Biserica pomeneste la 20 ianuarie pe Sfantul Cuvios Eftimie cel Mare. Chiril din Scythopolis, cel ce a cules de la Parintii pustiei vietile cuviosilor palestinieni, a consemnat viata, invataturile si testamentul acestui mare sfant al lumii ortodoxe.John Binns, potrivit Ziarului Lumina, in introducerea lucrarii 'Viata monahilor din Palestina' a lui Chiril din Scythopolis, arata ca pentru unul dintre cei mai importanti aghiografi minunea este parte a istoriei: 'Istoria lui Chiril nu este doar o relatare a evenimentelor profane, ci a actiunii lui Dumnezeu in chemarea alesilor Sai si implinirea planului Sau prin ei. Vietile sfintilor sunt un raspuns la chemarea divina, iar semnele dumnezeiesti sunt prezente de la un capat la celalalt. Prin urmare, relatarile minunilor nu sunt o insiruire de evenimente remarcabile ce alcatuiesc o supradimensionare a intamplarilor istorice sigure si adevarate. Ele sunt esentiale scopului lui Chiril si arata ca el a scris o istorie adevarata, pentru ca aceasta este istoria planului lui Dumnezeu. Pentru Chiril, diferenta dintre minune si istorie este insesizabila'.Vietile sfintilor se scriu cu rugaciune arzatoareSfantul Cuvios Eftimie cel Mare este unul dintre monahii palestinieni a caror viata a fost asternuta in manuscris de catre Chiril din Scythopolis. Acest monah grec din secolul al VI-lea ne preda metoda scrierii vietii unui sfant: 'Aplicand rugaciunea arzatoare, am adunat de la parintii cu adevarat sfinti, cei mai batrani din acest desert, povestiri care fusesera pierdute in negura timpului; mutandu-ma ici-colo, adunandu-le, le-am recuperat dintr-un abis, ca sa zicem asa, de mult timp si uitare, cu nadejdea ca voi primi de la Dumnezeu rasplata pentru aducerea aminte a unor lucruri vrednice a fi pomenite si pentru oferirea unui bun model pentru cei ce doresc sa citeasca rodul ostenelii lor'.'Ţineti poruncile pe care vi le-am dat cu sfintenie'Dincolo de elementele biografice pe care sinaxarele le trateaza amanuntit, Chiril ofera in paginile acestei lucrari marturii din invatatura Sfantului Cuvios Eftimie cel Mare. Dintre acestea, redam in intregime traducerea din limba engleza a 'Testamentului Marelui Eftimie', publicat in 'Viata monahilor din Palestina' de R.M. Price (Cistercian Publications, Kalamazoo, Michigan, 1991): 'Alaturi de celelalte daruri ale harului divin pe care marele Eftimie le dobandise, si acesta i-a fost oferit: sa cunoasca dinainte ziua mortii sale si ce se va intampla cu manastirea sa. Nu voi pregeta sa prezint in mod clar relatarile parintilor despre moartea sa. La odovania Sfintei Epifanii, cand avea obiceiul sa iasa catre desertul absolut, cei ce asteptau sa-l petreaca pe cale si cei ce se asteptau sa-l insoteasca printre care Martirius si Ilie, s-au adunat impreuna. Vazand ca nu a facut nici un fel de pregatire pentru drum, cum ii era obiceiul, l-au intrebat: 'Nu pleci maine, cinstite parinte?' Sfantul le-a raspuns: 'Voi ramane aici saptamana asta si voi pleca sambata, dupa caderea noptii' - prevestindu-si moartea. Marti a randuit ca o slujba de noapte sa se tina intru pomenirea sfantului parinte Antonie. In timpul acestei privegheri, a chemat preotii in vesmantar si le-a spus: 'De acum nu voi mai savarsi nici o priveghere impreuna cu voi in acest trup, deoarece Dumnezeu m-a chemat la El. Mergeti deci si trimiteti pe Domitian la mine, si adunati toti parintii si aduceti-i dimineata la mine'.Cand toti erau adunati in jurul lui, le-a spus: 'Iubitii mei frati, eu insumi pornesc la drum pe calea parintilor mei; voi insiva, daca ma iubiti, trebuie sa tineti aceste porunci. In orice faceti, nazuiti spre dragostea adevarata, cauza si scopul fiecarei fapte bune si 'legatura desavarsirii' (Coloseni 3, 14). Dupa cum nu este lasat sa mananci paine fara sare, asa este imposibil sa dobandesti o virtute fara iubire. Pentru ca fiecare virtute este protejata prin iubire si smerenie, cu ajutorul experientei, timpului si harului. In timp ce smerenia ridica la inaltime, dragostea previne caderea din aceasta inaltime, de vreme ce cel ce se smereste pe sine se va inalta (Luca 18, 14) si dragostea nu cade niciodata (I Corinteni 13, 8). Dragostea este mai mare decat smerenia, pentru ca din dragoste pentru noi Dumnezeu Cuvantul S-a smerit pe Sine sa devina om, ca noi. De aceea trebuie sa-L marturisim din inimile noastre si sa-I aducem imne si euharistii neincetat, mai ales noi cei ce suntem despartiti de multimea treburilor acestei vieti, nu doar datorita legamantului nostru, ci si pentru viata netulburata pe care o ducem, eliberati asa cum suntem de dezordinea lumii. Prin urmare, sa facem orice efort pentru a-I oferi puritatea sufletului, curatia trupului si dragostea neprihanita'.Dupa ce le-a spus acestea, i-a intrebat: 'Pe cine vreti sa aveti staret?' In unanimitate l-au ales pe Domitian. La aceasta, marele Eftimie a raspuns: 'Aceasta nu se poate, pentru ca Domitian va mai ramane in aceasta viata doar sapte zile dupa mine'. Parintii, uimiti de aceasta prevestire a viitorului cu atata sinceritate, au cerut sa aiba staret pe un anume Ilie, administratorul unei manastiri mai mici nascut in Ierihon. Marele Eftimie i-a spus acestuia in fata tuturor: 'Vezi, toti parintii te-au ales sa fii parintele si pastorul lor. Deci pune-te in slujba lor si implineste-ti pastorirea, iar mai inainte de toate sa stii asta: a fost voia lui Dumnezeu ca aceasta lavra sa devina chinovie si aceasta schimbare va avea loc in curand'. Le-a aratat apoi locul in care sa construiasca chinovia, structura, primirea oaspetilor si ravna psalmodierii, spunandu-le ca nu trebuie sa neglijeze fratii aflati in suferinta, in special pe cei asupriti de ganduri necurate, ci sa-i incurajeze si sa-i sfatuiasca intotdeauna. Acestea le-a spus calugarului numit superior al asezamantului.Tuturor le-a adresat apoi acest cuvant: 'Fratii mei iubiti, nu inchideti nimanui usa chinoviei pe care va pregatiti sa o construiti, si astfel Dumnezeu va va oferi binecuvantarea Sa. Ţineti poruncile pe care vi le-am dat cu sfintenie si, daca voi dobandi dreptul de a vorbi liber lui Dumnezeu, Ii voi cere in primul rand sa fie cu voi in Duh si cu cei ce vor urma voua, vesnic'. Dupa ce a spus acestea, i-a trimis pe toti la treburile lor, oprind numai pe Domitian langa el. Dupa inca trei zile petrecute in vesmantar, a adormit in noaptea de sambata si s-a adaugat la poporul sau, batran si satul de zile (Facerea 25, 8)'. Dionisie din Furna recomanda reprezentarea grafica a Sfantului Eftimie cel Mare astfel: 'A trait 97 de ani, fiind la stat om de cinste, cuvios la cautatura, albinet la fata, carunt la par si cu barba lasata in jos pana la stinghie'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 841

Id: 19429

Data: Jan 20, 2012

Imagine: