Mor in fiecare zi!, spune Sfantul Apostol Pavel in I Cor. 15, 3. 'Vremea mortii e in fiecare clipa', afirma si un scriitor englez din secolul trecut, T. S. Eliot. Tot ceea ce traieste este o forma de moarte: tot timpul murim. Dar, in aceasta experienta cotidiana a mortii, fiecare moarte este urmata de o noua nastere: orice moarte este, in acelasi timp, o forma de viata. Viata si moartea nu sunt contrarii, nu se exclud, ci se intrepatrund. Orice existenta umana pe acest pamant este o imbinare de moarte si de inviere. Cuvantul staretului Sofronie Saharov 'e imposibil sa traiesti ca si crestin, poti doar muri crestineste' este o provocare in lumea de azi, si el a suscitat nu putine reactii atat din partea crestinilor, cat si din partea celor lipsiti de Botezul in numele Sfintei Treimi. Multi dintre ultimii mentionati pot gasi in aceasta fraza o confirmare, o justificare a alegerii lor de a parasi Biserica; o astfel de afirmatie le odihneste constiinta in ceea ce priveste convingerea lor: credinta crestina este pesimista, culpabilizanta, ba chiar una care incurajeaza moartea.Dar pentru noi, crestinii, ce inseamna acest cuvant? Impreuna cu ucenicii, aducandu-ne aminte de spusele din Evanghelia dupa Ioan, am putea zice si noi: 'Greu este cuvantul acesta! Cine poate sa-l asculte?' (Ioan 6, 60)'Dumnezeu ne cere totul, dar mai ales ne da totul' Hristos a inviat din morti, dar cu moartea Sa calcand moartea, mergand pana la daruirea de Sine. Astfel ne-a deschis drumul catre Viata. 'Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata si sa o aiba din belsug. Pastorul cel bun isi pune viata pentru oile Sale' (Ioan 10, 10-11).Asa cum afirma o stareta ortodoxa din Occident, maica Genoveva, 'Dumnezeu ne cere totul, dar mai ales ne da totul. Eu Il vad in primul rand ca pe Cel care iubeste. Vad mai intai iubirea, apoi renuntarea. Pentru mine, Dumnezeu se descopera intai in inima si se face iubire. Aici este primul pas uimitor si minunat, acest dar, acest har, aceasta bucurie. Apoi renuntarea vine prin iubire, caci odata ce noi iubim, vedem toata mizeria noastra, ne e sete de sfintenie, dar nu putem avansa spre unirea cu Dumnezeu decat prin renuntarea la noi insine… Şi atunci, tot ceea ce noi ascundem in suflete, toate durerile noastre, toate noptile noastre adapostesc noi bucurii, noi mangaieri, noi lumini'. Nu putem urma pe Hristos in drumul sau chenotic decat scufundandu-ne in iubire, acest dar pe care il face de la El insusi pana la sfarsit, acest curent care strabate Persoanele Sfintei Treimi si pe toti oamenii credinciosi Ei.Trebuie mai intai sa primim harul, bucuria si sa le lasam sa ne impregneze fiecare cuta a sufletului nostru. 'Renuntarea vine din iubire…' In privirea milostiva a lui Hristos indreptata catre noi, putem sa ne descoperim propria fragilitate, limitele noastre, slabiciunile noastre, pacatul nostru. Şi putem putin cate putin sa-L lasam pe Hristos sa ne desparta de tot ceea nu suntem noi, sa primim putin cate putin de la El adevarata noastra infatisare, sa murim pentru a invia cu El.Viata omului pe pamant este marcata de moarte. Ea are un inceput si un sfarsit. De-a lungul intregului periplu terestru, noi trebuie sa invatam a face din numeroasele treceri si schimbari intamplate in existenta noastra punti care sa ne mute de la lucrurile mortii la cele ale vietii. Secretul unei vieti omenesti pline de bucurie consta in a sti sa consimti la limitele ei, la esecurile ei, la bolile ei, la batranete, la despartiri, la plecari, la rupturile care intervin pe parcursul ei…Hristos a primit conditia noastra umana pentru a o salva dinauntru, asumand-o pana la sfarsit. El a distrus astfel fatalitatea, deschizand drumul catre o viata noua, viata vesnica. Mantuitorul a luat integral asupra Sa revolta fapturii cuvantatoare si a intampinat-o cu o inima compatimitoare, fara inversunare, fara ranchiuna, iertator:'Strigat de deznadejde profunda,Ultima angoasa a fiintei umane.Predat chinurilor mortii,Predat Lui Insusi,Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu,Pentru ce M-ai parasit?El nu e decat sete,Sete de Tatal,Dincolo de absenta Lui,Sete de iubirea noastra,Dincolo de refuzurile noastre…'Am fost botezati in moartea lui Hristos si Tatal ne-a facut sa renastem cu El pentru a trai. Este un mare har acest botez. Ne revine noua sa-l actualizam, sa facem sa intre realitatea sa in viata noastra de toate zilele. Din micile noastre treceri de la moarte la viata sa cladim drumul eliberarii, al iubirii si al milei pana la marea trecere care ne asteapta pe toti si care va fi implinirea tuturor.Hristos ne invita sa intram cu El in lupta pentru iubirea mantuitoare. Iubirea lui Dumnezeu este atat de mare, incat ea ne angajeaza total, ea ne expune in intregime. Este ca si cum Domnul ne-ar spune, in fata suferintei pe care o traversam sau a incercarii care se iveste brusc in viata noastra: 'Vrei tu sa asumi acest rau impreuna cu Mine?'Cum ar putea Dumnezeu sa faca inteleasa dragostea Sa pentru oameni, daca acestia nu ar vedea in vietile lor cat de mare este aceasta? E nevoie ca omul sa vorbeasca acestei iubiri, lasand-o sa traverseze viata lui pana la ultima fibra. Pentru ca parintele Sofronie spunea: 'atata timp cat fiinta umana traieste in aceasta lume, in acest trup, ea este totdeauna ca acoperita cu un val, si acest val nu ii permite sa ramana desavarsit, fara intrerupere in Dumnezeu spre care se inalta sufletul sau'. Privirea sfintilor, in acelasi timp profunda si indurerata, strabate prin si dincolo de vreme si spatiu toata neputinta si mizeria lumii. E o privire care, de asemenea, stie, in Duhul Sfant, ca angoasa si slabiciunea lumii sunt ascunse in inima Tatalui si tainic asumate in moartea si Invierea Fiului.Este o privire in intregime interioara, strabatuta de mila Domnului Insusi, ca atunci cand a vazut multimea ca pe niste oi fara pastor sau cand a plans pentru Ierusalim, adresandu-se femeilor pe drumul Crucii.Renuntarea la sine pentru a face loc lui HristosDupa Inaltarea la Cer, Hristos S-a asezat de-a dreapta Tatalui, intotdeauna gata sa mijloceasca. El imbratiseaza totul, lumea intreaga o poarta in iubirea Sa. Dar El cauta inca si astazi oameni, barbati si femei, in care mila si rugaciunea sa se poata intrupa, cei si cele pe care Tatal i-a chemat prin Duhul sa-L urmeze pe Fiul Sau si sa-I poarte chipul. Duhul Sfant zugraveste in noi trasaturile chipului Domnului si prin invocarea numelui care este mai presus de orice nume, numele lui Iisus, rugaciunea Sa devine a noastra, ne intoarce, pe de o parte, la Tatal, iar pe de alta parte spre umanitatea care-L iubeste si sufera atat de mult. Acceptand sa ne lasam modelati de trairea lui Hristos, noi intram in stare de kenoza (smerenie), care putin cate putin curata inima noastra, nestiutoare de iubire cu adevarat. E un proces de dezgolire, de renuntare la sine, in acelasi timp aspru, dar si bucuros, cand putem spune la fel ca Sfantul Ioan Botezatorul: 'Bucuria mea s-a implinit. Acela (Hristos) trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez' (Ioan 3, 29-30).E un drum interior in care noi trebuie sa invatam sa murim fata de tot ceea ce este inspirat, animat de micul nostru eu, acest eu egoist, 'omul cel vechi' din noi care se intrupeaza in actele si raporturile noastre cu ceilalti. Drum de curatire si linistire cand lasam sa stapaneasca pacea inauntrul nostru. Tacerea aduce cu sine curatia: cand ne vom hotari sa murim pentru a trai? Şi moartea este o tacere. E necesar sa taca vocile discordante, vocile orgolioase, revendicative…'Daca bobul de grau nu moare…'; tacerea ne face asemenea bobului de grau pus in pamant. Fericiti cei care, daruindu-si mintea si inima lui Dumnezeu, nu privesc nici macar la ceea ce Domnul face in ei. Fericit cel care iubeste fara sa se preocupe de iubirea sa, care merge pe calea sa fara sa vada progresul sau.Acel om se afla intr-o profunda uitare de sine si fara reflectie, fara analiza, cu nevinovatie, se odihneste deplin in sanul lui Dumnezeu precum pruncul la sanul mamei sale. Duhul Sau, voia Sa, viata Sa care trebuie sa fie toate in toti, iata crearea omului nou, iar ascultarea este fructul acestei taceri. (Traducere de Augustin Paunoiu din articolul 'Vivre en chrétien est impossible, on ne peut que mourir en chrétien', Sœur Minke, revista Buisson Ardent, nr. 4, 1998)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 830

Id: 23145

Data: Jul 8, 2012

Imagine: