O tema recurenta in Sfanta Scriptura este Imparatia cerurilor. Mantuitorul Hristos isi incepe activitatea publica cu vestirea iminentei veniri a Imparatiei, pe care o aseamana cu aluatul care dospeste toata framantatura, cu samanta de mustar care rodeste bogat, cu margaritarul de mult pret, cu comoara ascunsa si cu alte numeroase imagini si simboluri. Pentru a deslusi semnificatia Imparatiei cerurilor am cercetat aceasta tema in cartea de strana numita Penticostar, stiut fiind ca in teologia liturgica perioada Penticostarul corespunde slujirii sau demnitatii imparatesti a Mantuitorului.Parintele Dumitru Staniloae a fost primul in teologia romaneasca ce a aratat ca Invierea Mantuitorului Iisus Hristos este o manifestare a slujirii sau demnitatii Sale imparatesti. Imaginea iconica a Invierii, cu Mantuitorul Iisus Hristos pogorat la iad si ridicand din strafundurile lui pe stramosii neamului omenesc in frunte cu Adam si Eva, ne reda esentialul slujirii imparatesti a Domnului: Hristos conduce in Imparatia cerurilor intreg neamul omenesc ca stapan sau imparat legitim investit cu putere absoluta. Fie ca este numit Stapan, Imparat, Atotputernic, Cap al Bisericii, Judecator, se recunoaste prin toate aceste denumiri, precum si prin altele centralitatea Mantuitorului Iisus Hristos si autoritatea Lui indiscutabila asupra intregii fapturi. Asupra Imparatiei cerurilor nu gasim o definitie sau o descriere exacta, ci putem desprinde un lucru esential, ea este intim legata de Mantuitorul Hristos. Imparatia lui Dumnezeu nu poate fi localizata intr-un loc anume, ea este o realitate dinamica ce isi intinde dominatia asupra intregii lumi, vazuta si nevazuta. Penticostarul ne prezinta imaginea razboiului dintre imparatia iadului si Imparatia lui Dumnezeu: Imparatit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a ramas in veci; ca Tu, Puternice, fiind pus in groapa, cu palma cea incepatoare de viata ai rupt incuietorile mortii; si ai propovaduit celor ce dormeau acolo din veac, izbavirea cea nemincinoasa, facandu-te Mantuitorule, Cel dintai sculat din morti (Canonul Sambetei Mari, cantarea a VI-a, irmosul 4). Oamenii sunt chemati acum sa ia roadele Imparatiei si sa se impartaseasca de ele: Veniti, din rodul vitei, al dumnezeiestii veselii, in ziua cea vestita a Invierii, Imparatiei lui Hristos sa ne impartasim, laudandu-L pe Dansul ca pe un Dumnezeu, in veci (Canonul Invierii, cantarea a VIII-a, irmosul 2).Istoria Imparatiei lui DumnezeuImparatia lui Dumnezeu are mai multe componente si ea s-a manifestat in istoria oamenilor in multe feluri. Astfel, aflam in Sinaxarul de la Utrenia Invierii ca Ziua Invierii sau Ziua Imparatiei este si ziua in care Dumnezeu a creat lumea si ziua in care poporul iudeu a trecut prin Marea Rosie. Aceste evenimente sunt manifestari ale puterii lui Dumnezeu: Numim sarbatoarea de azi Pasti, dupa cuvantul care in vechiul grai evreiesc insemna trecere; fiindca aceasta este ziua in care Dumnezeu a adus, la inceput, dintru nefiinta intru fiinta. In aceasta zi smulgand Dumnezeu pe poporul israelitean din mana Faraonului l-a trecut prin Marea Rosie si, tot in aceasta zi, S-a pogorat din ceruri si S-a salasluit in pantecele Fecioarei. Iar acum, smulgand tot neamul omenesc din adancul iadului, l-a suit la cer si l-a dus iarasi la vechea vrednicie a nemuririi (Sinaxarul Duminicii Invierii). Imparatia cerurilor este de natura duhovniceasca. Reprezinta cumulul puterilor sufletesti curatite de orice urma de pacat si stricaciune. Ea este bucurie si veselie sfanta, viata vesnica, putere si intelepciune, mantuire, impacare cu Dumnezeu, bautura noua, izvor al nestricaciunii. Reperul lumesc al ei este mormantul gol al lui Hristos: Veniti de la mormant, femei binevestitoare, si ziceti Sionului: Primeste de la noi bunele vestiri de bucurie ale Invierii lui Hristos. Veseleste-te, salta si te bucura. Ierusalime, pe Imparatul-Hristos vazandu-L ca pe un mire iesind din mormant (Stihirea a doua a Pastilor). Sfantul Ioan Gura de Aur spune in Cuvantul din noaptea Invierii ca toti oamenii sunt membri ai acestei Imparatii si toti au chemarea de a fi robi ai Domnului. Cei care sunt intelepti intra in Imparatia care este asemanata cu ospatul unui Stapan: De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, in bucuria Domnului sau. Imparatia cerurilor este dovada iubirii absolute a lui Dumnezeu si este gratuita, se ofera tuturor oamenilor indiferent daca au facut ceva sau macar au avut de gand: Caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul intai; si pe cel din urma miluieste, si pe cel dintai mangaie; si aceluia plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda (Cuvantul la Inviere al Sfantului Ioan Gura de Aur).Atotputernicia lui Hristos se arata in Patimirile Sale la fel ca la InviereOrice lucrare a lui Hristos de dupa Inviere este o edificare a Puterii si Stapanirii lui Dumnezeu. Hristos este Atotputernic cand se arata ucenicilor Lui. Preaslavirea lui Hristos la Inviere este imbinata cu chenoza Lui. El vine inaintea ucenicilor in chip minunat, trecand prin usile incuiate, se smereste inaintea lui Toma, permitandu-i sa-i pipaie coasta si mainile. In mod paradoxal, aceasta smerire a lui Hristos este posibila in virtutea puterii sale absolute: Precum mai inainte a rabdat crucea si uciderea cea nedreapta, asa si acum, inviind din mormant a treia zi, pecetluit fiind mormantul, si stand inaintea ucenicilor, ca un Atotputernic, usile fiind incuiate, rabda Hristos cu iubire de oameni si pipairea (Stihire la Vecernia din Duminica Antipasha). In aceasta perioada, Hristos Se infatiseaza oamenilor ca un Imparat al tuturor. El este vazut de catre ucenicii Sai asa, dar si noi Il putem vedea in chip duhovnicesc pe Hristos ca Imparat: Pe Tine, Imparate al tuturor, vazandu-Te acum nu cu ochii, ci cu dorul inimii, incredintati fiind ca esti Dumnezeu, cu cantari Te marim (din Stihoavna la Duminica Tomii). Stapanirea lui Hristos este singura legitima, ea este o stapanire absoluta asupra intregii lumi din care orice putere potrivnica Lui a fost alungata: Doamne mantuieste pe credinciosi si pe lumea Ta. Puterea lui Dumnezeu este una care aduce pace si liniste, nu este o putere opresiva: Cel ce rastignire ai rabdat si moartea ai calcat, si ai inviat din morti, impaca viata noastra, Doamne, ca un singur Atotputernic… Cel ce singur esti Imparat al pacii (Stihire la Utrenia din Marti, Saptamana a doua dupa Pasti). Puterea absoluta a Imparatului Iisus Hristos este libertatea de vointa, de a face tot ceea ce El vrea. Spre deosebire de Dumnezeu, orice putere care vrea sa se impuna este vulnerabila si sfarseste prin a fi biruita: Prin cruce ai robit pantecele iadului si impreuna ai sculat pe cei morti, si ai zdrobit stapanirea mortii; pentru aceasta noi, cei din Adam, inchinandu-ne, laudam ingroparea si Invierea Ta, Hristoase (Cantare din Canonul Mironositelor). In Penticostar nu se vorbeste numai de Hristos ca Imparat, ci in multe alte locuri se arata ca exista o stapanire si o autoritate a intregii Sfintei Treimi. Intalnim expresia Treimea care imparateste: Treimea cea de o fiinta, care imparateste in veacul veacului; sau imaginea unui singur scaun de domnie al Sfintei Treimi: Trei impreuna fara de inceput si impreuna pe un scaun domnesc. Duhul Sfant nu este trecut in umbra, ci si despre El aflam ca manifesta o stapanire asupra lumii: Prin Sfantul Duh este Stapania peste toate, Caruia se inchina ostile cele de sus, cu toata suflarea celor de jos; laud Stapania Duhului Sfant.(Articol publicat in Ziarul Lumina din 8 mai 2013, aparut sub semnatura lui Marius Nedelcu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 685

Id: 30652

Data: May 8, 2013

Imagine: