Duminica a VI-a dupa Pasti (a Orbului din nastere):[…] Hristos, dupa ce a inviat, ne-a nascut la Botez din nou, dar spre nadejde vie in tot mai multa viata adevarata (1 Petru 1, 3). Fara Hristos, traind in monotonia si ingustimea unei existente sarace, nu cunoastem o cale si o tinta spre care sa inaintam (1 Ioan 2, 19). Caci numai in El, ca in Cel ce este viata nemarginita si nesfarsita, de care ne poate face parte si noua, inaintam in viata fara sfarsit. Neinaintand in El ca Persoana care ne comunica viata nemarginita, nu putem inainta in nimeni spre a-l impartasi dintr-o astfel de viata. Numai inaintand in El, impartasindu-ne tot mai mult de iubirea desavarsita si de viata inviata ce ne-o comunica El, putem inainta si noi in iubirea sau viata altora. Altfel, ramanem in egoismul nostru, in dispretul fata de altii, caci n-avem puterea sa ne miscam spre unirea cu ei prin iubire, daca nu inaintam in unirea cu Hristos si in viata fara sfarsit in El. Neiubirea lui Hristos, unita cu neiubirea semenilor, ne tine intr-o agitatie care nu ne scoate din noi, deci din intuneric. Cel ce uraste pe fratele sau umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, ca intunericul a orbit ochii lui (1 Ioan 2, 11). Deci, a inainta in Hristos inseamna a inainta pe calea care ne duce spre viata, care se arata si in comunicarea cu altii. Caci Hristos este calea spre viata. Pentru acela, Hristos, aratandu-Se drept calea adevarata spre viata adevarata, este lumina adevarata. El a venit in lume ca lumina, in sensul de cale adevarata spre viata adevarata. Impartasindu-ne tot mai mult de El, sau de viata, nu mai umblam in intuneric, ci in lumina. Hristos e lumina adevarata, pentru ca e Viata. El este, si in calitatea de lumina, si calea spre viata adevarata: Şi Viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua... Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El. Daca zicem ca avem impartasire cu El, si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul (1 Ioan 1, 2, 5-6).Avand pe Hristos in sine, omul care crede in El ajunge sa fie tot mai mult un mediu prin care lucreaza Hristos, asa cum lucreaza sufletul prin trup. Caci lucrand sufletul lui in trupul lui, prin sufletul lui umplut de darul lui Hristos, lucreaza in trupul lui un suflet umplut de Dumnezeu. Toate actele acelui om devin curate, pentru ca sufletul lui a devenit curat, sau plin tot mai mult de lucrarea dumnezeiasca a lui Hristos cel din el. Ba s-ar putea spune ca si in trupul acelui om lucreaza Hristos, odata ce Acesta se afla in om si cu trupul Lui, unindu-se cu trupul omului. Aceasta nu inseamna ca sufletul si trupul omului sunt puse intr-o stare pasiva. Hristos lucreaza de fapt prin lucrarile sufletului si trupului. Asa cum Hristos atingea, prin mana Sa, ochii orbului, ca prin aceasta miscare a mainii sa transmita puterea Lui dumnezeiasca, asa transmite si prin mainile unei persoane credincioase puterea dumnezeiasca aflata in trupul Sau, aflat si acesta inlauntrul acelei persoane. Hristos este in credincios o cale interioara care il apropie pe om tot mai mult de Sine si il face tot mai mult mediu al puterilor Sale.Dar intrucat puterea inaintarii spre Hristos nu se comunica omului numai de catre Hristos ca Dumnezeu, ci vine si de la El ca om, Hristos ni S-a facut cale si prin pilda faptelor Lui. El era, ca om, mediu desavarsit al puterilor Sale dumnezeiesti, de la inceput, dar, ca sa ne arate aceasta prin faptele Sale concrete, a facut din umanitatea Sa un astfel de mediu vizibil si succesiv prin viata Sa desfasurata in asemenea fapte, ca sa poata si omul credincios sa-L imite. Se arata parcurgand si El o cale omeneasca concreta. Ne-a dat putinta sa-L vedem ca o cale strabatuta concret cu umanitatea Sa plina de dumnezeire, ca sa imitam si noi faptele Sale, chipul bunatatii si curatiei Lui in asemenea fapte, ca o cale strabatuta din copilaria Sa pana la jertfa pe cruce. Ne-a aratat cum sa ne manifestam blandetea, curatia de patimi, rabdarea, iubirea, prin faptele Sale concrete. Toata viata Lui e o lumina concreta. Dar Hristos ne este, in calitate de cale, lumina sau invers. Insa El ne este o cale nesfarsita, pentru ca este nu numai om, ci si Dumnezeu. Şi ne este o cale nesfarsita chiar ca Persoana, dat fiind ca insasi Persoana omeneasca este totodata o taina niciodata epuizabila. Chiar persoana umana este, pe de o parte, o lumina si o cale pentru vointa noastra de-a inainta in comuniunea si iubirea fata de ea la nesfarsit, neputandu-se confunda cu ea niciodata. Persoana umana este si ea o cale nesfarsita, pentru ca niciodata nu sfarseste in a ne comunica ceva. Traieste mereu altceva din ea si traiesc mereu in alta stare in legatura cu ea; doreste mereu sa se comunice altei persoane. Inaintez in a o cunoaste, caci mai am mereu multe de cunoscut in ea. Dar in aceasta comunicare fara sfarsit este totusi ceva finit, ceva definit, sau un indefinit marginit. Hristos, insa, ca Persoana in acelasi timp umana si divina, este la nesfarsit intr-o comunicare a infinitatii Sale. E mereu Lumina, mai presus de orice lumina si taina, vesnic mai presus de definibilul uman. E taina infinita in ceea ce ne comunica si taina infinita in ceea ce ramane mereu inca necomunicat. Cu cat comunica mai multa lumina, cu atat se vadeste mai mare taina. Hristos e lumina si taina nesfarsita chiar in umanitatea Sa, pentru ca este o umanitate prin care se comunica Persoana dumnezeiasca.Urmand pe aceasta cale, prin credinta in Hristos vom ajunge si noi la inviere, ca la viata neingustata, in vesnica fericire, cum a ajuns Hristos ca om. Fiindca ne vom arata si noi fii ai Tatalui ceresc si frati ai Lui dupa har. Şi cel facut fiu al Tatalui ceresc si frate al Fiului Sau nu mai e lasat sa moara cu totul si definitiv. De aceea Sfantul Apostol Pavel spune ca cel nascut prin har din Hristos cel inviat, la Botez, e ridicat la calitatea de fiu al Tatalui Sau, desigur daca urmeaza calitatea de fiu exemplul Fiului nascut din Tatal dupa fiinta. Iar inainte de venirea credintei in Hristos, noi eram paziti sub Lege, fiind inchisi pentru credinta care avea sa se descopere. Astfel ca Legea ne-a fost pedagog spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta. Iar daca a venit credinta (in Hristos), nu mai sunteti sub calauza. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos. Caci cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat (Galateni 3, 25-27). Intai Hristos ne-a nascut din nou, dupa invierea Lui (1 Petru 1, 3), apoi fiindca sunteti fii a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului sau in inimile voastre, care striga: «Avva Parinte» (Galateni 4, 6). De aceea, dupa Botez primim prin Taina Mirului pe Duhul Sfant: Şi ungerea Lui va va invata despre toate (1 Ioan 2, 27). Caci dupa invierea lui Hristos si dupa inaltarea Lui ni s-a cerut sa ne purtam ca niste fii, implinind cu iubire voia Lui si imitand pe Fiul lui Dumnezeu, Cel prin fire, primind putere si caldura in aceasta de la Duhul Fiului. Caci strigarea Duhului Fiului ca Duh de fiu din inimile noastre pune insesi inimile noastre in simtirea de fii iubitori fata de Tatal, asemenea Fiului. Deci nu mai suntem robi, ci fii. Iar de esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu prin Iisus Hristos (Galateni 4, 7). Şi, ca atare, putem sa nu slujim celor ale lumii, socotindu-le suprema realitate. Am devenit posesorii puterilor dumnezeiesti.Inainte de venirea in trup, Cuvantul lui Dumnezeu nu ni se descoperise deplin ca Fiu al lui Dumnezeu, deci nici Dumnezeu deplin ca Tata. Cuvantul lui Dumnezeu ne apare inca in calitate de Pedagog spre Dumnezeu, deci ca un fel de Stapan poruncitor. Deci nu ni se aratase in maxima apropiere si comunicare spirituala, ca Frate in umanitate, facandu-ne si pe noi impreuna cu El fii ai lui Dumnezeu, ca Tata. Aceasta se arata in faptul ca ne vorbea indirect prin prooroci. Nu ne da, deci, nici porunca noua a iubirii, pentru ca nici El nu ne aratase ca ne-a iubit pe noi, facandu-se Frate cu noi (Ioan 13, 14). Lumina de Fiu al lui Dum-nezeu, de unul din Treime, nu stralucea inca in deplina claritate. Se vedea mai mult prin difer-ite chipuri. Mai ales se arata puterea lui Dumnezeu prin norul ce acoperea cortul si mergea ina-intea lui, aratand cortul plin de slava Domnului (Iesire 40, 32-35). Prin nor, in cort era o anumita prezenta a puterii Cuvantului lui Dumnezeu, dar El nu se revela in mod clar. O anumita prezenta a puterii Lui in nor era si in jertfele de animale ce se aduceau in cort, si mai ales in mielul pascal, dar aceasta prezenta a puterii Lui, prin chipuri, va deveni o prezenta personala clara si directa a Lui, cand Se va intrupa El insusi ca om. Toate aceste chipuri erau ca o fagaduiala a venirii Fiului lui Dumnezeu ca Frate si Mantuitor al nostru, ca sa ne ridice si pe noi la calitatea de fii ai Tatalui ceresc.Acum se arata clar ca Lumina si ca sensul cel mai adevarat al existentei noastre, facandu-ni-Se, ca Frate, cale ca sa ne unim cat mai mult cu El, ca frati ai Lui si fii ai Tatalui Sau, nemarginit si fara de inceput. Acum se lamuresc si se adeveresc toate chipurile din Lege, aratandu-ni-se totodata inaltimea maxima ce ni se fagaduise prin ele. Omul creat din nimic e ridicat la inaltimea de fiu al lui Dumnezeu. In aceasta se arata al doilea mod al atotputerniciei lui Dumnezeu. Nimicnicia omului, pe de alta parte, e compensata prin calitatea de fiu al lui Dumnezeu, caruia i se face Frate si Tata. De fapt, numai acesta poate fi adevarul. Caci daca exista un Dumnezeu, si anume un Dumnezeu al iubirii, ca modul cel mai inalt al existentei - si in realitate El trebuie sa fie ca explicare a existentei -, El nu poate, daca vrea sa mai existe si altceva, sa nu creeze acel altceva din nimic, dar si sa nu-l ridice la o unire cu Sine, pentru a fi in toate o unitate, fara sa-l desfiinteze pe acel altceva ca creatie.Şi aceasta treapta la care e ridicat creatul este aceea de fiu al Sau. Numai la aceasta suprema apropiere intelegem ca vrea si poate ridica Creatorul iubitor pe cel creat. Numai facut fiu, (omul) cunoaste pe Tatal sau necreat si Creator la maximum, precum il poate si imita in viata sa. Iar aceasta cunoastere si imitare nu pot sa nu inainteze la nesfarsit, date fiind infinitatea Aceluia si finitudinea firii celui creat. N-a creat Dumnezeu din iubire o faptura constienta ca s-o tina cu dispret intr-o separatie de nedepasit fata de Sine.Dar nu se poate face creatul fiu al necreatului, daca nu are, pe de alta parte, Necreatul un Fiu si acest Fiu nu e intr-un fel model al creatului si nu se face El insusi Frate cu creatul, adica om.Prin aceasta, Fiul lui Dumnezeu ni Se face calea clara si eficienta a oamenilor spre calitatea de fii in Hristos. Acum ne ajuta sa-I urmam Lui ca Fiu facut om prin Duhul Sau de Fiu. Astfel, suntem introdusi in relatiile treimice sau facuti mostenitori ale celor ce le are Fiul de la Tatal. Nu mai suntem stapaniti de poftele ce ni le trezesc lucrurile atat de mici ale lumii, chiar prin valoarea data carnii animalelor ca jertfe, ci le vedem pe acestea ca mediu straveziu al lui Dum-nezeu, ca mijloace prin care ne aratam iubirea ajutatoare unii fata de altii.In felul acesta am cunoscut Adevarul. Nu mai socotim ca adevar ultim lumea, ci pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul lumii si al oamenilor, Mantuitorul acestora de sub puterea mortii si de perspectiva intunericului iadului. Am cunoscut pe Hristos ca Lumina, sau ca sensul pozitiv suprem al lumii si al oamenilor. Am cunoscut ca El este Adevarul din care sunt si spre care sunt duse toate. Am cunoscut ca cei ce socotesc lumea ca ultimul adevar sunt intr-o minciuna, luand intunericul unei culturi atee drept lumina. Am cunoscut ca cei ce nu cunosc pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat si, deci, ca lumina lumii, ci o socotesc pe aceasta ca unica realitate, se afla intr-o mare minciuna. Am cunoscut ca toate cuvintele prin care sustin aceasta parere mincinoasa sunt minciuni. Am cunoscut ca, avandu-le numai pe ele, vom fi intr-o vesnica saracie sau moarte.Singur Hristos este Adevarul, fiindca singur El, ca Dumnezeu cel venit la noi in trup, este calea care ne duce la viata nesfarsita. El este Calea, Adevarul si Viata. El este Calea, pentru ca este Adevarul si Viata; El este Viata, pentru ca este Adevarul. El este Singurul in care avem viata adevarata, in care creatia se uneste cu Creatorul. Cei ce-L neaga pe El ca Viata adevarata, cei ce neaga ca El este singura cale spre viata adevarata, afirma minciuna si moartea drept adevar. Şi cel care ispiteste pe oameni spre aceasta minciuna, cel ce e cel dintai care a sustinut aceasta minciuna si continua sa o sustina este diavolul. El afirma lumea aceasta ca ultima realitate, nearatand o cale spre Dumnezeu, ca deosebit de lume, ci conduce, prin minciuna lui, spre moarte, in care cei ce-i slujesc lui se afla, in parte, inca de acum, dar pot sa scape de ea inainte de a muri cu trupul, fapt prin care isi pot arata imitarea lui Hristos. Cei ce nu recunosc pe Hristos drept cale spre Dumnezeu mai presus de lume, ci socotesc ca lumea a-ceasta e singura realitate, nu cunosc nici o cale de scapare de moartea din ea. Dumnezeu Cu-vantul ajuta pe oameni sa urmeze Lui inainte de intrupare prin Cuvantul Lui. Dar lumea era inca in intuneric. Prin intrupare, insa, a venit in lume, risipind intunericul pentru cei ce au primit credinta in El. Cei ce nu cred in El, ca Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, venit sa ne arate ca Dumnezeu este iubire, considera ca totul este stapanit de intuneric, de lipsa de sens, si-si ingaduie sa faca raul ca forma a egoismului. Acestia isi vor lua osanda pentru veci, spre deosebire de cei ce, crezand ca Dumnezeu este iubire si Hristos este Fiul intrupat, ca o dovada a acestei iubiri si imita pe Hristos prin fapte de iubire, nu vor fi osanditi, ci se vor bucura de comuniunea vesnica si fericita cu Dumnezeul iubirii: Cel ce crede intru El nu este judecat. Iar cel ce nu crede este judecat ca n-a crezut intru numele Fiului Unuia Nascut al lui Dumnezeu. Iar judecata este aceasta, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat lumina. Caci faptele lor erau rele. Caci oricine face rele, iubeste intunericul si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca. Iar cel care lucreaza adevarul vine la Lumina, ca sa se cunoasca faptele lui ca sunt savarsite in Dumnezeu (Ioan 3, 18). Dar cei ce nu cred in El nu iau cuvintele Lui ca adevarate, ci pe cele ale diavolului, care foloseste cuvintele ce ni s-au dat de Dumnezeu prin creare, in chip mincinos, indemnandu-i prin ele sa nu creada in Hristos, Adevarul si Viata, si sa nu mearga spre El pe calea aratata prin pilda Lui. Ei asculta de diavolul care da drept viata ceea ce nu e viata si drept adevar ceea ce nu e adevar, sau drept viata moartea: Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti faptele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost inselator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii (Ioan 8, 44).Iisus Hristos este Adevarul sau viata adevarata, pentru ca este Fiul Tatalui. Daca Dumnezeu nu are Fiu, nu este iubire in El si nici oamenii nu sunt creati de un Dumnezeu al iubirii, pentru a fi facuti, prin Fiul Sau, fii ai Sai. In acest sens afirma Hristos ca El este Adeva-rul, pentru ca este Fiul prin fire al unui Tata suprem. Deci, cei care cred in El ca in Fiul Tatalui, cred in Dumnezeu cel adevarat.Aceia cred ca pot avea si ei pe Dumnezeu ca Tata. Daca Dumnezeu ar fi Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci de la Dumnezeu am iesit. Pentru ca n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis (Ioan 8, 42). Daca Hristos n-ar fi de la un Tata dumnezeiesc, ci ar fi ca oricare om singur de sine, n-ar fi Dumnezeu. Şi daca n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ar fi indreptatiti sa nu creada in El. In credinta in Hristos este implicata credinta in Sfanta Treime. Un Dumnezeu care nu e in Treime nu e Dumnezeu. In acest caz lumea e singura realitate.Iisus Hristos este Adevarul, si ca atare sensul vietii noastre, intrucat Cel ce este viata in Sine, intrupandu-Se ca om, i-a dat si omului viata vesnica, scapandu-l de moarte. Fara Hristos, adica fara Fiul lui Dumnezeu intrupat ca om, lumea intreaga si existenta oamenilor in ea ar fi fara sens. El s-a facut prin intrupare Lumina lumii, sensul ei. Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu este, in calitate de Dumnezeu in Sine, Insasi Lumina.Dar inainte de intrupare lumina numai in parte sensul existentei, prin cuvintele Lui revelate prin prooroci. Adevarul, binele, viata si lumina sunt una. Raul, moartea, intunericul si minciuna, la fel. Şi toate au caracter personal. Minciuna insala, dand mortii spirituale aparenta de viata, si raului - aparenta de bine al persoanei, in sens egoist, si intunericului - aparenta de lumina. Minciuna le prezinta pe toate acestea ca adevar.* Preot profesor Dumitru Staniloae, Iisus Hristos, lumina lumii si indumnezeitorul omului, Editura Anastasia, 1993, pp. 72-83.(Articol publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 9 iunie 2013 - Sublinierile din text apartin redactiei Ziarulului Lumina)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 682

Id: 31486

Data: Jun 6, 2013

Imagine: