Taina iubirii divine rastignite de lumea pacatului

Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, Sfanta si Marea Vineri (Denia de Joi seara) - Taina iubirii divine rastignite de lumea pacatului - din lucrarea Foame si sete dupa Dumnezeu – intelesul si folosul postului, aparuta la Editura Basilica, Bucuresti, 2010: Slava indelung-rabdarii Tale, Doamne, slava Ţie, Doamne Sinaxarul zilei ne arata ca in Sfanta si Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor si Mantuitoarelor si Infricosatoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita si, inainte de toate, crucea si moartea, pe care le-a primit de bunavoie pentru noi. Se mai face pomenire de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastignit impreuna cu El. (Sinaxar, Slujba Sfintelor si Mantuitoarelor Patimi, Triod, p. 613)Slujbele din aceasta zi cuprind: Denia de Joi seara (in timpul careia se citesc cele douasprezece Evanghelii care vorbesc de Patimirile Domnului), Ceasurile imparatesti (de vineri dimineata), Vecernia (in timpul careia se face si Punerea in mormant sau scoaterea Epitafului in mijlocul bisericii, spre inchinare) si Pavecernita.Toate cantarile din Vinerea Patimilor arata rautatile lumii cazute in pacat: tradarea lui Iuda, frica prea mare a ucenicilor si lepadarea lui Petru, rautatea si viclenia mai-marilor carturarilor si fariseilor, lasitatea si nedreptatea lui Pontiu Pilat, violenta soldatilor, ratacirea si nerecunostinta multimilor, obraznicia talharului nepocait si nepasarea sau indiferenta multora carora Iisus le-a facut mult bine. Aceasta este lumea pacatului care ucide, lumea patimilor egoiste si a mortii.Pe de alta parte, slujbele din Sfanta si Marea Vineri inspirate din Sfintele Evanghelii, pe care imnografii le talcuiesc in stare de rugaciune si doxologie, arata indelung-rabdarea si bunatatea Domnului Iisus Hristos fata de toti oamenii, adica iubirea Sa mai tare decat suferintele chinurilor si decat durerile mortii pricinuite de oameni.Patimile sau Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Ele sunt sfinte, pentru ca Cel ce sufera este nevinovat, este Sfantul lui Israel , Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Cel despre Care ingerul Gavriil i-a spus fecioarei Maria: Sfantul Care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Luca 1, 35); mantuitoare, deoarece, indurand aceste Patimiri sau ispite ale durerii, Hristos ca Om nu Se desparte de Dumnezeu-Tatal; El ramane implinitor al vointei lui Dumnezeu, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte de cruce , (Filipeni 2, 8). Atunci, la miezul zilei, in mijlocul Raiului si in ziua a sasea, cand a fost facut omul, Adam si-a intins mainile neascultarii spre pomul oprit si s-a despartit de Dumnezeu. Acum Iisus, Adam Cel Nou, Şi-a intins mainile pe lemnul Crucii, in miezul zilei si in mijlocul pamantului , in ziua a sasea (vineri), pentru a arata ascultare fata de Dumnezeu pana la moarte, vindecand pe om de neascultare si mantuindu-l de despartirea lui de Dumnezeu-Izvorul vietii. A fost rastignit in afara cetatii, intr-o gradina, pentru ca si Adam cel vechi a calcat porunca infranarii sau a postului in gradina Raiului (Vezi Sinaxarul zilei, Triod, p. 615. Aceste idei provin de la Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2003, pp. 187-270, dar mai ales pp. 212-213 si Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994, pp. 905-1006). In acest inteles, Sfantul Maxim Marturisitorul arata scopul patimirii Domnului Iisus Hristos: Acesta a fost... scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte de Tatal pana la moarte, ca om, pentru noi, pazind porunca iubirii, iar pe de alta parte, sa biruiasca pe diavol, patimind de la el prin carturarii si fariseii pusi la lucru de el (Sf. Maxim Marturisitorul, Cuvant ascetic 13, Filocalia romaneasca , II, p. 30, citat in antologia Lumina din inimi, Trinitas, Iasi, 2003, p. 47) .Patimile sau Patimirile sunt infricosatoare, pentru ca Cel ce patimeste in trup nu este numai om, ci este Dumnezeu-Omul. Cel atotputernic si smerit, Cel fara de pacate, de bunavoie ia asupra Sa urmarea pacatelor lumii cazute. Pentru ca Cel ce patimeste pe Cruce este Dumnezeu, Facatorul cerului si al pamantului, se fac minuni in cer, si pe pamant: soarele se intuneca, in semn de doliu, iar pamantul se cutremura, in semn de infricosatoare uimire. De aceea, dupa cum minunile Sale izvorate din iubire pentru oameni, ca de pilda invierea lui Lazar pentru care a plans, sunt patimite, tot asa Patimirile pe Cruce sunt minunate, dupa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul.Sfantul Chiril al Ierusalimului, vorbind despre Sfintele Patimi ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos, zice: In timpul Patimii (Domnul Iisus) a fost slavit pentru ca a purtat cununa rabdarii. Nu si-a dat viata in chip sfant,nici n-a fost omorat prin constrangere, Ci de bunavoie. Asculta ce spune: «Am puterea sa-Mi dau sufletul Meu si iarasi am puterea sa-l iau» (Ioan 10,18). Nu S-a rusinat de Cruce, pentru ca mantuia lumea; Cel Care a suferit nu era ca toti oamenii; ci Dumnezeu intrupat, Care S-a nevoit in lupta rabdarii (...). Prin urmare, El, Care era Dumnezeu, a ingaduit sa sufere El mai intai acestea de la oameni, pentru ca apoi noi, oamenii, sa nu ne rusinam cand suferim de la semeni pentru El unele ca acestea (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, ed. cit., p. 192 si 199).Meditatia duhovniceasca a imnografilor asupra textelor din Sfanta Scriptura si talcuirile Sfintilor Parinti ai Bisericii privind taina Sfintelor Patimi ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos a rodit frumoasele cantari care impodobesc slujbele Triodului in Sfanta si Marea Vineri. Iata cateva cantari care ne indeamna la rugaciune smerita, pocainta fierbinte si iubire sfanta pentru Hristos-Domnul care patimeste pentru mantuirea noastra.Tradarea Iisus de catre Iuda este prilej de mirare si multe intrebari: Ce pricina te-a facut, Iuda, vanzator al Mantuitorului? Au doara te-a despartit din ceata Apostolilor? Au doara te-a lipsit de harul tamaduirilor? Au doara cinand impreuna cu ceilalti, pe tine te-a gonit (alungat) de la masa? Au doara picioarele celorlalti le-a spalat, iar ale tale nu le-a bagat in seama? O, de cat bine te-ai facut uitator! Iata gandul tau cel nemultumitor se vadeste, iar indelunga-rabdarea cea neasemanata si mare mila Mantuitorului se propovaduieste (Denia de joi seara, antifonul al 6-lea, glas 7, Triod, p. 607).Nici tagaduirea lui Iisus de catre Petru si nici pocainta lui nu sunt trecute cu vederea: De trei ori tagaduindu-Te, Petru, indata a cunoscut ceea ce s-a zis lui; dar Ţi-a adus Ţie lacrimi de pocainta. Doamne, fii milostiv si ma mantuieste pe mine! (Denia de joi seara, antifonul al 7-lea, Triod, p. 607)Pocainta si credinta talharului pe cruce sunt cantate in aceste cuvinte: Putin glas a slobozit talharul pe cruce si mare credinta a aflat. Intr-o clipeala s-a mantuit, si intai el deschizand usile raiului, a intrat. Cel ce ai primit pocainta aceluia, Doamne, slava Ţie (Denia de joi seara, antifonul al 14-lea, glas 8, Triod, p. 610). Sau: Prin lemn a fost izgonit Adam din rai, iar prin lemnul Crucii talharului in rai s-a salasluit: Ca acela gustand, a calcat porunca Facatorului; iar acesta impreuna rastignindu-se, a marturisit Dumnezeu pe Cel ce Se tainuia. Pomeneste-ne si pe noi, Mantuitorule, intru imparatia Ta (Denia de joi seara, Fericirile, stihira intai, Triod, p. 611)O alta cantare arata o legatura duhovniceasca intre cutremurul intregii fapturi si marturisirea talharului in timpul Sfintelor Patimi pe Cruce ale Mantuitorului Hristos: Cand Te-ai Rastignit, Hristoase, toata faptura vazandu-Te s-a cutremurat, temeliile pamantului s-au clatinat de frica puterii Tale, luminatorii s-au ascuns, si catapeteasma Templului s-a rupt; muntii s-au cutremurat si pietrele s-au despicat, si talharul cel credincios graieste cu noi, Mantuitorule: Pomeneste-ne intru imparatia Ta (Denia de joi seara, Fericirile, stihira intai, Triod, p. 612).Taina Sfintelor Patimi ale lui Hristos ca taina a iubirii Sale jertfelnice si mantuitoare este preaslavita in cantari pline de intelesuri duhovnicesti adanci: Ca o oaie spre injunghieri Te-ai adus, Hristoase Imparate, si ca un miel fara rautate Te-ai pironit de (catre) barbatii cei fara de lege, pentru pacatele noastre, Iubitorule de oameni (Randuiala Ceasurilor, ceasul intai, tropare dupa psalmi, Triod, p. 621)In alte cantari ale slujbelor din Sfanta, si Marea Vineri se arata uimirea celor ce vad iubirea smerita si indelung-rabdatoare a Mantuitorului Care devine neputincios, desi El este atotputernic. Hristos patimeste pentru noi din iubire sfanta, ca pe noi sa ne mantuiasca de patimi: Fiecare madular al Sfantului Tau trup a rabdat ocara pentru noi: capul a rabdat spini, fata, scuipari; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea otetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele paganesti; spatele, biciuiri si mana, trestie; intinsorile a tot trupul pe cruce, si cuie, incheieturile si coasta, sulita. Cel ce ai patimit pentru noi, si ne-ai mantuit pe noi de patimi; Care Te-ai smerit pentru noi, prin iubirea Ta de noi si ne-ai inaltat, Atotputernice Mantuitorule; miluieste-ne pe noi (Denia de Joi seara, Fericirile, Laude, idiomela, Triod, p. 617 )Toata faptura vazuta a patimit impreuna cu Hristos, pentru ca suferintele lui Hristos ca Om au fost impropriate sau asumate de Persoana lui dumnezeiasca, din iubire infinita si negraita pentru lume (cf. Ioan 3,16): Toata faptura s-a schimbat de frica, vazandu-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce rastignit. Soarele s-a intunecat si temeliile pamantului s-au cutremurat. Toate au patimit impreuna cu Tine, Cel ce ai zidit toate, Cel ce ai rabdat de voie pentru noi, Doamne, slava Ţie (Denia de,joi seara, Stihoavna, Triod, pp. 617-618).Iubirea sfanta, mantuitoare si milostiva a lui Hristos-Domnul, Facatorul lumii, inspaimanta si minuneaza nu numai faptura vazuta, ci si puterile ingeresti cele nevazute: Mai inainte de cinstita rastignire, ostasii batjocorindu-Te, Doamne, ostile cele intelegatoare (ingerii) s-au inspaimantat. Ca Te-ai incununat cu cununa de batjocura, Cel ce ai infrumusetat pamantul cu flori si cu haina de ocara Te-ai imbracat, Cel ce imbraci cerul cu nori. Caci cu o randuiala ca aceasta s-a cunoscut milostivirea Ta, Hristos, si marea mila, slava Ţie (Randuielile ceasurilor din Sfanta si Marea Vineri, Ceasul al 3-lea, troparul dupa Psalmi, Triod, p. 626).Multe din aceste lumini duhovnicesti vor fi prezente si in cantarile Prohodului Domnului, care se canta la Denia de Vineri seara, ca Utrenie pentru Sfanta si Marea Sambata. In Sfanta si Marea Vineri, la Denia de Joi seara, dupa citirea Evangheliei a V-a, cand se canta antifonul al 15-lea, Astazi a fost atarnat pe lemn Cel ce a atarnat pamantul pe ape…Sfanta Cruce din Altar, din fata Sfintei Mese, este scoasa din procesiune si asezata in mijlocul bisericii pentru inchinare.Intelesurile duhovnicesti ale Sfintei Cruci sunt multe si adanci, dar aici trebuie amintita legatura, dintre Cina cea de Taina din Sfanta si Marea Joi si Taina Crucii din Sfanta si Marea Vineri. Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca dupa moartea pe Cruce a Domnului Hristos, ca sa vada daca Iisus mai traieste sau nu, unul din ostasi cu sulita a impuns coasta Lui si indata a iesit sange si apa (Ioan 19, 34). Aceasta marturie a ucenicului iubit, care se afla langa Crucea lui Iisus in acel moment, a fost integrata de Biserica Ortodoxa in Randuiala Proscomidiei, ca pregatire a Sfintei Euharistii, iar in vechile icoane ortodoxe ale Rastignirii Domnului sangele care curge din coasta strapunsa a lui Hristos este luat de un inger intr-un vas in forma de potir (Cf. H. Grondijs, L’ Iconographie byzantine du Crucifie mort sur la croix, Bruxelles, 1952, pp. 118-119, citat la Pr. D. Staniloae, Legatura interioara dintre moartea si Invierea Domnului , in rev. Studii Teologice, 8 (1956), nr. 5-6, pp. 275-287), aratandu-se astfel legatura intre jertfa lui Hristos Cel rastignit si mort pe Cruce si jertfa euharistica din Biserica (Sf. Teodor Studitul zice: Cantarile mele lauda rastignirea si rana pe care sulita a deschis-o in coasta dumnezeiasca. Din ea sorb si eu, o, Hristoase, bautura care ma sfinteste Miercurea, I-a din Postul Mare Triod). Maica Domnului, icoana a Bisericii sta langa Crucea lui Iisus in dreapta Sa, chiar aproape de coasta strapunsa din care iese sange si apa, semne si lumini sfinte ale tainei Bisericii, in care se savarseste Botezul ca participare la moartea si invierea Invierea lui Hristos si ca poarta spre Sfanta Euharistie, spre impartasirea cu Trupul si Sangele Dom¬nului. Ucenicul iubit, Sfantul Ioan Evanghelistul, cel ce este cel mai apropiat de Hristos la Cina cea de Taina este si cel mai aproape de El langa Cruce, fiind si primul care a ajuns la mormantul lui Iisus in dimineata Invierii Sale. De aceea, si hirotonia slujitorilor Sfantului Altar (episcop, preot si diacon) are loc pe coltul drept al Sfintei Mese, unde la sfintirea bisericii se fixeaza icoana pe panza a Sfantului Evanghelist Ioan, ucenicul iubit, martorul cel mai fidel al legaturii dintre Cina cea de Taina, jertfa Crucii si lumina Invierii lui Hristos. Acolo, pe icoana pe panza a Sfantului Evanghelist Ioan, cel ce devine ucenic si slujitor al lui Hristos pune capul peste mainile unite in rugaciune, asa cum la Cina cea de Taina Ioan, ucenicul iubit, a pus capul pe pieptul Mantuitorului.Desi mort pe cruce, prin despartirea sufletului de el, cand Iisus a zis Parinte, in mainile Tale, imi dau duhul Meu (Luca 23, 46), trupul lui Hristos Cel Rastignit a ramas totusi de viata-facator intrucat dumnezeirea nu s-a despartit de El (Sfantul Simeon al Tesalonicului, Erminie despre locasul bisericii, cap. 94, citat de Pr. D. Staniloae, art. cit., pp. 275-287), spune Sfantul Simion al Tesalonicului. Prin urmare, desi mort pe Cruce si apoi pus in mormant, trupul indumnezeit al lui Hristos ramane facator de viata. De aceea, si Crucea Sa este numita, in cultul nostru, facatoare de viata , iar mormantul Lui este numit izvorul Invierii noastre .Talcuind cuvintele lui Iisus, rostite pe Cruce inainte de a muri: Parinte, in mainile Tale imi dau duhul Meu , Sfantul Chirii al Alexandriei zice: Aceste cuvinte au pus un inceput si o temelie a nadejdii noastre, celei bunei Caci socotesc ca trebuie admis in modul cel mai cuvenit ca sufletele sfintilor, cand pleaca, se predau, prin bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, in mainile unui Tata Preaiubitor, si nu intra in morminte, asteptand pamantul aruncat peste ele, cum au gandit unii si nici nu sunt duse ca cele ale pacatosilor in locul chinurilor nemasurate, adica in iad, ci trec mai degraba in mainile Tatalui tuturor, pe calea cea noua pe care ne-a deschis-o Mantuitorul nostru Hristos (Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan, XII, trad., intr. si note de Dumitru Staniloae, in col. PSB. Nr. 41, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2000, p. 1129).Parintele Staniloae explica legatura dintre taina mortii jertfelnice a lui Hristos, motivata de iubirea Sa fata de Dumnezeu si fata de oameni, si taina Sfintei Euharistii prin care El ne impartaseste noua aceasta iubire jertfelnica: intrucat El (Hristos) a primit moartea ca act ultim al supunerii voii Sale omenesti lui Dumnezeu-Tatal, nu pentru un timp oarecare, ci pentru totdeauna, Spuneam ca El e in veci in starea de jertfa in fata Tatalui. Iar puterea acestei stari ne-o comunica si noua, unindu-Se cu noi in dumnezeiasca Euharistie, pentru ca murind cu noi si in momentul mortii noastre, sa nu ne fie moartea spre moarte, ci trecere la viata, spre identificare deplina a voii noastre cu voia Tatalui, cum a fost si moartea Lui (Pr. D. Staniloae, Legatura interioara…art. cit., , pp. 275-287).In Sfanta si Marea Vineri se posteste total, incat nici chiar Sfanta Liturghie nu se savarseste (Cf. indicatiile de la Sfarsitul slujbei Ceasurilor imparatesti, in Triod, p. 637). Iar motivatia este aceasta: Asa am luat din sfintele porunci ale Sfintilor Apostoli, sa nu mancam in Vinerea Mare; ca si cuvantul Domnului catre farisei zice: «Daca se va lua mirele de la dansii, atunci vor posti in acele zile» (cf. Matei 9,14-15; Marcu 2,19-20; Luca 5,34-35).Post desavarsit, deoarece cand Hristos, Mirele Bisericii, Se jertfeste pe Cruce, Biserica, Mireasa Sa, se pune si ea in stare de jertfa sau daruire de sine prin rugaciune smerita si postire desavarsita, pentru ca patimind impreuna cu El, impreuna sa ne si preaslavim (cf. Romani 8,17; II Corinteni 4,11; Filipeni 3,10- 11; Apocalipsa 1,9).Din slujbele din Sfanta si Marea Vineri la care participam invatam sa ne deschidem sufletul pentru ca Hristos-Domnul Cel Rastignit, cu prezenta Sa nevazuta, dar reala, sa ne daruiasca si noua putere duhovniceasca de a birui rautatea cu bunatatea si pacatul cu sfintenia. Cei ce au postit, cei ce si-au plans pacatele, cei ce s-au spovedit, cei ce au facut milostenie, cei ce au iertat pe altii; au biruit incetul cu incetul ispitele lacomiei, ale mandriei si ale rautatii. Iar cei ce, trecand prin necazuri si prin incercari, nu-si schimba si nu-si imputineaza credinta si nici dragostea lor fata de Dumnezeu si fata de semeni, aceia pot birui ispitele suferintei si se unesc cu Hristos. Foarte adesea, oamenii trec prin necazuri, prin suferinte, iar daca aceasta trecere a lor prin suferinta ii apropie mai mult de Dumnezeu prin rugaciune si prin induhovnicirea vietii lor, atunci au inceput sa simta puterea Crucii si puterea invierii in viata lor.Sa rugam pe Hristos-Domnul sa ne daruiasca puterea aceasta duhovniceasca a iubirii indelung-rabdatoare, a dragostei duhovnicesti curate nu numai cand ne merge bine, ci si cand trecem prin incercari si prin necazuri, pentru a simti bucuria iubirii lui Hristos Cel Rastignit si inviat pentru noi, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 456

Id: 21280

Data: Apr 13, 2012

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).