Rostul vietii - primirea si rodirea cuvantului lui Dumnezeu - Predica Patriarhului Romaniei la Duminica a XXI-a dupa Rusalii
Duminica a XXI-a dupa Rusalii (Pilda semanatorului) Luca 8, 5-15

Zis-a Domnul pilda aceasta: Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Şi, semanand el, una a cazut langa drum si a fost calcata cu picioarele si pasarile cerului au mancat-o. Şi alta a cazut pe piatra si, rasarind, s-a uscat, pentru ca nu avea umezeala. Şi alta a cazut intre spini, iar spinii, crescand cu ea, au inabusit-o. Şi alta a cazut pe pamantul cel bun si, crescand, a facut rod insutit. Acestea zicand, striga: Cine are urechi de auzit sa auda! Şi ucenicii lui Il intrebau: Ce inseamna pilda aceasta? El a zis: Voua va este dat sa cunoasteti tainele Imparatiei lui Dumnezeu, iar celorlalti, in pilde, ca, vazand, sa nu vada si, auzind, sa nu inteleaga. Iar pilda aceasta inseamna: Samanta este cuvantul lui Dumnezeu; cea de langa drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul si ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca; iar cea de pe piatra sunt aceia care, auzind cuvantul, il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada. Cea cazuta intre spini sunt cei care aud cuvantul, dar, umbland cu grijile si cu bogatia, si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc. Iar cea de pe pamant bun sunt cei care, cu inima curata si buna, aud cuvantul, il pastreaza si rodesc intru rabdare. Dupa ce a spus acestea, a strigat: Cine are urechi de auzit sa auda.

† Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

In Duminica a XXI-a dupa Rusalii se citeste la Sfanta Liturghie Pilda semanatorului, din Evanghelia dupa Sfantul Luca. In aceasta pilda, Mantuitorul nostru Iisus Hristos vorbeste despre un semanator si despre patru situatii diferite in care au ajuns semintele aruncate de el pe pamant.

Mai precis, Mantuitorul ne spune ca dintre semintele aruncate in brazda, una a cazut langa drum, a fost calcata in picioare de trecatori, iar apoi pasarile cerului au mancat-o. A doua samanta a cazut pe piatra, a rasarit, dar, din lipsa umezelii, s-a uscat foarte curand. A treia samanta a cazut intre spini, a crescut impreuna cu spinii, dar, in cele din urma, a fost inabusita de spini. A patra samanta a cazut pe pamantul cel bun si 'a facut rod insutit'. Dupa ce a spus aceasta pilda, Mantuitorul Iisus Hristos a rostit cuvintele: 'Cine are urechi de auzit sa auda'.

Cuvantul lui Dumnezeu, ramas neroditor din nepasare si neglijenta

Neputand sa priceapa intelesul sau mesajul acestei pilde, ucenicii au cerut sa li se spuna care este talcul ei, iar Mantuitorul, ascultandu-le rugamintea, le-a dezvaluit intelesul adanc al cuvintelor Sale. De obicei, Mantuitorul nu explica parabolele sau pildele Sale, lasandu-i pe cei ce le aud sa ajunga ei insisi la intelesul lor duhovnicesc, pentru ca toate parabolele sau pildele Lui au o multime de intelesuri duhovnicesti care se descopera potrivit cu intelepciunea, experienta si starea duhovniceasca a ascultatorilor.

De aceasta data insa, Mantuitorul explica El Insusi pilda rostita, aratand ca samanta cazuta langa drum, calcata in picioare si apoi mancata de pasarile cerului ii reprezinta pe acei oameni 'care aud cuvantul, dar vine diavolul si ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca'. Asadar, primul obstacol pe care-l intampina Semanatorul este diavolul, care ia din inima omului cuvantul lui Dumnezeu, binevestit de Biserica prin slujitorii ei, chiar inainte ca acesta sa incolteasca in sufletul celui ce-l asculta. Adesea, oamenii inselati de diavol spun: 'cuvantul acesta nu ma priveste pe mine', 'nu mai este actual pentru zilele noastre', 'nu-mi aduce nici un castig, nu ma ajuta in preocuparile mele'. In multe feluri, diavolul gaseste motive ca sa rapeasca din inima omului cuvantul Evangheliei. De multe ori, diavolul ii insala pe oameni facandu-i nepasatori, indiferenti si repede uitatori ai cuvintelor sfinte, incat 'cuvantul intra printr-o ureche si iese prin cealalta', dupa cum se spune in popor.

'Calcarea in picioare' sau nesocotirea semintei cazute pe calea obiceiurilor rele impiedica inima omului sa asculte cu atentie cuvantul lui Dumnezeu. Cand Mantuitorul vorbeste despre samanta cazuta la marginea drumului, spune ca 'pasarile cerului au mancat-o', iar mai apoi, in talcuire, spune: 'Vine diavolul si ia cuvantul din inima lor, ca nu cumva, crezand, sa se mantuiasca'. Astfel, de la pasarile cerului se trece la duhurile rele din vazduh, care impiedica pe oameni sa primeasca Evanghelia mantuirii, dupa cum va spune mai tarziu si Sfantul Apostol Pavel (cf. Efeseni 6, 12).

A rasarit, dar s-a uscat. Credinta spontana, dar nestatornica

A doua categorie de oameni, descrisa simbolic de Mantuitorul prin samanta care a cazut pe piatra, sunt cei care, 'auzind cuvantul, il primesc cu bucurie, dar acestia nu au radacina; ei cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada'. Avem de-a face in acest caz cu oamenii care primesc cu bucurie cuvantul Evangheliei si il cultiva atat timp cat le merge bine, sunt sanatosi, au rezultate bune in activitatea cotidiana, castiga bine, sunt bine vazuti de cei din jurul lor, sunt laudati si apreciati. Cand vine insa vremea de incercare, cand vine prigoana impotriva Bisericii ori vin peste ei boli, suferinte, ispite, necazuri, unii se intreaba: 'Ce rau am facut eu ca sa fiu pedepsit? Sunt unii mai rai decat mine si nu patesc nimic!' In felul acesta incepe indoiala, careia ii urmeaza razvratirea, cartirea si invinuirea lui Dumnezeu pentru incercarile vietii. Asa se intampla ca multi oameni, care erau evlaviosi in copilarie, in tinerete sau cat timp totul a mers bine in viata lor, isi pierd mai apoi credinta, nerezistand incercarilor. Entuziasmul lor de la inceput a ajutat sa rasara samanta cuvantului lui Dumnezeu in sufletul lor, dar credinta care a rasarit repede nu a crescut suficient pentru a fi o credinta statornica, perseverenta, bine inradacinata, ci a ramas o credinta superficiala, sovaielnica si usor influentabila de invataturi inselatoare si de credinte straine de Evanghelie. Prin urmare, cel care a fost dreptcredincios pana la o vreme, deodata, cand vine incercarea sau ispita, se leapada de adevarata credinta, devine sectant sau chiar necredincios, adica ateu.

Spinii grijilor lumesti sufoca iubirea de Dumnezeu si de aproapele

A treia categorie de oameni, despre care vorbeste Mantuitorul Iisus Hristos in pilda Sa, sunt cei ce primesc cuvantul lui Dumnezeu, dar acesta nu ajunge sa rodeasca deplin din cauza inabusirii lui de preocupari inrobitoare: 'Acestia sunt cei care aud cuvantul, dar umbland sub povara grijilor, a bogatiilor si a placerilor vietii acesteia, se inabusa si nu rodesc desavarsit'. Acestia sunt oamenii care nu mai gasesc timp sa se roage dimineata si seara, pentru ca au prea multe griji legate de lucruri trecatoare, si uita tocmai esentialul: legatura lor cu Dumnezeu - Izvorul vietii si al tuturor binefacerilor. Omul cu griji impovaratoare uita sfatul intelept al poporului credincios: totdeauna lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu!

Exista multi oameni care sunt atat de coplesiti de grijile lumesti, incat nici nu se mai gandesc la rostul vietii lor pe pamant. Acestia traiesc sufocati de multimea evenimentelor, de goana dupa castig, de grija permanenta de-a fi tot mai fericiti. Astfel, ei nu mai au timp pentru a asculta cuvantul lui Dumnezeu si a-l implini in viata. Aceasta inabusire a luminii vietii din cauza multelor griji pentru bunuri trecatoare ii face pe unii oameni sa-si piarda nu numai credinta, ci chiar si echilibrul vietii sanatoase.

In vreme de saracie, mai ales ca urmare a crizei economice si financiare, in vreme de boala si singuratate, grija sau teama pentru ziua de maine si nesiguranta vietii ii fac pe unii oameni sa cada in deznadejde, insa oamenii credinciosi, in astfel de vremuri, inmultesc rugaciunea lor si intensifica legatura lor cu Biserica, pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu.

Grijile prea multe pentru castigul imediat pot, uneori, sa intunece atat de mult orizontul vietii, incat unii oameni ajung sa nu mai creada in Dumnezeu si sa nu mai iubeasca pe nimeni, adica se dezumanizeaza. Ca atare, omul nu mai construieste viata sa mai intai pe relatia cu Dumnezeu - Datatorul vietii si pe iubirea milostiva fata de aproapele, ci doar pe castigul si consumul lucrurilor trecatoare si pe relatii de profit.

Atat de mare este tirania dorintei de imbogatire cu lucruri trecatoare, incat omul nu mai gaseste timp si loc in inima pentru a aduna bogatiile netrecatoare, adica iubirea lui Dumnezeu si darurile spirituale ale acesteia, singurele care pot hrani si odihni sufletul nostru. Cand acumulam numai bogatii materiale in jurul nostru, golul din sufletul nostru se adanceste. Mantuitorul spune: 'Adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura' (Matei 6, 20), referindu-se la comorile spirituale ale credintei si ale faptelor bune izvorate din iubire smerita si milostiva. Acestea sunt bogatiile pe care ar trebui sa le cautam cu prioritate si apoi lucrurile materiale necesare hranei si imbracamintei.

Iubirea lui Dumnezeu este izvor de pace si bucurie

Evanghelia mai spune ca in aceasta categorie a oamenilor cu sufletul inabusit de griji se numara si cei inrobiti de placerile vietii.

Sunt o multime de oameni care folosesc timpul sfarsitului de saptamana doar pentru relaxare si petreceri, mancare multa si jocuri. Desigur, dupa o saptamana de munca, clipele de destindere sunt bine-venite, insa odihna sau destinderea nu trebuie cautata cu prioritate in distractii fizice. Oamenii care merg duminica la biserica, multumindu-I lui Dumnezeu pentru binefacerile primite, rugandu-se pentru sanatatea si mantuirea lor si a familiei lor, pentru toti cei neajutorati, primesc in suflet pace, bucurie si odihna deosebita, se intaresc si se elibereaza de povara grijilor acumulate in timpul saptamanii.

Pacea sfanta a sufletului este pacea daruita de Mantuitorul Iisus Hristos (cf. Ioan 14, 27), pacea duhovniceasca, semn si rod al refacerii legaturii de iubire a omului cu Dumnezeu. Daca insa oamenii sunt inrobiti de placerile vietii, ei nu mai cauta cu ravna bucuriile duhovnicesti, legatura cu Dumnezeu prin rugaciune, iertarea pacatelor prin spovedanie, pacea sufleteasca si bucuria care vin din prezenta si lucrarea harului in sufletul omului.

Inima curata si buna - brazda roditoare a cuvantului Evangheliei

La sfarsitul Pildei semanatorului, din Evanghelia Duminicii a XXI-a dupa Rusalii, Mantuitorul ne spune ca numai a patra samanta a adus rod desavarsit. Asadar, numai o patrime dintre oameni fac roditor cuvantul lui Dumnezeu, adica invatatura Evangheliei lui Hristos, transmisa prin Biserica Sa. In acest inteles, Hristos-Domnul talcuieste 'pamantul cel bun' in care a rodit samanta ca fiind 'inima curata si buna' a omului. Prin urmare, daca inima nu este curata, ci intunecata de rautate si viclenie, ea nu poate deveni roditoare. De aceea, noi rostim de multe ori in timpul Sfintelor Slujbe aceste rugaciuni: 'Dumnezeule, curateste-ma pe mine, pacatosul, si ma miluieste' ori 'inima curata zideste intru mine, Dumnezeule, si cu duh stapanitor ma intareste'. In acest sens, numai inima curata, sincera si smerita, curatita prin lacrimile pocaintei si prin spovedanie, prin impartasanie si prin fapta cea buna redevine 'haina luminoasa' primita la Sfantul Botez.

Insa inima curata trebuie sa fie si buna sau milostiva. In general exista multi oameni cu inima curata, dar nu toti sunt milostivi; unii sunt evlaviosi, dar zgarciti. Mantuitorul ne spune ca 'inima curata si buna' face roditor cuvantul lui Dumnezeu. Iar lumina din inima curata si buna se arata in cuvantul bun si fapta buna, in milostenia ajutorarii omului aflat in nevoi materiale sau spirituale.

Asadar, inima curata si buna este starea duhovniceasca a sufletului in care cuvantul mantuitor al Evangheliei lui Hristos devine roditor. Dar cine sunt cei mai cunoscuti oameni care au inima curata si buna? Acestia sunt mai intai Sfintii Bisericii care au facut roditor cuvantul lui Dumnezeu in viata lor, pentru ca si-au curatit inima de pacate prin pocainta, au luminat-o si au sfintit-o prin post si rugaciune si au facut-o buna sau milostiva prin fapte bune. Cand un om este sincer si smerit, curat cu sufletul, bun si milostiv, el se aseamana cu Dumnezeu Cel milostiv, Care 'face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti' (Matei 5, 45). Insa sfantul nu este un om bun in mod aparent, adica avand o bunatate calculata sau afisata de ochii lumii, ci sfantul are o bunatate statornica, permanenta, care a rodit in sufletul sau prin har si credinta, prin rugaciune si fapte bune.

Sa dobandim si sa cultivam bunatatea inimii

Sa ne ajute Dumnezeu sa urmam pilda sfintilor pentru a face roditoare in noi lumina sfanta din Pilda semanatorului! Nu este suficient sa dobandim multe cunostinte, ci este nevoie si sa savarsim multe fapte ale bunatatii. Foarte adesea, cunoastem pe de rost cele mai importante texte din Sfanta Scriptura, dar nu reusim sa le punem in practica, pentru ca nu avem suficienta putere spirituala. Prin urmare, este necesar sa cerem staruitor ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Care a spus: 'Fara Mine nu puteti face nimic' (Ioan 15, 5), adica nimic bun. De asemenea, sa chemam in rugaciunile noastre si ajutorul sfintilor. Vazand pilda sfintilor si mai ales cerand ajutorul lor, primim o putere care face roditoare in viata noastra lumina Sfintei Evanghelii. Cand Evanghelia vorbeste despre 'inima curata si buna', adica despre inima roditoare, ea nu se refera la inima care pulseaza sangele in corp fiind sustinatoarea vietii trupului, ci la inima in intelesul de centru al vietii spirituale a omului credincios, in care se uneste gandirea umana cu simtirea si vointa umana pentru a conlucra cu harul Duhului Sfant.

Sa ne ajute Hristos Domnul si toti Sfintii Lui sa avem inima buna si curata, pentru a deveni milostivi si buni, spre slava lui Dumnezeu, cinstirea sfintilor si mantuirea noastra! Amin.

* Text revizuit de autor in anul 2011

Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Oct 15, 2011
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei