Sfântul Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai populari sfinti ai Vechiului Testament. Prooroc de foc al Dumnezeului Savaot, mistuit de „râvna casei Domnului“, el a ramas în constiinta Bisericii drept aparatorul neînduplecat al legii dumnezeiesti, într-o perioada tulbure a poporului evreu, când ratacirea idolatriei care venea din partea regelui Ahab si a sotiei sale, Isabela, departa pe tot mai multi de la credinta în Unul Dumnezeu. Faptele minunate ale lui Ilie, care îsi întarea cuvintele de foc cu foc coborât din cer, intransigenta în fata pacatului relei credinte, calitatea de a fi un vazator al Domnului si, desigur, sfârsitul sau neobisnuit - mutat la Domnul fara a mai trece pragul mortii - i-au dat lui Ilie aura de sfânt ales si de patron al cerului. Evlavia crestinilor fata de Sfântul Ilie l-a facut si unul dintre cei mai populari sfinti în iconografia crestina, icoanele sale înfatisându-l în diverse ipostaze, consemnate de scrierile si de traditia iudeo-crestina.Cum este soarele fata de stele pe firmamentul ceresc, asa a ramas si Sfântul Ilie fata de sfintii Vechiului Testament. Este singurul sfânt din perioada Vechiului Testament care marcheaza „cu rosu“ calendarele noastre. Chiar si numele lui (Helias, în greceste) este asemanator cu cel al soarelui (Helios). Fulgerele faptelor sale de vitejie duhovniceasca lumineaza cerul traditiei crestine, iar tunetele cuvintelor lui ajung în urechile credinciosilor în fiecare an, la 20 iulie, cu mai multa putere, vestind cele placute Domnului.În icoana, Sfântul Ilie este înfatisat cel mai adesea cu parul carunt, barba mare, îmbracat într-o tinuta de ascet, cu cojoc de oaie, asemenea Sfântului Ioan Botezatorul care, de altfel, va fi si purtator al „duhului si al puterii lui Ilie“ (Luca 1, 17). Unele din momentele vietii Sfântului Ilie s-au perpetuat mai mult în iconografie.Ilie - hranit de corb, în pustieCa sa îl convinga pe Ahab de gravitatea idolatriei pe care o promova, Ilie l-a mustrat pe rege si a închis cerurile, lasând sa vina asupra pamântului o seceta mare: totul fu secat, devastat, ars; barbatii, femeile, copiii, vietuitoarele, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei îngaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se întoarca la credinta. Doar Ilie era garantul ploii binefacatoare: „În acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie, decât când voi zice eu!“. (III Regi 17, 1).Din porunca lui Dumnezeu, proorocul parasi tinutul lui Israel si se duse la râul Cherit, aflat dincolo de Iordan. Se adapa cu firicelul de apa ramas din râu, iar Domnul îi trimitea corbi pentru a-i duce pâine, dimineata, si carne, seara. A stat aici pâna pârâul a secat de tot. Asa ni-l arata si icoana: sezând într-un peisaj stâncos si privind catre corbul trimis de pronia cereasca, în linistea desertului si în arsita zilei. Pentru ca în icoana nu este redat niciodata soarele sau cerul, asa cum ochii le vad, icoana poate, cel mult, sa sugereze atmosfera de cuptor printr-un fond rosu pictat în locul cerului. Dar, cel mai adesea, el este înlocuit de aur. În aceasta atmosfera, proorocul astepta cuvântul Domnului, care a si venit, trimitându-l pe Ilie la vaduva din Sarepta Sidonului, vaduva care l-a hranit si careia el i-a si înviat copilul.Scena lui Ilie în desert, hranit de îngeri, uneori este atât de simplificata, încât, în unele icoane, îl vedem doar pe prooroc si pe corbul trimis de Dumnezeu (simbolizat printr-o mâna care binecuvinteaza), peisajul fiind eliminat si înlocuit de fondul de aur.Nimbul lui AhabÎn „Biblia patricianului Leo“, manuscris din secolul al X-lea, pastrat astazi la Muzeul Vatican, este redat Proorocul Ilie înaintea regelui Ahab. Scena este izolata în iconografie, dar are câteva detalii ce merita analizate. Imaginea îl arata pe Ilie îndreptându-se catre regele Ahab, pictat cu coroana si stând pe tron, în partea stânga, alaturi de doi slujitori. În fundal, se vad zidurile care schematizeaza cetatea în care scena se desfasoara. Ce prezinta interes sunt nimburile celor doua personaje centrale. Ilie poarta în jurul capului nimb auriu, iar Ahab, verde. În manuscrisul mentionat, gasim acelasi artificiu artistic când este redat Moise, în fata faraonului. Doar Moise poarta nimb auriu, pe când faraonul, nimb colorat. Diferentierea aceasta scoate în evidenta calitatea sfinteniei fata de cea a stapânirii pamântesti. Şi regele este un uns si un ales al lui Dumnezeu, prin urmare este evidentiat în iconografia bizantina prin nimb. Trebuie stiut ca bizantinii înfatisau cu nimb nu doar împaratii sau regii încununati de sfintenie si trecuti în calendare, ci pe toti regii. Nimbul regal se picteaza la fel ca si cel al sfintilor, dar sunt si exceptii, cum este cea de fata, când se opereaza o diferentiere, pentru a scoate în relief o modificare semantica: aici regele în cauza este un rege care se îndepartase de voia Domnului, deci nimbul sau nu mai este la fel de stralucitor ca si al sfântului. Aceste diferentieri sunt posibile datorita suprematiei pe care aurul o are în cromatica bizantina.Ilie - ridicat la cerSfântul Prooroc Ilie nu a trecut la cele vesnice, ci a fost ridicat la cer fara a trece prin poarta mortii. Scriptura spune si icoana ne arata ca Ilie a fost rapit la cer într-un car tras de cai de foc, sub privirile uimite ale ucenicului sau Elisei (IV Regi 2, 11). Familiaritatea proorocului cu cerescul foc al carui mânuitor s-a aratat, despartind pe drept-credinciosi de idolatri, a facut ca sfârsitul sau pamântesc sa fie tot prin foc. Cerescul vehicul l-a mutat pe Sfânt de la viata aceasta, la viata cereasca, pentru a vedea slava Domnului în mod deplin.Icoana suirii lui Ilie la cer în caruta de foc sugereaza o scena cunoscuta si în arta pagâna, aceea a apoteozei împaratului, al carui suflet era purtat de quadriga catre cer.Ilie - martor al Transfigurarii Domnului, pe TaborStatutul lui Ilie de sfânt ales al Vechiului Testament este întarit chiar de Mântuitorul Hristos, care si-a aratat dumnezeiasca slava pe muntele Tabor, având ca martori pamântesti pe cei trei Apostoli si drept contemplatori ceresti, pe Moise si Ilie. În aceasta calitate, Ilie devine un reper, ca si Moise, în revelatia dumnezeiasca. Sfântul Maxim Marturisitorul tâlcuieste - în „Ambigua“ 2, 46 - prezenta lui Ilie, ca si a lui Moise la Schimbarea Domnului la Fata, spunând: „Împreuna cu Dumnezeu trebuie sa se afle si cuvântul Legii - Moise si al proorocilor - Ilie, ca unele ce sunt si se gasesc din El si despre El si sunt asezate în jurul Lui“; Moise reprezinta faptuirea, caci a dat legea faptei, iar Ilie contemplatia, ca unul care a fost condus de la materie la duh prin caruta de foc; prin ei, Apostolii „sunt încredintati ca Cuvântul e cu adevarat Domnul vietii si al mortii, caci Moise închipuie mortii, iar Ilie - viii, aratând ca, prin iesirea din viata aceasta, se trece tot la viata“; Moise mai semnifica cele sensibile, care se descompun, tot asa cum Scriptura ni-l prezinta ca având început si sfârsit (prin nastere si moarte), iar Ilie, pe cele inteligibile, caci istoria lui nu pomeneste de nastere (chiar daca s-a nascut), nici de moarte (chiar daca va muri).Ilie, ca martor al slavei ceresti, va fi si unul dintre personajele care vor aparea în vremea sfârsitului lumii, luptând cu aceeasi râvna cu fortele raului (Apoc. 11, 7).În constiinta populara, Sfântul Ilie este considerat stapânul norilor si al trasnetelor, iar sarbatoarea lui, la 20 iulie, marcheaza miezul verii pastorale, când pe munti se organizau vestitele Nedei si Sântilii, iar ciobanii separau berbecii de oi. Românii credeau ca Ilie hotaraste furtunile, când si unde sa dea grindina, incendiile etc. Se vede, în aceste credinte, proiectia folclorica a severitatii proorocului si în viata cereasca.(Articol publicat în Ziarul Lumina)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 763

Id: 42584

Data: Jul 20, 2014

Imagine: