Duminica Vamesului si a fariseului, denumita astfel dupa Evanghelia randuita a se citi la Sfanta Liturghie, deschide timpul liturgic al Triodului, un timp al efortului ascetic sustinut, o scoala anuala a pocaintei in care nadajduim sa invatam smerenia si sa ne adancim credinta. Toate acestea pentru a recunoaste in noi curatia dobandita la luminarea baptismala, iar cu fiecare ceas al slujbelor sa intelegem ca sarbatoarea Invierii care ne intampina la finalul acestui minunat pelerinaj este mult mai mult decat una dintre sarbatori, mult mai mult decat o comemorare anuala a unui eveniment trecut. Este Marele Praznic in care ne intampina insusi Hristos cel Inviat. Perioada liturgica a Triodului este o perioada de adanca invitatie la asceza, cainta si rugaciune si de redescoperire a felului ortodox de a fi, si se deschide cu o vreme pregatitoare pentru Postul Mare alcatuita din Duminicile Vamesului si a fariseului, a Fiului risipitor, a Infricosatoarei Judecati si a Izgonirii lui Adam din Rai.In ajunul Duminicii Vamesului si a fariseului, la slujba Vecerniei, cartea liturgica folosita de-a lungul acestui rastimp liturgic - Triodul - isi face prima sa aparitie, iar dupa inceputul obisnuit al slujbei de seara, dupa stihirile Invierii, ne intampina o idomila care ne indeamna 'sa nu ne rugam ca fariseul fratilor, ca cel ce se inalta pe sine se va smeri; ci sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu ca vamesul, prin postire strigand: Dumnezeule milostiveste-Te peste noi, pacatosii'.Pericopa evanghelica a acestei duminici (Luca XVIII, 10-14) ne infatiseaza un om satisfacut intotdeauna de sine, parca facil de regasit si in cultura in care traim, ce ne insufla permanent sensul mandriei, al maririi de sine si al indreptatirii de sine.In saptamana ce urmeaza Duminicii Vamesului si fariseului se dezleaga total de la post, in ea noi, toti crestinii, putand manca in toate zilele, chiar si miercurea si vinerea branza, oua si carne, acest lucru intamplandu-se din vechi rastimpuri, ca opozitie la practicile incorecte ale monofizitilor care posteau strict in timpul acestei saptamani, iar mai tarziu acest obicei a ramas, dobandind o semnificatie diferita, suspendarea postului inscriindu-se in ciclul pregatirii treptate in vederea intrarii in Postul Mare. Cea de-a doua duminica pregatitoare Postului Mare, Duminica Fiului risipitor, dezvolta in principal o invatatura privitoare la cainta, precum si la iertarea dumnezeiasca ce decurge de aici. Dupa invatatura sinaxarului, ea a fost instituita pentru ca pacatosii sa nu cada in deznadejde 'vazandu-se pe ei insisi'. Impreuna cu imnurile cantate in aceasta zi, parabola ne dezvaluie timpul pocaintei ca fiind intoarcerea omului din exil si de aceea cantam acum si psalmul 136, al intristarii: 'La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans cand ne-am adus aminte de Sion...' Acest psalm era cantat de evrei in captivitatea lor babilonica, pe cand se gandeau la orasul sfant al Ierusalimului. El a devenit pentru totdeauna cantecul omului cazut in pacat atunci cand realizeaza indepartarea sa de Dumnezeu si, realizand aceasta, devine om din nou: ca unul ce nu poate fi niciodata deplin satisfacut de nimic in aceasta lume decazuta, care prin structura si vocatie este un pelerin al Absolutului. Acest psalm va fi cantat inca de doua ori, in ultimele doua Duminici, inainte de inceperea postului, anuntandu-ne drumul postului ca un drum al reintoarcerii. Dupa Sfantul Grigorie Palama, milostivirea dumnezeiasca aratata in aceasta duminica e completata si echilibrata de urmatoarea duminica, cea a Infricosatoarei Judecati, cunoscuta mai ales in popor ca Duminica Lasatului sec de carne, ce incearca sa ne aduca mai aproape de efortul duhovnicesc pe care-l asteapta de la noi sapte zile mai tarziu. Suntem purtati treptat spre acest efort duhovnicesc pentru neputinta noastra, pentru slabiciunea noastra sufleteasca si trupeasca. Acum urmeaza o saptamana in care ne vom infrana de la carne in toate zilele si vom manca doar branza si oua, o saptamana de antrenament in asceza celor 40 de zile ale Postului Mare, fiind usa de intrare in stadionul infranarii. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a lasatului sec de branza, a fost numita de Sfintii Parinti si Duminica iertarii, pentru a ne arata ca nimeni nu poate intra cum se cuvine in randuiala postului daca nu este in pace cu semenii, pentru ca de multe ori e usor sa iertam cu buzele, superficial si chiar putin fariseieste, dar e destul de greu sa iertam adevarat, din tot sufletul, dand intaietate intru toate fratilor nostri. Cantarile Vecerniei acestei duminici anunta inceputul postului, iar la sfarsitul ei cei prezenti isi cer iertare unii de la altii, intr-o randuiala emotionanta, intalnita mai ales in manastirile din Sfantul Munte Athos. Imnologia liturgica a acestei Duminici a Izgonirii lui Adam din Rai insumeaza, intr-adevar, intreaga pregatire pentru post. Aflam din cantari si din toate stihurile citite ca omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoasterea lui Dumnezeu, pentru comuniunea harica cu El, iar nu pentru pacat si pentru departarea de la cele sfinte si sfintitoare. Perioada cea mai profunda a Triodului, perioada Postului Mare, o perioada de participare mistica la Patima lui Hristos, este alcatuita din sase popasuri duminicale pana in ziua Maritei Invieri. Daca primele patru duminici ale Triodului se inscriu in teologia caii, urmatoarele duminici au ca element de relatie problema libertatii si dinamismul dobandirii smereniei si a harului dumnezeiesc, fiind invitati la o lupta personala si sincera impotriva unei intelegeri 'formale' a postirii si a apropierii de Dumnezeu.Duminicile din Postul Mare sunt trepte duhovnicesti ale smeritului nostru urcus catre Golgota. Astfel, urcand in cunoasterea jertfei lui Hristos si a semnificatiilor mantuitoare ale Sfintelor Patimi, patrundem taina Crucii si a Invierii, a biruintei asupra mortii. Astfel, toata aceasta tristete a instrainarii noastre de Dumnezeu, a pustiului din viata noastra se poate transforma in luminoasa prezenta a iertarii dumnezeiesti prin redobandirea bucuriei, a dorintei si a pacii regasite cu Hristos, Lumina cea adevarata care lumineaza tuturor. Acesta este duhul adevarat al slujbelor din intreaga perioada a Triodului.(Articol publicat in Ziarul Lumina de Duminica, Ediția din data de 5 februarie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 580

Id: 19783

Data: Feb 5, 2012

Imagine: