La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxa a Patriarhiei Romane a aparut, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, lucrarea Viata si Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, in noua colectie Acatiste si Vieti de Sfinti .Aceasta floare duhovniceasca si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori – Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Ștefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si armas, adica fauritor de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Mama sa, al carei nume nu este cunoscut, se ingrijea de cele ale casei si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Marghiolita). Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu, iar fericita Teodora, sub povatuirea duhovnicului ei – Sfantul Ioan de la Rasca, pe atunci staret al Manastirii de la Cetatea Neamtului, sporea in rugaciune si fapte bune, iubind din tot sufletul pe Hristos si dorind sa-I inchine toata viata ei. Vointa parintilor ei a fost insa alta, iar Teodora a fost casatorita, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Neavand copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragoste pentru Iisus Hristos si arzand de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai Lui, s-au invoit sa imbratiseze viata monahala. Marii sihastri, vechii ei sfatuitori, ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt, precum si duhovnicul care ii cunostea firea evlavioasa si ravna pentru rugaciunea de taina, o indemnau spre viata de sihastrie. Astfel, fericita Teodora a intrat in cinul monahal la Schitul Varzaresti – Vrancea, iar dupa doi ani, sotul ei s-a calugarit in Schitul Poiana Marului, primind numele de Elefterie. Asa a binevoit Dumnezeu s-ai povatuiasca pe amandoi pe calea sfinteniei si a mantuirii. La Varzaresti, fiecare calugarita din schit se nevoia cu mare ravna pentru Hristos, insa Cuvioasa Teodora le intrecea pe toate celelalte surori in rugaciune, smerenie si nevointa duhovniceasca. Dupa cativa ani, navalind turcii in acele parti, au dat foc Schitului Varzaresti. Atunci toate surorile din obste s-au risipit in padurile seculare din partea locului, asteptand sa treaca primejdia si mania lui Dumnezeu. La fel a facut si Cuvioasa Teodora. S-a retras in muntii Vrancei impreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, a carei ucenica era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mana lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari. Raposand stareta ei, fericita Teodora, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a parasit muntii Vrancei si s-a retras in partile Neamtului, pentru a se nevoi in padurile neumblate din jurul schiturilor Sihastria si Sihla. Dupa ce, mai intai, s-a inchinat la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Neamt, egumenul lavrei a trimis-o la Sihastria sa urmeze sfatul egumenului de acolo. Cu binecuvantarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihastriei, fericita Teodora a fost incredintata duhovnicului Pavel, care a dus-o in pustie, in apropierea Schitului Sihla, sfatuind-o sa ramana acolo pana la moarte, daca va putea rabda asprimea vietii pustnicesti, iar de nu va putea suferi ispitele si frigul iernii, sa se aseze la o sihastrie de calugarite. Asa a ajuns fericita Teodora in muntii Sihlei, iar un sihastru batran i-a oferit chilia sa, care se afla sub stancile uriase ale Sihlei, iar el si-a cautat adapost si mai tainic in alta parte. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu barbatie multi ani, ostenindu-se singura in post si rugaciuni de toata noaptea, in lacrimi si mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o sfatuia, o impartasea cu Sfintele Taine si ii ducea cele de trebuinta. Dupa un timp, a raposat fericitul duhovnic Pavel, iar Cuvioasa Teodora a ramas cu totul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. Cu timpul i s-au rupt si hainele, iar ca hrana avea doar macris, fructe de padure si alune. In aceasta scoala a linistii si nevointei a dobandit Cuvioasa darul rugaciunii de foc, ce se lucreaza in inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia nici de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, caci era ca un diamant stralucitor in muntii Sihlei, fiind uitata de oameni, insa umbrita necontenit de harul Duhului Sfant. Navalind turcii sa prade manastirile si satele, au ajuns pana la Sihla, iar Sfanta Teodora s-a adapostit in pestera ei din apropiere. Descoperind-o paganii, ea s-a rugat lui Dumnezeu s-o scape din mainile lor. In clipa aceea, prin minune, s-a crapat stanca din adancul pesterii, cum se vede pana astazi, iar fericita s-a izbavit de moarte. In aceasta pestera s-a nevoit Sfanta Teodora in ultimii ani ai vietii sale. Staruind neincetat in rugaciunea de taina a inimii, fata i se lumina, iar trupul i se ridica de la pamant, asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Din timp in timp, pasarile cerului ii aduceau in ciocurile lor, prin voia Domnului, faramituri de paine de la trapeza schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stanci din apropiere, numita pana astazi Fantana Sfintei Teodora. Ajungand Cuvioasa aproape de sfarsitul vietii si cunoscand ca o cheama Hristos la cerestile locasuri, unde este odihna si desfatarea tuturor sfintilor, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i trimita un preot ca s-o impartaseasca cu Preacuratele Taine. Astfel, cu randuiala de sus, egumenul Sihastriei a observat ca pasarile duceau faramituri spre Sihla si a trimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mana lui Dumnezeu, fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cum se ruga cu mainile inaltate spre cer, invaluita in lumina ca de foc. Atunci, infricosandu-se, au strigat, iar Cuvioasa, chemandu-i pe nume, le-a cerut o haina ca sa se acopere, caci hainele ii erau rupte si zdrentuite de vreme, si le-a spus sa coboare la Sihastria si sa aduca un duhovnic, care sa o spovedeasca si sa o impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos. Calauziti de o lumina cereasca, fratii au mers repede la schit si dimineata au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine. Dupa ce Sfanta Teodora si-a facut cuvenita spovedanie si si-a destainuit viata si ispitele ei, a rostit Crezul, s-a inchinat, a primit dumnezeiestile Taine si, multumind lui Dumnezeu pentru toate, si-a dat duhul in mainile Lui. Apoi parintii au facut slujba inmormantarii si au ingropat sfantul ei trup in pestera. Aceasta s-a petrecut in al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea. Intre anii 1725-1780, intru pomenirea nevointelor Cuvioasei Teodora, s-a ridicat Schitul Sihla cu o bisericuta de lemn si cateva chilii, avand hramul Schimbarea la Fata , care, cu unele adaugiri si prefaceri, dainuieste si azi. Cinstitul trup al Sfintei Teodora a ramas in pestera pana prin anii 1828-1835, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua la mosia lui din satul Miclauseni – Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine, primind ajutorul Cuvioasei. In anul 1853 familia Sturza a convenit cu staretul Manastirii Pecerska din Kiev sa dea sfintele moaste in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti. Asa s-au instrainat moastele Sfintei Teodora din patria ei si se pastreaza in pesterile de la Pecerska, asezate in racla de mult pret, pe care sunt scrise aceste cuvinte: Sfanta Teodora din Carpati. Aceasta este, pe scurt, viata Sfintei Teodora de la Sihla si acestea sunt faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, numarandu-se in cetele sfintilor, fiind socotita cea mai aleasa nevoitoare pe care a odraslit-o vreodata tara noastra. Credinciosii din Moldova au inceput sa o socoteasca si sa o cinsteasca drept sfanta indata dupa adormirea ei in Domnul, mergand in pelerinaj la chilia ei din pestera de langa Schitul Sihla. La 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a canonizat-o, trecand-o oficial in randul sfintilor, cu zi de praznuire la 7 august.Lucrarea poate fi achizitionata, potrivit Editurii Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, de la Libraria Cartilor Bisericesti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Libraria Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, langa biserica Kretulescu), prin comanda pe internet la adresa [email protected], precum și de la pangarele bisericilor si manastirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurestilor.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 638

Id: 23738

Data: Aug 6, 2012

Imagine: