul lui Dumnezeu. Adam si Eva au pierdut Raiul si Pomul Vietii pentru ca nu au postit si pentru ca nu au ascultat de Dumnezeu. Noul Adam, Iisus Hristos, facandu-Se ascultator pana la moarte si inca moarte pe Cruce, ne-a daruit Pomul Vietii, El Insusi fiind Pomul vietii, care Se daruieste noua in Sfanta Euharistie. De aceea, Sfantul Isaac Sirul ne spune ca Pomul vietii din Rai era Hristos, iar acum l-am castigat prin Sfanta Euharistie. Din acest motiv, Sfanta Euharistie ni se daruieste dupa ce am postit si ne-am spovedit, iar in timpul impartasirii cu Trupul si Sangele lui Hristos se canta: 'Trupul lui Hristos primiti si din izvorul Cel fara de moarte gustati '.

In al doilea rand, sarbatoarea Duminicii Sfintei Cruci este randuita in a treia duminica din Postul Mare pentru a intari duhovniceste pe cei ce postesc, aratandu-le Crucea ca fiind steag de biruinta a lui Hristos asupra pacatului si asupra mortii, precum si semn luminos al Invierii. De ce? Pentru ca taina Invierii este ascunsa in Cruce ca iubire jertfelnica, iar taina Crucii isi arata slava ei in lumina Invierii. Sfintii Parinti ai Bisericii ne spun ca imparatii biruitori, cand intra intr-o cetate, mai intai trimit inainte semnele biruintei sau stindardele lor, ca sa binevesteasca tuturor ca vor veni in cetate biruitori. In mod asemanator, in mijlocul Postului, se ridica stindardul credintei noastre, Sfanta Cruce, simbolul Rastignirii si Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a ne incuraja sau intari in lupta cu ispitele placerilor (lacomiei) si ale durerii (teama de necazuri si greutati), intrucat Crucea este semn al biruintei iubirii smerite asupra pacatului si asupra mortii, adica semn al Invierii. Cinstirea si sarutarea Sfintei Cruci, insotite de cantarea: 'Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si Sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim', ne intaresc in nevointa noastra duhovniceasca si in urcusul nostru interior spre Inviere. Chiar si in noaptea de Pasti, Crucea nu dispare, ci alaturi de ea se adauga o lumanare, lumanarea Invierii, iar cand preotul spune in auzul tuturor: 'Hristos a inviat!', el arata tuturor Crucea luminata de Inviere. Aceasta inseamna ca cel ce isi poarta crucea vietii sale si Ii urmeaza lui Hristos se pregateste pentru Inviere. Cand ne daruim lui Hristos in iubirea smerita a rugaciunii, a postului, a pocaintei si a faptelor de milostenie, lumina sau harul Invierii intra tainic in sufletul nostru prin Cruce, adica prin rastignirea egoismului din noi dobandim mai multa iubire sfanta, smerita si darnica din iubirea milostiva a lui Hristos Cel Rastignit si Inviat.

Duminica Sfintei Cruci este lumina mare si calauza sigura in pregatirea noastra pentru Inviere

Intelesuri duhovnicesti multe si adanci ale Duminicii Sfintei Cruci sunt cuprinse mai ales in cantarile din Triod consacrate saptamanii a treia a Postului Sfintelor Pasti si Duminicii Sfintei Cruci. Aceasta duminica este o prevestire a Saptamanii Sfintelor Patimi si a Invierii Domnului: 'Trecand a treia saptamana a cinstitului post, Hristoase Cuvinte, invredniceste-ne sa vedem lemnul Crucii celei facatoare de viata, si cu cinste sa ne inchinam si sa cantam dupa vrednicie; sa slavim stapanirea Ta, sa laudam Patimile Tale, sa ajungem in chip curat la slavita si sfanta Inviere, la Pastile cele de taina, prin care Adam iarasi a intrat in rai'.

Cinstirea deosebita a Sfintei Cruci este vestita in Triod in aceste cuvinte din sambata premergatoare: 'Acum obstile ingeresti insotesc lemnul cel cinstit, cu buna cucernicie inconjurandu-l, si cheama pe toti credinciosii la inchinare. Deci veniti cei ce va luminati cu postul, sa cadem la el cu bucurie si cu frica, strigand cu credinta: Bucura-te cinstita Cruce, intarirea lumii! '

'Ziua aceasta este a inchinarii cinstitei Cruci; veniti toti la dansa. Ca revarsand razele cele luminoase ale Invierii lui Hristos, le pune inainte. Sa o sarutam deci toti, sufleteste bucurandu-ne!'.

Cat priveste binefacerile cinstirii Sfintei Cruci, Triodul le arata in mod concentrat in cantarile lui: 'Dumnezeiasca Cruce este taria postului, ajutatoare celor ce privegheaza, intarire celor ce postesc, aparatoare celor ce li se face razboi. Acesteia, adunandu-ne noi, credinciosii, sa ne inchinam ei cu dragoste, bucurandu-ne'.

Puterea harica a Sfintei Cruci provine din legatura ei cu Persoana vesnica a lui Hristos Cel Rastignit pe ea si Inviat din morti. Dupa cum odinioara Adam cel vechi si neascultator fata de Dumnezeu si-a intins, in miezul zilei, mainile spre pomul oprit din mijlocul Raiului, tot asa Hristos - Noul Adam, Şi-a intins, in miezul zilei, in mijlocul pamantului, mainile pe cruce, 'facandu-Se ascultator pana la moarte, si inca moarte pe Cruce' (Filipeni 2, 8), izbavindu-ne astfel de pacatul neascultarii lui Adam celui inselat atunci de demoni, pe care acum i-a invins Hristos, 'biruind asupra lor prin Cruce' (Coloseni 2, 15).

Asadar, pentru a arata legatura dintre mijlocul Raiului, amiaza sau mijlocul zilei si timpul din mijlocul Postului, Crucea lui Hristos este scoasa spre cinstire in mijlocul bisericii. 'In miezul zilei si in mijlocul pamantului rastignindu-Te de bunavoie, ai smuls marginile lumii, indurate, din mijlocul gatlejului balaurului'. Aceeasi idee este exprimata in Octoih, unde se spune: 'Cel ce esti Stapan al vremilor si al anilor, in mijlocul pamantului, la amiaza, pe lemn Te-ai inaltat fiind rastignit, Indelung-rabdatorule; si alunecarea celui ce a suferit in mijlocul raiului pentru rodul cel pricinuitor de stricaciune ai indreptat-o'.

Puterea Sfintei Cruci este vindecatoare si mantuitoare, pentru ca prin ea se arata iubirea milostiva a lui Hristos-Dumnezeu pentru toate popoarele adunate in Biserica Sa: 'Mantuire ai lucrat in mijlocul pamantului, Hristoase Dumnezeule, pe Cruce Ţi-ai intins preacuratele Tale maini adunand toate neamurile care striga: Doamne, slava Ţie!'

Prin rugaciune, pocainta si post, taina Crucii, ca rastignire a patimilor egoiste, este integrata in urcusul credinciosului spre Inviere: 'Cu lemnul ai stins, Stapane, vapaia neascultarii, pe Cruce inaltandu-Te, si ai omorat pe vrajmasul, fiind omorat de bunavoie. Pentru aceasta, te rog omoara voile trupului meu, si inviaza ticaloasa mea inima, cu postul cel ucigator de patimi, curatindu-ma de toata intinarea, ca un Milostiv!'

In alta cantare se spune: 'Rastignindu-ne impreuna cu Cel ce S-a rastignit pentru noi, sa ne omoram toate madularele trupului cu posturi, cu rugaciuni si cu cereri'.

Dar rastignirea sau pacificarea patimilor egoiste ale credinciosului, prin nevointele postului, nu se limiteaza doar la Duminica Sfintei Cruci din Marele Post, ci ea este o constanta a intregii perioade a Postului, dupa cum se spune intr-o cantare din Saptamana lasatului sec de branza, care premerge inceputul postului: 'Crucea Domnului este infranarea a toata desfatarea, si lege de postire celor ce se inchina ei fara incetare. Ca cei ce privesc neincetat la Cel ce S-a pironit pe ea, isi rastignesc trupul impreuna cu patimile si cu poftele. Pentru aceasta sa ne sarguim sa ne facem si noi curati prin post; sa ne impartasim cu Cel ce S-a impartasit noua cu iubirea de oameni prin patimi si dintru a Sa nepatimire a impartit firii noastre, Cel ce are mare mila'.

Aceasta vedere si practica duhovniceasca a luptei crestinului cu patimile egoiste, ca inaintare interioara a lui spre lumina Invierii, urmeaza viata si invatatura apostolica a Bisericii, cuprinse in cuvintele Sfantului Apostol Pavel, care zice: 'Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam' (Galateni 5, 24-25). 'Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El' (Romani 6, 8).

In aceasta Duminica, Biserica noastra cinsteste in mod deosebit puterea si lumina spirituala a Sfintei Cruci ca lumina a Postului Sfintelor Pasti si ca arvuna a Saptamanii Sfintelor Patimi ale Mantuitorului Iisus Hristos. In cantarile din Triod, referitoare la lumina Crucii din Postul Sfintelor Pasti, Crucea este numita: 'facatoare de viata', 'raiul Bisericii', 'usa Raiului', 'noul pom al vietii', 'pom al nestricaciunii', 'arma nebiruita', 'lauda preotilor', 'lauda si scaparea monahilor', 'slava mucenicilor', 'podoaba sfintilor', 'izvor al harului', 'bucuria ortodocsilor', 'stralucirea ingerilor', 'mai luminoasa decat soarele', 'luminatoarea creatiei'.

In rezumat, putem spune ca legatura dintre Duminica Sfintei Cruci si Saptamana Sfintelor Patimiri ale lui Hristos se vede in insusi faptul ca viata crestina se sfinteste printr-o asceza de rastignire a patimilor egoiste ale lacomiei (placerilor) si de biruinta asupra temerii sau fricii de durere, pentru a dobandi iubirea smerita si milostiva ca izvor de bucurie a invierii sufletului din moartea pacatului.

In acest sens, citam cuvintele unui bun cunoscator al intelesului si folosului Triodului, ca scoala duhovniceasca de pregatire pentru Sfintele Pasti:

'Praznuirea Crucii ne permite sa caracterizam intregul Post Mare ca un timp randuit in vederea rastignirii duhovnicesti, si ne ingaduie sa spunem ca fiecare din virtutile practicate aici ca pregatire in vederea celebrarii Patimii (lui Hristos) e in fapt deja o participare voluntara si reala, chiar daca partiala, la jertfa Crucii. (…) In timpul Postului Mare, credinciosii sunt chemati sa urmeze pe Hristos in pustie pentru a triumfa asemenea Lui asupra 'ispitei placerii', prin asceza liber consimtita si modul de existenta al caintei (tropos metanoias). Odata aceasta victorie potential castigata, ei vor putea fi introdusi in cea de-a doua faza a identificarii lor cu Hristos, pentru a triumfa impreuna cu El asupra 'ispitei durerii', gasindu-se, asadar, in ziua Pastelui, in starea de nepatimire pe care Hristos a venit s-o restaureze in propriul Sau trup, pentru a indumnezei firea omeneasca asumata si a o elibera de 'frica mortii', careia ii era aservita din pricina placerii'.*

De aceea, in duh de rugaciune, sa aducem multumire Domnului nostru Iisus Hristos, zicand: 'Crucii Tale ne inchinam, Stapane, si sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim', spre lauda Preasfintei Treimi si mantuirea noastra.

* Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, trad. diac. Ioan. I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2008, pp. 349-349.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 651

Id: 20613

Data: Mar 16, 2012

Imagine: