Hristos aduce bucuria invierii in locul suferintei indoliate - Predica Patriarhului Romaniei la Duminica a XX-a dupa Rusalii
Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a XX-a dupa RusaliiEvanghelia Duminicii a XX-a dupa Rusalii (Invierea fiului vaduvei din Nain) Luca 7, 11-16In vremea aceea S-a dus Iisus intr-o cetate numita Nain si impreuna cu El mergeau ucenicii Lui si multime mare. Iar cand s-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea. Şi, vazand-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange! Şi, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te! Şi s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca si l-a dat mamei lui. Şi frica i-a cuprins pe toti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Prooroc mare S-a ridicat intre noi si Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau. In Evanghelia Duminicii a XX-a dupa Rusalii, vedem milostivirea lui Dumnezeu fata de oamenii indurerati si fata de cei morti. Minunea invierii fiului vaduvei din Nain ne arata ca Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste durerea fiecarui om, dar si masura rabdarii lui.† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneMinunea aceasta nu s-a facut la cererea cuiva. Nimeni nu L-a invitat in satul Nain pe Iisus impreuna cu ucenicii Sai; nimeni nu L-a chemat sa aduca alinare durerii mamei care jelea pe ultimul drum, de la casa la mormant, pe unicul ei copil. Şi totusi Iisus a venit, din proprie initiativa, avand iubire milostiva fata de oamenii indurerati ca urmare a mortii celor dragi ai lor.Mantuitorul Hristos alina durerea si intristarea oamenilor indoliatiLa singuratatea vaduviei, in viata acestei femei din Nain s-a adaugat si durerea mortii unicului sau copil. Sarmana femeie spera ca acest unic fiu al ei sa fie un reazem sau un ajutor la batranete, dar speranta ei s-a spulberat. Murind unicul ei copil, ea a trait cea mai intensa si mai puternica durere, si anume durerea mamei care-si inmormanteaza unicul ei copil. Deci, Mantuitorul Iisus Hristos a venit in satul Nain sa aline durerea acestei mame indoliate, intrucat Lui Ii este mila de toti oamenii suferinzi si indurerati. In acelasi timp, El doreste sa daruiasca viata tanarului care a plecat prea devreme din viata pamanteasca. Nu stim cum il chema pe fiul vaduvei din Nain, pentru ca Evanghelia nu ne spune nimic despre numele lui si al mamei sale. Aceasta inseamna ca femeia indoliata, adica mama indurerata care isi duce spre cimitir pe unicul sau fiu, reprezinta pe toate mamele indoliate, iar tanarul mort purtat in sicriu spre cimitir reprezinta pe toti tinerii care mor si lasa in urma lor multa durere parintilor care i-au nascut si i-au crescut.Mantuitorul Iisus Hristos savarseste minunea invierii tanarului din Nain aratand astfel iubire milostiva si smerita, adica iubire care sufera impreuna cu cei ce sufera. Iubirea aceasta milostiva se numeste compasiune, adica impreuna-patimire cu cei ce patimesc din pricina durerii sufletesti. Evanghelia ne arata in putine cuvinte cum Mantuitorul Iisus Hristos, Domnul si Stapanul vietii, Se intalneste cu moartea si cu durerea oamenilor, fiind El Insusi un 'om al durerii' si al suferintei Rastignirii, dar si biruitorul mortii prin Inviere.Cand durerea omului se afla la limita rabdarii, Dumnezeu vine sa-l mangaie si sa-l intareascaEvanghelia ne spune ca 'vazand-o Domnul, I S-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange!' (Lc. 7, 13). El, Care a plans pentru prietenul Sau Lazar cand l-a vazut mort; El, Care a zis: 'Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia!' (Mt. 5, 4), acum in mod surprinzator spune acestei mame indurerate: 'Nu plange!'De ce i-a spus El femeii indoliate: 'Nu plange!', cand plansul era manifestarea fireasca a durerii din inima ei? Pentru ca El stia ca femeia se afla la capatul puterilor ei, la limita rabdarii unei dureri coplesitoare. Deci, cand durerea omului se afla la limita rabdarii, Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa, intrucat Ii este mila de orice om indurerat. De aceea, Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca, desi inviat din morti si inaltat la ceruri, Mantuitorul Iisus Hristos sufera pana la sfarsitul veacurilor potrivit suferintei fiecarui om. Cu alte cuvinte, taina Crucii Lui, ca iubire jertfelnica, este asumata in Invierea Lui, iar Invierea Lui arata slava Crucii Lui ca biruinta a iubirii rastignite asupra pacatului si mortii.Asadar, pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos are mila de aceasta femeie vaduva si indoliata ii spune: 'Nu plange!' Prin aceasta El ne arata ce trebuie sa facem noi, crestinii, care purtam numele lui Hristos, si anume cand vedem in jurul nostru durere si intristare, oameni indurerati sau indoliati, sa mergem spre ei, sa nu asteptam sa ne cheme, deoarece nici Hristos nu a fost chemat in satul Nain, ci S-a dus acolo unde durerea era coplesitoare. Hristos savarseste minuni pentru a intari sufleteste pe omul suferind sau indurerat, ca acesta sa nu se simta singur, neajutorat si parasit.Avem datoria sa fim solidari cu toti oamenii indoliatiIn talcuirea Evangheliei Duminicii a XX-a dupa Rusalii, de obicei se pune accentul pe invierea tanarului din satul Nain, inteleasa ca un indemn adresat tinerilor de a se ridica din moartea spirituala a patimilor egoiste, din indiferenta sau nepasare spirituala. Totusi, consideram ca Mantuitorul Iisus Hristos S-a gandit in primul rand la durerea mamei, durere insotita de neputinta sa de a-si ajuta fiul decedat si de nedumerire privind viitorul vietii ei pe pamant. Iisus i-a zis mamei indurerate: 'Nu plange!' Iar copilului mort i-a zis: 'Tinere, tie iti zic, scoala-te!'Din atitudinea Mantuitorului Iisus Hristos invatam, asadar, ca avem datoria sa fim alaturi de toti oamenii indoliati, care plang pe mortii lor. In acest sens, cand Biserica savarseste slujbele de inmormantare a celor decedati, deodata cu rugaciunile ei pentru acestia, ea ii mangaie sau ii consoleaza pe cei intristati, ca ei sa nu se prabuseasca de prea multa durere, ci sa simta milostivirea lui Hristos, adica mila sau harul lui Dumnezeu.Prezenta noastra langa familiile sau persoanele indoliate este foarte necesara si benefica pentru acestea. De aceea, Biserica a randuit ca la anumite soroace, adica la intervale de timp bine definite, dupa inmormantarea celor decedati sa se faca rugaciuni de pomenire a lor, iar preotul si credinciosii sa fie prezenti alaturi de familiile indoliate sau de persoanele indoliate, pentru a-i mangaia pe cei intristati, pentru a spune cu multa compasiune 'Nu mai plange!' celor care, fiind coplesiti de durere, plang necontenit.Uneori, oamenii indoliati, care nu au fost consolati sau ajutati la timp sa dea un sens durerii lor, s-au descumpanit sufleteste, iar unii chiar si-au pus capat vietii pentru ca nu au mai putut suporta prea multa durere a pierderii celor dragi. Deci, vedem ca a mangaia sau a consola persoana sau familia indurerata este un ajutor sufletesc de mare pret si un semn de multa bunatate a inimii, o dovada a iubirii milostive fratesti. In aceasta privinta, Sfantul Apostol Pavel ne indeamna zicand: 'Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang' (Romani 12, 15).Evanghelia de astazi ne cheama, asadar, sa aducem consolare parintilor indurerati sau indoliati care plang pe copiii lor decedati fie din pricina unei boli, fie din pricina unui accident, fie din alta cauza.Prin urmare, trebuie sa fim alaturi de cei indurerati, asa cum Mantuitorul Iisus Hristos a fost prezent alaturi de femeia vaduva din Nain. Astfel noi aratam ca iubirea milostiva a lui Hristos lucreaza in noi si prin noi, in sufletele noastre si prin prezenta noastra alaturi de cei care plang pe cei dragi ai lor care au decedat.Harul lui Dumnezeu lucreaza prin trupul omenesc. Trupul mortilor trebuie ingrijit cu respect, iar moastele sfintilor, venerate Sfantul Chiril al Alexandriei, talcuind Evanghelia dupa Luca in care se vorbeste despre minunea invierii fiului vaduvei din Nain, spune ca Mantuitorul Iisus Hristos a atins cu mana Sa proprie sicriul in care se afla trupul tanarului mort, ca sa arate ca, prin Trupul Sau, Fiul lui Dumnezeu intrupat poate darui viata oamenilor, intrucat 'El este invierea si viata' (cf. Ioan 11, 25). Dar Iisus S-a atins de sicriul care continea trupul unui om mort, desi acest gest nu era unul obisnuit in traditia iudaica, si pentru a ne invata ca trebuie sa ne apropiem cu respect de sicriul sau mormantul in care se afla trupul omului decedat, deoarece trupul acesta este chemat la inviere si la viata vesnica, dupa cum se spune in Crezul ortodox:'Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie'. Insa respectul pentru sicriul si mormantul in care se afla trupul crestinului decedat trebuie sa fie si mai mare, deoarece, prin Botez si prin impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos din Sfanta Euharistie, trupul crestinului a devenit 'templu al Duhului Sfant' (I Cor. 6, 19). Iar cand unui crestin trecut la Domnul i se recunoaste oficial de catre Biserica sfintenia vietii sale, atunci osemintele lui se numesc 'Sfinte Moaste' sau 'Sfinte Relicve' si ele trebuie venerate sau cinstite impreuna cu icoana sa, deoarece sfintenia din sufletul sfantului a patruns si in materia trupului sau, care este epifania sufletului sau activ in toate faptele sale savarsite pe pamant, printre oameni.Moastele sfintilor care au trecut la Domnul sunt cinstite sau venerate nu pentru materia lor, ci pentru lucrarea harului Duhului Sfant in ele si prin ele, potrivit adevarului exprimat de catre psalmist in cuvintele: 'Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai!' (Ps. 67, 36). Numai harul Duhului Sfant prezent in moastele sfintilor le daruieste acestora putere tamaduitoare si sfintitoare, ele fiind intr-o tainica legatura de har cu sufletul lor unit cu Dumnezeu, Izvorul vietii vesnice.Tinerii sunt chemati sa creasca in iubirea familiei si in prietenie duhovniceascaEste semnificativ faptul ca cele trei persoane pe care le-a inviat din morti Hristos-Domnul au fost trei tineri, si anume: fiul vaduvei din Nain, fiica lui Iair si Lazar din Betania, fratele surorilor Marta si Maria si prietenul Domnului Iisus Hristos. Prin aceasta, Mantuitorul ne arata ca tinerii sunt chemati la viata de comuniune cu parintii, fratii si surorile lor, nu la insingurare prin despartire de ei. De ce? Pentru ca insingurarea aceasta, chiar daca nu este moarte fizica, poate deveni totusi o moarte spirituala, o existenta egoista, 'morbida' pentru suflet. Insa comuniunea de iubire parinteasca, frateasca si amicala duhovniceasca ii ajuta pe tineri sa creasca spiritual si sa se maturizeze. De aceea, familia, Biserica, scoala si societatea trebuie sa-i ajute pe copii si pe tineri sa nu confunde libertatea cu instrainarea de propria lor familie, nici fericirea cu individualismul egoist si insensibil la nevoia de ajutor a celor din jur. De fapt, lipsa de comuniune spirituala si de solidaritate concreta in familie si in societate este astazi semnul unei vieti umane in declin spiritual si in deficit de omenie.In concluzie, putem spune ca este mare nevoie astazi sa fim alaturi de familiile indoliate, dar si sa ii ajutam pe tineri sa pretuiasca mai mult viata de familie si sa cultive prietenia cu tineri credinciosi, pentru a intelege ca viata adevarata este binecuvantare de la Dumnezeu si bucurie a comuniunii intre oameni, spre slava Preasfintei Treimi si mantuirea lumii. Amin!Text revizuit de autor in anul 2011(Predica preluata de pe site-ul www.ziarullumina.ro si publicata in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 9 octombrie 2011)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Oct 8, 2011
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei