Sâmbata, 12 iulie 2014, Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului îsi serbeaza unul dintre cele trei hramuri si anume Icoana Maicii Domnului Prodromita de la Muntele Athos.La initiativa si cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului a fost asezata spre închinare o copie a icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului – Prodromita de la Schitul românesc Prodrumu din Sfântul Munte Athos.Copia Icoanei Maicii Domnului – Prodromita de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului este o reproduce fidela, în marime naturala, a celei de la Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveste reprezentarea, cât si ferecatura ei, spre deosebire de alte copii ale acestei icoane. Astfel, dupa modelul original al icoanei Maicii Domnului – Prodromita, frecatura icoanei de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului este din argint, aurita pe alocuri, iar coroanele Maicii Domnului si Mântuitorului Hristos sunt ornamentate cu pietre semipretioase. Icoana a fost realiza în Grecia, în anul 2011 si a fost sfintita de Preafericitul Parinte Patriarh Daniel în data de 24 octombrie 2011, la sfintirea Paraclisului, cu prilejul aducerii la Bucuresti a Cinstitului cap al Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României (24-28 octombrie 2011).Istoria icoanei Maicii Domnului Prodromita o aflam din Sinaxarul zilei de 12 iulie desprins din Mineiul din anul 1910. Redam textul mai jos asa cum este prezentat în aceasta editie a Mineiului fara a stirbi nimic din farmecul arhaic al limbii române de la începutul sec. XX:SINAXAR'Stih: Icoana a Maicii lui Dumnezeu de minuni izvorâtoare.A Miresei celei prea curate, cu chipuri dumnezeesti.Celor ce te roaga sa le fii acoperemânt si pazitoare.De toate ispitele si de nevoi sa-i mântuesti.Dându-le dar si vindecare de toate boalele.Şi a dobândi prin tine toate cererile.În 12 zile ale lunii iulie praznuim pomenirea minunii sfintei Icoane celei cu dumnezeeasca minune zugravita-, numai singure dumnezeestile Fete, adica: a prea sfintei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Mariei, si a dumnezeescului sau Fiu Iisus Hristos, ce prin dumnezeeasca iconomie, cu minune s'a închipuit în capitala Moldovei Iasi, în anul dela întruparea lui Dumnezeu Cuvântului, 1863, luna Iunie 28 de zile. Careia pentru praznicul sfintilor apostoli, ce cade a doua zi, i s'a asezat praznuirea în 12 zile ale lui Iulie; care facatoare de minuni Icoana, întru acelas an s'a adus în sfântul Munte Athos; si se afla în Chinoviul Român în sfânta biserica Catedrala ce are hramul Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, si a prea curatei Maicei sale pururea Fecioarei Mariei. Cu ale careia sfinte si prea puternice rugaciuni Hristoase Dumnezeule milueste-ne, si cu judecatile care stii, mântueste-ne pre noi, ca un bun si de oameni iubitor, Amin.POVESTIREPentru-facatoarea de minuni Icoana a Prea Sfintei Stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei, si pururea Fecioarei Maria, cea cu dumnezeeasca minune savârsita, numita Prodromita.Plina de bucurie, plina de duhovniceasca veselie, si de toata lauda, este praznuirea noastra care o savârsim astazi, fratilor crestini, întru pomenirea minunei ce s'a facut cu aceasta prea slavita Icoana a Maicii lui Dumnezeu, a careia' istorie se începe întru acest fel, dupa cum urmeaza, cuvântul.Iubitii mei crestini! Ştim ca întru cele mari si fara de numar milostiviri, ce cu neîncetare se revarsa dela Parintele 'îndurarilor, asupra prea iubitei fiicei sfintei si drept slavitoarei Biserici, este un bogat dar al bunatatii lui Dumnezeu, si proslavirea sfintelor icoane pre pamânt, prin o mai pre sus de fire si prin minunata putere dumnezeeasca a facerii de' minuni, ce savârseste prin ele minunatul întru sfintii sai Dumnezeu. Carele si prin sfintele icoane proslaveste, pre cei ce îl proslavesc prin credinta vie, si vieata placuta lui, prin acest mare dar, a celor mari daruiri dumnezeesti, cu priimirea dreptei si adevaratei credinte s'a luminat si straluceste si a noastra patrie, si bisericile ce sunt în România, s'au facut pomi de vieata, si slobozind din sine adânci radacini ale credintei celei dreptslavitoare. În toate partile ei au adus roduri de drepte slaviri si îmbelsugate, pre cât cu întâietatea la locurile sadirii lor, asa si pre toata fata pamântului României o au împodobit, cu roditoarele sale mladite prin ceata cea cu mult numar a sfintelor si de minuni facatoare icoane, si nu numai în fericitele zile a dreptslavitorilor nostri stramosi, cari ardeau cu duhul pentru dreapta credinta, au înmultit Domnul minunile sale, prin aratarea si descoperirea sfintelor icoane, atât a prea curatei Maicii lui Dumnezeu; precum si a placutilor lui, spre facerea de bine a sufletelor si a trupurilor, celor ce cu credinta alearga spre închinaciunea sfintelor icoane — cel ce pre cei drepti iubeste, si pre pacatosi milueste — ci si în timpurile noastre aceste sarace de credinta, au revarsat asupra noastra un îmbelsugat rîu de aceeasi nepomenita a sa milostivire, ca sa adape inimile cele cuprinse de uscaciunea putinei credinte, spre a rasari întrînsele fapte bune crestinesti, si în privirea ochilor nostri s'a savârsit o lucrare dumnezeeasca, si cu vointa Domnului a rasarit pre taria gânditorului nostru Cer a dreptslavitoarei noastre Biserici, aceasta icoana neispravita de mâna omeneasca; care împodobindu-se cu stralucitoarele raze a facerilor ei de minuni, si tuturor cinstitorilor celor fara de numar, cari de la marginile lumii alearga catre stralucirea sa, vieata si bucurie le izvoraste.În anul 1863, parintii ieroshimonahi Nifon si Nectarie, fondatorii schitului Prodromul din sf. Munte Atos, plecând sa vie în tara româneasca pentru trebuintele acelui schit, aveau în inima lor o mare dorinta si evlavie, pentru o sfânta icoana mai însemnata si de minuni facatoare a Maicii lui Dumnezeu, ca sa fie întru aceasta sfânta noua biserica, spre mângâerea celor ce se vor afla întru acest sfânt lacas, dupre cum mai toate mânastirile sfântului Munte, au câte o icoana facatoare de minuni.Deci aflându-se parintii Nifon si Nectarie, în orasul Iasi, capitala a Moldovei, au început a cerceta acolo, pentru un zugrav mai iscusit si cu vieata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Maicii lui Dumnezeu. Şi din pronia Dumnezeeasca, au gasit pe un zugrav batrân, cu numele Iordache Nicolau, cu carele s'au si învoit sa le faca aceasta sfânta icoana dupa modelul ce i-au dat parintii; însa i-au pus si îndatorire ca sa lucreze cu postul adica: De dimineata pâna când va flamânzi neluând nimica în gura; iara dupa masa sa nu mai lucreze la aceasta sfânta Icoana, ci alt lucru sa faca pâna a doua zi; si într'acest fel sa urmeze cu lucrul Icoanei pâna la savârsirea ei. Şi a priimit numitul zugrav învoiala aceasta cu toata multumirea si evlavia, de cât numai zicând ca el nu poate lucra acum ca mai 'nainte, ca a, îmbatrânit si-i tre-mura mâinile; iar parintii Nifon si Nectarie l-au mai îmbarbatat zicându-i, sa se sileasca si sa aiba credinta, ca îi va ajuta Maica lui Dumnezeu. Şi asa bunul batrân zugrav a început lucrul cu multa evlavie, si lucra bine si cu buna sporire câmpul si hainele, iar fetele le-au lasat la urma dupa obiceiul zugravesc. Deci dupa ce au ispravit vesmintele dupa stiinta mestesugului sau, a început a lucra la chipul Maicii Domnului si al Domnului nostru Iisus Hristos, dând mâna întâiu si a doua, au mai ramas putin ca desavârsit sa le îndrep- teze si sa le savârseasca; a doua zi de dimineata s'a sculat si a început a lucra iarasi la fete, ostenindu-se cu mare staruinta mai toata ziua, ca doara ar putea, sa le îndrepteze si sa le savârseasca; însa lucrul iesia cu totul din protiva, ca nu numai nu a putut sa le îndrepteze, ci mai ales desavârsit le-a stricat, în cât au ramas cu totul fara de chip, strâmbe, urîte, si nepotrivite. Acestea vazând blagoslovitul batrân zugrav, foarte s'a mâhnit si s'a scârbit, nepricepându-se ce va sa fie lucrul acesta, si a încetat de a mai lucra, zi-când: Pacat de osteneala si postul ce am suferit atâtea zile, lucrând la aceasta Icoana în zadar; Dumnezeu sa ma ierte, nu stiu ce sa mai zic, ca de astanoapte cu toata silinta ma chinuesc, si nu pot sa le îndreptez; ba înca, acum chiar desavârsit le-am stricat, fa- ndu-ma ca un iesit din minte, ca si cum mi-asi fi uitat mestesugul.Din întâmplare s'au dus în ziua aceia pe la dânsul parintii Nifon si Nectarie, ca sa vaza cum urmeaza cu zugravirea sfintei Icoane; si când au vazut'o si ei întru acea stare nepotrivita, foarte s'au mâhnit si s'au scârbit pâna la suflet, socotindu-se nevrednici darului si vointei Maicii lui Dumnezeu, dupa care a început si tristul zugrav a le povesti întâmplarea ce a patimit. Acestea auzind parintii mai mult s'au mâhnit si s'au amarît, zicând: Ca nu voeste Maica Domnului la dorinta si evlavia lor, însa parintii nu s'au împutinat cu totul, ci au lasat lucrul la buna vointa Maicii lui Dumnezeu, si mângâind înca cât au putut si pe tristul zugrav, i-au zis sa nu se împuti-neze, ci sa se apuce si sa ispraveasca icoana pre cât îi va fi cu putinta, fiind ca ei tot o vor lua, ori si cum va fi, si plata ostenelei lui îi vor da-o deplin, dupa cum s'au tocmit cu dânsii.Întru acea vreme s'a întâmplat de era acolo cu parintii, si parintele ieromonahul grecul Grigorie Esfigmenitul, în sinodiea parintelui Arhiereu Nill Pentapoleos, carele si el vazând Icoana într'acest fel, a zis parintilor Nifon si Nectarie: Pacat de cheltuelile ce faceti sfintia voastra, va rog nu mai duceti astfel de icoana în sfântul Munte, ca acolo sunt destui zugravi cu mult mai buni, carii pot cu adevarat sa va faca o icoana cum se cade, dupa dorinta sfintiilor voastre. Parintii i-au raspuns: Ca poate vor darui-o acolo în tara la vre-o biserica mai saraca.Apoi parintii au plecat si s'au dus la metohul lor, iara batrânul zugrav a acoperit Icoana, cu o pânza curata, si încuind cu cheia usa odaii unde lucra Icoana, a ramas foarte scârbit nemân- când nimica în ziua aceia, ci numai tot se ruga si se închina pâna la obosire, si asa s'a culcat fiind acum seara. A doua zi sculându-se mai de dimineata, si luând cheia, a deschis usa odaii unde lucra, si a început a'si gati cele trebuincioase pentru zugravit, având multa dorinta si evlavie ca sa se apuce de lucru; si facând câteva metanii, se închina si se ruga Maicii lui Dumnezeu, ca sa-i lumineze mintea si sa-i ajute ca sa nu patimeasca ca ieri. Şi asa mergând la Icoana ca sa se apuce de lucru, a ridicat pânza de pre fata Icoanei; atunci O! Minunile Maicii lui Dumnezeu! Vede cu adevarat ca sfintele fete sunt cu dumnezeeasca minune îndreptate, încuviintate si de sinesi savârsite, si pline de dumnezeesc Dar si Har dupa cum se vede chiar si acum, sfânta aceasta de fata Icoana a prea curatei Maicii lui Dumnezeu. Aceasta prea slavita minune, vazându-o batrânul zugrav, împreuna cu ucenicii sai, foarte se minunau si proslaviau pre Maica lui Dumnezeu, ca ea singura cu minune dumnezeeasca si-a proslavit sfânta sa fata, si a Fiului sau, pre care minune spre mai buna adeverire, cu înscris si punerea pecetii si a iscaliturii lui, a dat parintilor Nifon si Nectarie, care marturie s'a pus sa se pastreze în archiva acelui schit. Iar coprinderea ei este într'acest fel:«Eu Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta sfânta «Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu însusi mâna mea, la care a urmat o «minune prea slavita în modul urmator: Dupace am ispravit vesmintele, dupa mestesugul zugraviei mele, m'am apucat sa lucrez fetele Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Hristos; dupa ce am dat mâna întâia si a doua, de noapte apucându-ma ca sa o zugravesc desavârsit, privind eu la chipuri cu totul au iesit din potriva, pentru care foarte mult m'am mâhnit, socotind ca mi-am uitat mestejugul; si asa fiind, seara m'am culcat scârbit nemâncând nimic în ziua aceia, socotind ca a doua zi sculându-ma sa ma apuc mai cu deadinsul. Dupace m'am sculat a doua zi, mai întâiu am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugându-ma ca sa-mi «umineze mintea, sa pot ispravi sfânta ei Icoana; si când m'am dus sa ma «puc de lucru, o! prea slavite minunile Maicii lui Dumnezeu! S'au aflat chipurile drese desavârsit precum se vede, si eu vazând aceasta minune n'am mai adaos a-mi pune condeiul, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi cu gresala am facut aceasta ca sa dau lustru la o asemenea minune.Aceasta este povestirea acestei sfinte «Icoane».Minunea aceasta s'a întâmplat noaptea spre 28 Iunie si pentru viitoarea praznuire a sfintilor Apostoli, s'a mutat slujba Icoanei astazi la 12 Iulie; care minune dupre cum am zis vâzându-o zugravul de mai sus numit, s'a minunat si cu spaima privind nu se pricepea cum s'a facut aceasta. Asemenea si ucenicii lui vazând s'au spaimântat, si au început a chema prietenii si vecinii de prin prejur ca sa vaza, si îndata s'a umplut casa zugravului de norod, care se minuna de proslavirea acestei sfinte Icoane, si toti se închinau aprinzând lumânari, îndulcindu-se duhovniceste de privirea dumnezeestilor fete asa de bine încuviintate si minunate. Parintii Nifon si Nectarie, fiind la metohul schitului, dintru acel oras Iasi, îngrijati si întristati, nestiind nimica de aceasta minune, vad de naprasna ca vine unul din ucenicii zugravului foarte repede si obosit, spuind în gura mare: Sa trimeteti curând sa ia sfânta Icoana, fiindca, în noaptea aceasta singura s'a zugravit, si acum poporul nu mai încape privind acea minune. Deocamdata parintii nu credeau cele graite de ucenic, si cu ideia aceasta au trimis pre parintele Dosifteiu shimonahul carele avea ascultarea de mitocariu în Iasi; si ajungând parintele Dosifteiu la casa zugravului, nu putea intra sa vaza sfânta Icoana, de îmbulzeala poporului; deci îndata luând o trasura, si învelind sfânta Icoana cu o pânza curata, a adus'o la metoh urmând si poporul. Iara în metoh venind, au închis portile si n'au mai lasat pe nimeni sa intre, pâna se vor sfatui ca ce este de facut. Grabnic parintii au facut cunoscut sfintei Mitropolii de aceasta minune. Şi venind însusi Prea Sfintitul Mitropolit Calinic Miclescu, cu tot clirosul sau, au vazut sfânta Icoana, si crezând i s'au închinat cu toata evlavia, minunându-se si zicând: « Cu adevarat mare Dar ne-a daruit Maica lui Dumnezeu prin aceasta minunata si proslavita Icoana a sa».Apoi dând binecuvântare de sfintirea apei, au navalit poporul la metoh spre închinarea sfintei Icoane, si cerând a le citi paraclise, si a face aghiasma, cu care stropindu-se a început Darul Mai-cii lui Dumnezeu a lucra prin aceasta sfânta Icoana, si a face minuni, pre care din cele multe, putine vom spune aicea, spre slava lui Dumnezeu si a Prea Curatei Maicii Sale; si pentru ca sa nu mâniem pre Dumnezeu tacând adevarul, ca pre unele le-au vazut cu ochii lor parintii Nifon si Nectarie, împreuna cu alti frati cari erau la metoh; iar altele s'au vazut când s'a adus aceasta sfânta Icoana: «Un om avea albeata pre amândoi ochi, în cât se vedeau luminile ochilor lui ca laptele de albe, si aducându-l cei ce-l purtau, s'a închinat la sfânta Icoana, stropindu-se si spalându-si ochii cu aghiasma, dându-i de a si baut, luând si acasa ca sa bea si sa se mai spele, spuindu-i sa aiba credinta la Maica Domnului; si asa facând, peste trei zile, a venit ca sa multumeasca Maicii lui Dumnezeu, aratându-si ochii ca s'au curatit si vad luminat.Altul avea lepra, preste tot trupul lui erau numai bube; carele închinându-se cu credinta si stropindu-se cu aghiasma, a cazut lepra de pre trupul sau ca niste solzi si s'a curatit.Un boer a venit si a spus, ca un fiu al lui acum de trei zile, numai pentru ca sufla se mai cunoaste cum ca este viu; iar altmintrelea este cu totul mort; si rugându-se la aceasta sfânta Icoana a Maicii Domnului, a luat aghiasma si s'a dus de l-a stropit, dându-i si în gura putina ca sa bea. Şi îndata s'a trezit copilul cu totul sanatos, pre carele l-a adus tatal sau de s'a închinat la sfânta Icoana, si a multumit Maicii lui Dumnezeu.Acestea si altele multe: Bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap si de masele, de ochi, de vatamaturi, si alte feluri de boale, sfânta aceasta Icoana a tamaduit, pre care parintii dela metoh nu le-au însemnat, fiind obositi de îmbulzeala poporului, care cerea neîncetat a le ceti paraclise si aghiesme, în cât nu puteau sa tie socoteala de cine cu ce se foloseste, si mai ales ca erau amenintati de oraseni de a le opri Icoana acolo, zicând ca a lor este, fiindca în Iasi s'a facut minunea, cu zugravirea dumnezeestilor ei fete. Acestea întelegând parintii Nifon si Nectarie, si vazând ca se înmulteste poporul neîncetat, au ridicat cu grabire sfânta Icoana, si au plecat spre sfântul Munte.Deci plecând din Iasi, au venit cu sfânta Icoana în orasul Husi. Dar si aci, mult s'au mirat, cum a simtit poporul, fiind ca seara târziu au sosit la Episcopie, si a doua zi când s'a luminat, tot orasul a simtit ca si cum le-ar fi vestit cineva, si îndata s'a umplut Episcopia de popor. Însa parintii îndata au plecat, temându-se nu cumva sa-i urmareasca dela Mitropolie, ca acum se înstiintase si Voda Cuza si zicea: sa se opreasca sfânta Icoana, fiindca s'a facut minunea în Ţara.Din Husi au mers în orasul Bârlad, si ducând sfânta Icoana, la casa doamnei Ecaterina Şutu, care cu multa dragoste si cucernicie a priimit venirea sfintei Icoane, cu parintii. Unde aflând protoereul din Bârlad, a poftit pre parinti, sa aduca sfânta Icoana în Catedrala orasului, ca sa se închine tot poporul de acolo. Şi începând a se închina multimea din acel oras, iarasi sfânta Icoana a savârsit si acolo multe minuni, dintre cari vom spune pre una mai însemnata:In orasul Bârlad era un dascal foarte procopsit la învatatura si întelept, carele avea la scoala lui pre fiii celor mai însemnate persoane de acolo, si spunea pentru dânsul bârladenii, ca este foarte de treaba si cinstit, decât numai la biserica nu merge, fara numai la sfintele Pasti. Acela auzind de venirea sfintei Icoane, a trimis trasura sa, rugând pre parinti sa faca osteneala sa mearga cu sfânta Icoana la casa lui; dar parintii nu au voit, trimitându-i raspuns: Ca mai cuviincios este sa vie el la sfânta Icoana, si astfel el a trimis trasura în trei rânduri, ca sa mearga parintii cu Icoana la el. Apoi s'au rugat multi oameni, si au îndemnat pre parinti a merge cu Icoana la 'dânsul, pentru folosul sufletului lui. Deci parintii când au voit sa ia sfânta Icoana si sa o pue în trasura, asa de grea s'a facut, în cât abia patru insi cu mare greutate o au dus pâna la trasura, si când au voit sa o pue în trasura a trosnit asa de tare sfânta Icoana, în cât toti s'au spaimântat, si caii dela trasura au tresarit, iara tocul Icoanei s'a desfacut din toate încheeturile lui. Atunci au cunoscut toti ca nu voeste Maica lui Dumnezeu sa mearga acolo; iara înapoi întorcându-o doi oameni, o au adus foarte usor.Asemenea o doamna evlavioasa, foarte mult bolnava, fiind afara la mosie, se temea sa se sue în trasura, ca sa nu moara pe drum pâna în oras; i s'a aratat aceasta sfânta Icoana în vedenia visului, poruncindu-i sa se scoale curând si sa vie la Bârlad ca sa se binecuvinteze dela sfânta Icoana; si cum s'a suit în trasura, îndata s'a cunoscut desavârsit sanatoasa; si venind la parinti, a marturisit, zicând: Cu adevarat, pre aceasta sfânta Icoana, o am vazut astanoapte în vis, care mi-a zis, sa viu cât mai în graba la Bârlad, sa apuc închinarea ei, si acum iata sunt sanatoasa.Din Bârlad, au venit parintii cu sfânta Icoana la Galati, si o au pus în biserica sfintilor împarati. La aceasta biserica un zugrav lucra mestesugul sau; si vazând îmbulzeala poporului la sfânta Icoana, s'a mirat foarte, si a început a ocari pre oameni facându-i înselati si prosti, cari nu cunosc nimica, au doara credeti voi, basmelor calugaresti? Nu va amagiti, ca gresiti; si altele mai multe zicea. Acestea bârfind si însusi se uita cu obraznicie în fata sfintei Icoane, ocarând pre popor în gura mare; atuncea deodata Maica lui Dumnezeu, prin schimbarea fetii sale, atât la îngrozit, în cât s'a înfricosat cu totul, si apoi el singur s'a facut propoveduitor poporului, zicând: Sa creaza ca cu adevarat sfânta Icoana, cu minune dumnezeeasca este zugravita.Dupa plecarea sfintei Icoane din Iasi, în urma au urmat o prea slavita minune, si de mare mirare în acel tinut.Într'un han la drum, era un evreu cu sotia sa si cu copii; acel evreu ducându-se dupa negotul sau, a lasat în han pre sotia sa cu copiii si o sluga. S'a întâmplat însa si a murit unde s'a dus, si un alt prieten al lui, evreu asemenea, îngropându-1 a luat marfa si paralele ramase, aducându-le evreicii, sotiei mortului, spuindu-i de întâmplarea mortii barbatului ei. Iara dupa ce s'a dus evreul acela strein, vrajmasul a pus în mintea slugii, ca sa omoare pre evreica si luându-i averea sa se duca de acolo; deci pândind o noapte când era singura numai evreica cu copiii, a intrat la dânsa pe când dormea, si a început a o ameninta ca o va omorî de nu-i va da banii. Iara ea vazând primejdia, si dupa toate rugamintele nefolosind nimica, a scos tot ce a avut, si i-a dat, numai sa-si scape vieata. Şi luând sluga aceea banii si lucrurile date, a intrat în alta grije socotind, ca evreica are sa spue ori la cine va veni în han, si va fi vadit. Deci ca sa fie fara de grije, s'a plecat în gândul sau, sa o spânzure; si gatind spânzuratoarea, evreica plângând se ruga catre dânsul, ca sa o lase cu vieata, dar el îsi cauta de planul sau. Intre acestea si-a adus aminte evreica de zugravirea cu dumnezeeasca minune a sfintei Icoane, fiindca strabatuse aceasta veste pretutindenea; si la acea nevoie a început cu lacrami a se ruga ca o crestina, zicând: Maica Domnului! daca cu adevarat chipul tau s'a zugravit cu dumnezeeasca minune precum am auzit, izbaveste-ma de aceasta primejdie, ca atunci voiu crede, si ma voiu boteza eu, si toata casamea. Acestea si alte mai multe zicând evreica cu mare plângere, sluga s'a apropiat la evreica sa o pue în lat; dar socotind el ca este prea sus si nu o va putea ridica, a pus un scaun subt el, si latul în gât, sa vada de este potrivit; si cum a calcat el nu se stie, ca a sarit scaun'ul de subt picioarele lui, si a ramas singur spânzurat. Iara evreica vazând aceasta minune, a crezut cu toata casa sa, si s'a botezat dupre cum se fagaduise.La plecarea parintilor Nifon si Nectarie din Galati cu sfânta Icoana aproape de pornire fiind, s'a facut fata sfintei Icoane, «ca ghermesit» adica valuri de-a curmezisul obrazului ca asudata, apoi intrând în vaporul austriac, Loid, se mirau toti de acest chip minunat al sfintei Icoane, câti se aflau în vapor, nu numai calatorii crestini ortodocsi, dar si austriacii matrozi, cinstindu-1 si închinându-i-se, dupa care ajungând parintii cu sfânta Icoana în sfântul Munte, la arsanaoa schitului, au trimis veste sus la schit, ca sa se pogoare preotii îmbracati în sfintele vesminte, cu cântari, si tamâeri, spre întâmpinarea sfintei Icoane, si asa dusa fiind sfânta Icoana, cu mare pompa, în sunetul clopotelor, s'a asezat în sfânta aceasta biserica, unde se vede de toti, si I se face astazi aceasta obsteasca praznuire.În acest schit, se afla atunci un frate topit de boala cu numele Inochentie, carele numai pre suflare se cunostea ca este viu, de trei saptamâni nemâncat, si nu mai vorbia nicidecum. Si cum a intrat sfânta Icoana în schit, ca dintr'un somn s'a trezit si a cunoscut ca a venit Maica lui Dumnezeu închipuita pre Icoana; deci a cerut sa-1 duca ca sa se închine si el, si închinându-se, acestea a grait catre Sfânta Icoana: «Maica lui Dumnezeu! de'mi este de folos sa mai traesc însânatosaza-ma, caci cred ca poti; iara daca traind, mai rau ma voiu strica, mai bine sa mor acuma, decât sa ma chinuesc asa; fie voia ta, cum voesti Stapâna mea si cum cunosti ca îmi este de folos»; Acestea el zicând s'a întors la chilia sa, vesel si plin de duhovniceasca bucurie; dar însa nu ne-a spus nimica, ci îndata a cerut camase curata ca sa se schimbe, apoi a cerut sa se îmbrace si în toata rânduiala monahiceasca, ca era schimnic. Şi cerând împartasirea prea curatelor Taine: Trupul si sângele lui Hristos Mântuitorului nostru, dupace s'a îmbracat si s'a îm-partasit, n'a trecut un ceas de când se închinase la sfânta Icoana si si-a dat duhul.Înca si alt frate anume Serghie, crezându-si mintii sale, a fugit din schit nespuind nimanui, si s'a dus de s'a bagat într'o pestera pustie, cu socoteala ca sa se apuce de o nevointa mai mare. Odata rugându-se el dupa obiceiu, s'a pogorît deasupra capului sau un luceafar luminos, si sta asa în vederea ochilor lui; însa el îsi facea canonul sau. Apoi acel luceafar, atât de tare a trasnit, în cât a cazut la pamânt, si desavârsit a ametit, si a surzit, si dupa trei zile s'a desteptat, însa desavârsit surd si de tot slabit; cu toate acestea, cum a putut a venit la schit, si a marturisit întâmplarea, dar alta ispita: Ca toti cel ce-1 vedeau îl auzeau si întelegeau ce spunea el, iara ceea ce i se spunea, el nimica nu auzea, fara numai prin scrisoare se întelegeau cu dânsul. Şi facându-li-se mila l-au dus la sfânta Icoana, înaltând cu dinadinsul rugaciuni pentru el. Şi asa Maica lui Dumnezeu l-a vindecat ca i-a venit auzul ca si întâiu.Alta data un mester dintre cei ce lucra în schit, din nestiute judecatile lui Dumnezeu, l-a apucat un duh necurat, care foarte rau îl muncea, si aducându-l dinaintea sfintei Icoane, cetindu-i acatiste si paraclise, s'a izbavit de acea neputinta.Şi aceste spuse sunt numai care s'au vazut cu ochii, de unii din parinti, si altele ni le-au spus cei cari s'au folosit dela aceasta sfânta icoana. Pricina însa, care ne-a îndemnat sa scrim Şi aceste putine, este pentru slava Maicei lui Dumnezeu, si spre folosul celor care nu cunosc minunea zugrâvirei acestei sfinte Icoane. Iara daca cineva nu crede, noi nu pagubim nimica, fiindca ne-am facut datoria cuvenita, a scrie aceste minuni. Noi însa credem si marturisim, ca Maica lui Dumnezeu, pururea a savârsit, si savârseste minuni, pâna la sfârsitul veacurilor, din bunatatea sa, spre folosul celor ce cred si se închina ei, cu credinta si cu dragoste. Într'un an, Iulie în zece, parintii din Chinoviu rânduiti a pescui, s'au pogorît noaptea la mare la Arsana, ca sa arunce toate mrejile spre pescuire, desi în timpul acesta nimeni, nici manastirile, nici ori care alt pescar, nu arunca mreji, fiindca apa este calda, si pestele umbla în fata apei pe deasupra, si de aceia nu se prinde pestele in mreji. Însa parintii, fiind trei la numar, au zis: Noi sa cercam si sa aruncam mrejile, si Maica lui Dumnezeu, de va vroi, puternica este. Iara unul dintre acesti trei monahi, fiind cam cu îndoiala, a îndraznit a zice întru sinesi: Sa vaz acum daca Icoana aceasta a Maicei Domnului s'a zugravit cu minune, dupa cum spun parintii;—sa faca sa se prinza peste în timpul acesta de vara, si atunci voiu crede fara îndoiala. Şi asa au aruncat în mare cinci bucati de mreji, optzeci de stânjeni bucata, si le-au lasat în mare, nu trei ceasuri dupa obiceiu, ci cinci ca sa se pescuiasca bine; apoi începura a le scoate, si nu gaseau întru o bucata de mreaja decât 4 sau 5 pestisori mici, asa au urmat la toate bucatile de mreji, iara când au scos bucata cea mai de pre urma, au început acesti parinti a cârti; ca Maica Domnului nu a voit si pacat,— ziceau—de osteneala care o au facut dânsii; si acum scosesera mreaja mai mult de jumatate. Când iata ca fara de nadejde fiind, Maica lui Dumnezeu nu i-au lasat împutinati, aratându-le minune,—ca dintr'un capat de mreaja au scos 30 oca de peste.Marimea acestei sfinte Icoane, este în lungime de 4 '/2 palme, iara latul dupa analoghie. Nu este facuta dupa nici una din icoanele facatoare de minuni, ci este facuta dupa un nou plan al zugravului. Fata ei este ca vapseala grâului; nasul, gura, barbia sunt foarte potrivite la masuri, iara ochii, atâta dar au, ca si cum ar soarbe inima privitorilor; cu toate acestea, cautatura este cu stapânire; si privind cineva cu întelepciune si cu luare aminte, în fata acestei sfinte Icoane, va vedea caracter de mare neam, amestecat cu o blândete, cu care arata ca este însasi Maica lui Dumnezeu închipuita pre Icoana, si plina de Dar dumnezeesc si nu poate nimeni sa o priveasca fara sa nu simta în inima sa dulceata duhovniceasca, bucurie si umilinta, fara numai de va fi vreun om prea cerbicos si întunecat la minte, ca sa nu simta nimica dintru acestea, ca numai din privirea ei se încredinteaza fiecare cum ca nu este savârsita de mâna de om, precum marturisesc si strainii cari vin de o vad, ca nu sta numai într'un chip sfânta ei fata, ci uneori se cam smoleste, alteori se îngalbineste, iar la pri- vigherile cele de toata noaptea, la praznice împaratesti, si mai ales la aceasta praznuire de acum, atât este de vesela si voioasa cum este un triandafil, în cât privitorilor nu li se pare ca vad chip, ci ca si cum ar privi chiar pre adevarata Maica lui Dumnezeu, si sta în strana în mijlocul bisericii, cu podoabe încuviintata, ochii tuturor atragând, si nesatioase priviri având. Şi precum odinioara a vazut-o sfântul Dionisie Areo- paghitul, în sfântul Sion, asemenea si în sfântul Munte, au vazut-o destept fiind în dumnezeeasca vedenie, cuviosul Marcu, ucenicul sfântului Grigorie Sinaitul, sezând pe scaun, ca o împarateasa, încunjurata de îngeri si de arhangheli, si de toti cuviosii sfântului Munte, slavindu-o si închinându-i-se ei, care avea palaturi de aur înalte, catre partea ce se zice Vigla, în care loc acum cu ajutorul ei, s'a facut aceasta noua biserica, întru slava Fiului ei spre mântuirea monahilor Români si a tuturor credinciosilor ortodocsi.Multamita dar fratilor, toti sa dam lui Dumnezeu, pentru aceasta prea slavita si noua minune, ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta, precum vedem prin sfintele Scripturi. Drept aceea noi toti câti ne-am adunat la aceasta sfânta si veselitoare praznuire a Maicei lui Dum-nezeu, cazând înaintea acestei sfinte Icoane a ei, ce îsi are închipuite fetele cu minune, sa strigam credinciosii: Prea sfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, sprijinitoarea si aparatoarea noastra, cerem a ta nebiruita aparare; împarateasa Cerului si a pamântului, ceea ce ai cu dreptate numele Prodromita adica înainte mergatoare, întareste-ne întru lucrarea faptelor bune, si ne du întru împaratia cereasca; povatueste-ne pre noi si pre toti dreptcredinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne îndulci, de slava Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca binecuvântata si prea proslavita esti, în vecii vecilor, amin'.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 739

Id: 42363

Data: Jul 12, 2014

Imagine: