Predica tematica la Duminica Infricosatoarei Judecati (a Lasatului sec de carne) Matei 25, 31-46'Zis-a Domnul: Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci, dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ţi-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua: Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol, si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ţi-am slujit? El insa le va raspunde, zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Şi vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica.'In duminica a treia din perioada Triodului, Biserica a randuit, cu multa intelepciune, sa se citeasca Evanghelia Infricosatoarei Judecati. Aceasta, pentru a nu nesocoti milostivirea lui Dumnezeu aratata in Evanghelia din Duminica Fiului risipitor si pentru a nu o considera motiv de delasare spirituala, crezand ca pocainta fara fapte bune ar fi desavarsita. Prin urmare, Evanghelia Infricosatoarei Judecati este Evanghelia faptelor bune izvorate din iubire milostiva fata de semenii nostri aflati in nevoi si prin care Hristos Se apropie de noi si ne cheama sa fim milostivi asemenea lui Dumnezeu Cel milostiv.Evanghelia acestei duminici ne descopera adevarul esential al mantuirii, si anume ca Dumnezeu este iubire smerita si milostiva, iar criteriul ultim al judecatii tuturor oamenilor, indiferent de etnie, pozitie sociala sau varsta, este iubirea milostiva. Cata iubire milostiva a aratat un om in timpul vietii sale pe pamant, atata binecuvantare primeste el ca sa participe la bucuria iubirii vesnice a Preasfintei Treimi din Imparatia cerurilor. In Sfanta Scriptura a Noului Testament, Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca cea mai mare porunca este iubirea de Dumnezeu si de aproapele: 'Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.' (…) Iar a doua (porunca), la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si Proorocii' (Matei 22, 36-40). Sau: 'Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul' (Ioan 13, 34; vezi si Luca 10, 27; Galateni 6, 2; Efeseni 5, 2; Tesaloniceni 4, 9 etc.). Despre iubirea de aproapele si despre modul ei de manifestare ne vorbeste pe larg Mantuitorul Iisus Hristos in Evanghelia dupa Sfantul Luca (in capitolul 6, 27-36), incheind cu indemnul: 'Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv'.Porunca iubirii de Dumnezeu o implinim mai ales prin rugaciunea smerita unita cu postul, ca fiind o jertfa liber acceptata sau o daruire de sine lui Hristos, Cel ce, din iubire milostiva, S-a jertfit pentru mantuirea oamenilor. Aceasta iubire a omului fata de Dumnezeu se completeaza cu iubirea omului fata de aproapele, manifestata prin milostenie, ca raspuns la darurile pe care omul le primeste de la Dumnezeu, incepand cu insusi darul vietii. Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca: 'Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata' (Sf. Maxim Marturisitorul). Mantuitorul Iisus Hristos, in repetate randuri, indeamna la milostenie, zicand: 'Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta.' (Matei 5, 42); sau 'Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, comoara neimputinata in ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica.' (Luca 12, 33) etc.. Milostenia inseamna a darui altuia din ceea ce-ti prisoseste sau chiar din putinul pe care il ai. Milostenia este marturia dragostei fratesti, o eliberare a sufletului omului de egoism si o deschidere a lui spre oamenii prin care Dumnezeu Se apropie de el. Cu alte cuvinte, milostenia largeste si transforma sufletul omului, deoarece o fapta buna savarsita in mod constant devine bunatate a sufletului. Deci milostenia, ca actiune repetata, devine in om o lumina a sufletului sau, il face milostiv. Milostenia este o lucrare a vietii traite nu doar pentru sine, ci traite impreuna cu altii si pentru altii. In Fericirile pe care Mantuitorul ni le-a lasat in cuvantarea Sa de pe munte ne spune: 'Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui' (Matei 5, 7). Altfel spus, prin milostenie, ne pregatim sa primim mila lui Dumnezeu. Daca intelegem mila lui Dumnezeu fata de noi, o impartasim si altora prin milostenie, devenind astfel un mijlocitor si un marturisitor al milei lui Dumnezeu printre oameni. De aceea, rugaciunea staruitoare 'Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma' pune sufletul omului intr-o stare de milostivire si indeamna la milostenie fata de cei din jur. Mila lui Dumnezeu este iubirea Lui parinteasca fata de oameni. Mila lui Dumnezeu nu injoseste pe om, ci largeste sufletul acestuia, incalzeste inima sa si deschide mainile sale pentru a deveni mainile iubirii milostive a lui Hristos, Cel ce ajuta pe oameni. Astfel, mainile iubirii si milei lui Hristos pentru cei saraci sau nevoiasi sunt mainile oamenilor care ii ajuta pe acestia. Cand Duhul lui Hristos este prezent in viata oamenilor, atunci mainile lor, in mod firesc, devin mainile iubirii lui Hristos. Deci, mai ales prin milostenie, intelegem duhovniceste ce inseamna Biserica - Trupul tainic al lui Hristos, care ajuta pe cei ce au nevoie de ajutor si cer lui Hristos in rugaciune: 'Doamne, miluieste-ne!' sau 'Doamne, ajuta-ne!'. Milostenia este, asadar, nu doar o datorie morala, ci si o experienta mistica sau tainica a crestinului ca impreuna-lucrator cu harul iubirii milostive a lui Hristos – Capul Bisericii. Milostenia smerita ne invata cum lucreaza harul lui Dumnezeu Cel milostiv in omul care devine milostiv, potrivit indemnului Mantuitorului Iisus Hristos: 'Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv' (Luca 6, 36). Milostenia poate fi una sporadica sau una permanenta Exista oameni milostivi doar de sarbatori, mai ales de Craciun si Pasti. Aceasta milostenie este sporadica sau episodica. Dar Biserica trebuie sa organizeze milostenia si intr-o forma permanenta sau constanta prin institutii de caritate sau filantropice. Vedem in Sfanta Scriptura cat de mult pot ajuta la dobandirea mantuirii generozitatea, bunatatea, milostenia, schimbarea noastra din oameni zgarciti in oameni generosi, din oameni lacomi in oameni darnici. Pilda cea mai cunoscuta este pilda vamesului Zaheu (cf. Luca 19, 1-10), care dintr-un om lacom si dornic sa se imbogateasca, prin orice mijloace, devine om milostiv si darnic, fiind coplesit de bunatatea si cinstea acordate lui de Mantuitorul Iisus Hristos, desi nu le merita. Vamesul Zaheu este singurul bogat despre care Evanghelia dupa Luca spune clar ca s-a mantuit pentru ca a devenit milostiv. Mai vedem insa in Evanghelie si un alt fel de milostenie decat milostenia sociala sau indreptata direct spre saraci, si anume milostenia cultica. De pilda, Mantuitorul Iisus Hristos ne invata ca persoana care a oferit cel mai mult in cutia templului din Ierusalim a fost o vaduva care a dat doi banuti (cf. Luca 21, 1-4). De ce? Pentru ca 'aceasta din saracia ei a aruncat tot ce avea pentru viata' (Luca 21, 4). Probabil, aceasta femeie considera ca banii ei sunt prea putini ca sa-i dea unui sarac si din acest motiv a dat cei doi banuti ai ei unei institutii care putea ajuta pe saraci, daca adauga la banutii acestei vaduve alti bani daruiti templului de catre oameni care puteau oferi mai mult. In banutul vaduvei daruit templului din Ierusalim vedem oarecum chipul milosteniei permanente sau institutionalizate pe baza legaturii permanente dintre cult si caritate, dintre rugaciune si milostenie, legatura pe care o predica si o cultiva Biserica. Astazi, din banutul multor batrani pensionari se construiesc biserici noi si sunt ajutati saracii parohiei. Milostenia este de doua feluri: materiala si spirituala Intr-o vreme de multa saracie pare nepotrivit sa indemnam pe fiecare om in parte sa mai faca milostenie materiala. Şi, cu toate acestea, nimeni nu se poate plange ca n-ar putea face deloc milostenie, daca ne gandim ca milostenia poate fi si una spirituala. Daca avem un banut in buzunar si l-am dat, nu-l mai avem. Aceasta este o milostenie materiala limitata. Daca insa avem credinta multa in suflet si o daruim sau o transmitem copiilor si celor din jur, ea nu se imputineaza, ci se inmulteste. Daca avem bunatate in suflet si o daruim in jurul nostru, ea nu se imputineaza, ci se inmulteste. Chiar daca nu avem nimic material de oferit, putem oferi, totusi, o mana de ajutor unui om bolnav, unui om batran, unui om singur, ajutandu-l sa duca o galeata cu apa sau ajutandu-l sa curete locuinta. Şi aceasta este o milostenie. Nu ne costa bani, ci doar un mic efort pentru noi care suntem mai sanatosi decat el. O alta forma a milosteniei care nu implica nimic material este vizitarea bolnavilor, batranilor si a celor singuri. Astfel, facem milostenie din insasi prezenta noastra alaturi de cei singuri. Exista oameni care nu sunt foarte saraci din punct de vedere material, dar sunt foarte singuri, descurajati, parasiti sau abandonati, avand sentimentul ca familia si societatea nu mai au nevoie de ei. Copiii nu se mai intereseaza de parintii lor sau rudele i-au uitat. Or, sufletul omului nu se hraneste doar cu paine, ci si cu prezenta iubitoare a celor din jur, mai ales a celor pe care i-a ajutat candva si de la care asteapta un dram de recunostinta. Un sfat bun oferit unui om dezorientat este un act de milostenie. Un cuvant de invatatura de credinta pentru cineva care n-a avut sansa sa invete religia in scoala, desi este botezat crestin, un sfat bun pentru cel ce nu stie cum sa traiasca viata crestineste, dar mai ales o rugaciune pentru cel ce nu se mai poate ruga, pentru ca este prea bolnav, ori nu stie sa se roage si sa se spovedeasca, pentru ca n-a facut-o niciodata - toate acestea sunt acte de milostenie! In acest sens, Sfantul Maxim Marturisitorul arata ca 'dragostea se face cunoscuta nu numai prin daruirea de bani, ci cu mult mai mult prin impartasirea cuvantului lui Dumnezeu si prin slujirea trupeasca' (Sf. Maxim Marturisitorul, Capete despre dragoste). La fel, cuvantul de imbarbatare pentru omul deznadajduit, cuvantul de mangaiere sau consolare pentru persoanele care si-au pierdut parintii sau copiii, sotul sau sotia. Toate aceste milostenii spirituale sunt numite 'fapte ale milei sufletesti', in cartile catehetice sau in cartile noastre de rugaciune. Acest fel de milostenie este mentionat de catre Mantuitorul Iisus Hristos atunci cand zice: 'Dati mai intai milostenie cele ce sunt inauntru vostru' (Luca 11, 41). De fapt, aceasta stare interioara de daruire de sine ca iubire milostiva este cea care genereaza si faptele milosteniei materiale si le da valoare duhovniceasca.Catre cine trebuie sa se indrepte milostenia noastra? Raspunsul potrivit ar fi ca milostenia noastra trebuie sa fie indreptata catre toti oamenii, insa cu o anumita randuiala, '... in ordinea cuvenita (…). Şi care e acea ordine? De a arata o mai mare ingrijire pentru cei de aceeasi credinta'. (Sfantul Ioan Gura de Aur). Prin acesta nu intelegem ca milostenia se indreapta exclusiv catre cei de aceeasi credinta cu noi. Deci, milostenia se adreseaza si catre cei care nu sunt de aceeasi credinta cu noi, dupa cum ne invata si Sfintii Parinti ai Bisericii: 'Nu sovai a da un dar binecuvantat saracului. Caci e o fapta de milostenie. Nici celui de alta credinta. Caci darul binecuvantat nu se vatama de catre cel de alta credinta. Ci mai degraba il binecuvinteaza pe acela. Şi se poate intampla ca prin binecuvantarea ce are in sine puterea lui Dumnezeu sa vina si acela la cunostinta adevarului…' (Sfintii Varsanufie si Ioan). Asadar, milostenia noastra trebuie sa-i cuprinda atat pe cei buni, cat si pe cei rai, pentru ca 'cel ce face milostenie imitand pe Dumnezeu nu cunoaste deosebire intre rau si bun, intre drept si nedrept, cand e vorba de cele ce sunt de trebuinta trupului, ci imparte tuturor la fel, dupa trebuinta, chiar daca cinsteste mai mult, pentru buna aplecare a voii, pe cel virtuos decat pe lenes.' (Sfantul Maxim Marturisitorul). Nu trebuie sa facem noi investigatii in ceea ce priveste credinta, viata sau meritele celui care primeste milostenia '… caci nu se cade sa-l cercetezi pe om de unde este si al cui este; a lui Dumnezeu zidire este, macar elin de este, sau evreu, sau fara de lege, lui ii trebuie ajutor de la tine.' (Sfantul Ioan Gura de Aur). De asemenea, nu trebuie sa-l judecam pe cel care cere sau are nevoie de ajutorul nostru, pentru ca, asa cum ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur, nu ni s-a poruncit sa judecam sau sa blamam noi faptele cuiva: 'Nu ti s-a poruncit sa osandesti tu lenea, ci sa alini saracia. Nu ai fost pus sa invinuiesti pacatul, ci sa vindeci suferinta! Nu sa ocarasti trandavia, ci sa intinzi mana de ajutor celor cazuti! Nu sa tii de rau viata cersetorului, ci sa-l scapi de foame. Dar noi facem dimpotriva. Nu usuram cu datul din averi saracia celor ce intind mana, dar zgandarim cu noianul invinuirilor ranile saracilor'. Asadar, Dumnezeu nu rasplateste milostenia pentru viata celui care o primeste, daca este sfanta sau pacatoasa, ci pentru intentia buna, dragostea si bunatatea daruitorului. Desi milostenia noastra trebuie sa-i cuprinda pe toti, fara sa-l judecam pe cel caruia ii oferim ceva, trebuie, totusi, sa avem si discernamant, pentru ca milostenia noastra sa nu devina incurajare pentru cersetorie, lene sau rautate. Scriitorul bisericesc Clement Alexandrinul (150-215) spune ca '…este drept sa ajuti pe cel nevoias, dar nu-i bine sa incurajezi lenea. (…) Este binecuvantat lucru sa ajuti pe cineva sa-si duca povara, dar nu se cuvine sa-l ajuti sa si-o dea jos' (Clement Alexandrinul). De asemenea, Sfantul Vasile cel Mare (330-379) indeamna la discernamant si multa prudenta privitoare la destinatarii milosteniei noastre: 'Negresit nu-i folositoare darnicia acestei slujiri (a milosteniei) celor care alcatuiesc cantece plangarete, ca sa inmoaie inimile femeilor, nici celor care fac din infirmitatile trupului lor si din rani prilej de negutatorie. Acordarea de ajutoare acestora ajunge prilej de rautate. Latratul unora ca acestia trebuie potolit cu cativa bani; trebuie, insa, sa aratam mila si iubire de frati fata de cei care sunt invatati sa sufere necazul cu rabdare. Despre acestia ni se va spune: 'Am flamanzit si mi-ati dat sa mananc' (Matei 25, 35) si celelalte'. In scrierile sale, Sfantul Vasile adreseaza permanent indemnuri la milostenie si intrajutorare, el fiind, de asemenea, un mare luptator impotriva tuturor inegalitatilor sociale, insa, in acelasi timp, indeamna la o milostenie rationala: 'Dumnezeu vrea ca tu, in simplitatea inimii tale, sa fii darnic cu cel ce-ti cere, dar, totusi, cu ratiunea, sa deosebesti nevoia fiecaruia din cei care iti cer' (Sfantul Vasile cel Mare). Nu este usor sa facem intotdeauna deosebirea intre cel care are nevoie imediata de ajutor si cel care si-a facut din cersetorie o 'meserie', insa atunci cand suntem siguri ca cel care cere ajutorul nostru nu face aceasta cu sinceritate, ci cu viclenie si cu scopul de a-si acoperi lenea sau de a-si hrani alte patimi, atunci il putem refuza, pastrand ajutorul nostru pentru cei care cu adevarat au nevoie de el si care, asa cum spune Sfantul Vasile cel Mare, 'sufera necazul cu rabdare'.Exista multe feluri in care Hristos Domnul vine la noi si intinde mana Sa cea nevazuta spre noi, pentru ca noi sa devenim mainile iubirii Sale milostive catre oamenii care au nevoie de ajutorul nostru.Milostenia il ajuta nu numai pe cel ce primeste, ci mai ales pe cel ce daruiesteSfantul Ioan Gura de Aur spune in acest sens ca: '…milostenia n-a fost lasata pentru cei ce primesc, ci pentru cei ce daruiesc, nu pentru cei ce iau, ci pentru cei ce dau, fiindca acestia, in principal, castiga mai mult', deoarece '…nu dai atat cat iei! Dai argint, si primesti Imparatia cerurilor. Pui capat saraciei, si te-ai impacat cu Stapanul! Vezi ca rasplata nu-i egala? Datul e pamantesc, rasplata cereasca! Datul piere, rasplata ramane! Datul se strica, rasplata e mai presus de stricaciune'. Deci, vedem ca milostenia are valoare vesnica, este lumina netrecatoare adunata in sufletul celui ce o savarseste.Timpul Postului Sfintelor Pasti este, asadar, o mare binecuvantare pentru noi de a invata si mai mult ce este milostenia ca rodire a milei lui Dumnezeu in sufletul nostru. Cand oferim ceva altora, cu dragoste frateasca dezinteresata, primim in schimb o lumina tainica in sufletul nostru. Toate faptele bune pe care le-am facut in viata revarsa lumina harica in sufletul nostru. De aceea, in ziua Judecatii, Hristos-Domnul priveste la lumina harica adunata prin rugaciune, pocainta si prin milostenie in sufletul celui credincios si darnic. Iata cum bucuria mantuirii omului depinde de intensitatea iubirii milostive din sufletul sau, spre slava Preasfintei Treimi si fericirea sfintilor. Amin.† Daniel, Patriarhul Romaniei

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1027

Id: 20035

Data: Feb 18, 2012

Imagine: