In calendarul crestin ortodox astazi este praznuit Sf. Cuvios Alipie Stalpnicul. Originar din cetatea Adrianopole, Cuviosul Alipie a trait in secolul al VII-lea. El si-a petrecut 53 de ani din viata pe un stalp, rugandu-se neincetat lui Dumnezeu.Tot astazi, Biserica face pomenirea Sfantului Cuvios Nicon; a Sfantului Cuvios Stelian Paflagonul; a Sfantului Acachie din Scara; a Sfantului Cuvios Iacov Pustnicul; a Sfantului Cuvios Sil, episcopul Corintului din Persida; a sfintirii Bisericii Sfantului Gheorghe din Ciparis si a Sfantului Mucenic Gheorghe Hiotul. Astazi, 26 noiembrie, Ziarul Lumina a publicat un articole despre sfintii stalpnici, pe care il vom prezenta in continuare.Sfintii care locuiau pe stalpiUna dintre cele mai originale forme de viata ascetica singuratica este, fara indoiala, stalpnicia, sederea pe o coloana sau un stalp. Cunoastem un numar impresionant de stalpnici, precum Sfantul Simeon Stalpnicul, primul stalpnic autentic, Sfantul Daniil, cel ce s-a nevoit pe coasta europeana a Bosforului, sau Sfantul Alipie, pomenit de Biserica astazi, 26 noiembrie, despre care studiile de aghiologie ne ofera informatii pretioase privind istoria spiritualitatii. Depasind tiparele obisnuite ale existentei umane, acesti sfinti aveau o vestimentatie saracacioasa, o alimentatie mai mult decat frugala, iar varful unui stalp drept locuinta, in ciuda oricaror intemperii.Aceasta forma de asceza nu a fost practicata prima data de crestini, ci de acei asceti pagani care vietuiau pe coloane la Hierapolis, in Frigia. Abia spre secolului al IV-lea, unii monahi crestini au ales sa traiasca pe stalpi, in aer liber, indiferent de conditiile climatice, stand mereu in picioare. Pentru sfintii Bisericii, semnificatia stalpului este una profunda, ajutandu-i pe stalpnici sa-si inalte mintea la contemplarea Sfintei Treimi. Alegerea unui asemenea mod de viata a fost determinata de dorinta unor asceti de a se sustrage multimii vizitatorilor, care veneau sa-i vada, sa le ceara ajutorul in diferite imprejurari si sa le ceara diverse sfaturi duhovnicesti. Stalpnicii doreau singuratatea pentru a-L gasi pe Dumnezeu in rugaciune, stalpnicia fiind definita ca o forma de nebunie pentru Hristos. Sfantul Efrem Sirul ii caracterizeaza pe acesti sfinti ca pe unii care stau la slujba pana foarte tarziu si se scoala foarte devreme pentru slujba. Toata ziua si toata noaptea indeletnicirea lor este slujba. In loc de tamaie, pe care nu o au, curatia lor e infranarea. In loc de lacasul Bisericii, se fac ei insisi temple ale Duhului Sfant. In loc de altare, au mintile lor. Iar drept jertfe sunt aduse dumnezeirii rugaciunile lor, bineplacute Lui in toata vremea.Potrivit lui Teodoret al Cirului, Sfantul, pomenit in ziua de 1 septembrie, este adevaratul initiator al stalpniciei. Nascut in satul Sis, la poalele muntilor Taurus, acesta a imbratisat viata monahala la Manastirea Eusebona. De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trait ca anahoret. Practica ascetica pe care a imbratisat-o a fost una inedita. A inceput sa inalte o serie de stalpi, in varful carora, expus capriciilor vremii, a dus o viata de rugaciune. Treptat, stalpii pe care i-a ridicat au fost din ce in ce mai inalti, ultimul stalp, in varful caruia a ramas pana la sfarsitul vietii, avand 16 m inaltime. A trait mult timp, savarsind multe minuni si implinind lucrari mari; singurul dintre aceia care au trait candva, care a ramas neinvins de arsita soarelui si de frigul iernii, de suflul puternic al vantului si de slabiciunea naturii umane. Cand, in cele din urma, s-a hotarat sa fie cu Hristos si sa primeasca cununa pentru nenumaratele sale lupte, a aratat prin moartea sa, celor care nu au crezut, ca a fost om. Chiar dupa moarte a ramas drept: sufletul sau a castigat raiul, dar chiar si asa, trupul sau nu a suportat sa cada si a ramas drept in locul unde a purtat luptele, asemenea unui atlet neinvins, care nu doreste ca picioarele sale sa atinga pamantul. Asa ca victoria ii insoteste pe luptatorii de partea lui Hristos, chiar dupa ce ei mor, scrie atat de frumos Teodoret, biograful Sfantului Simeon. Nevointele sale, imbinate cu rugaciunea, au atras o multime de pelerini, dar si de imitatori, care vor duce mai departe aceasta forma de asceza.Un alt sfant stalpnic este cel ce s-a nevoit pe coasta europeana a Bosforului, Sfantul Daniil Stalpnicul, care este pomenit de Biserica Ortodoxa pe 11 decembrie. Acest sfant era originar din Mesopotamia, din satul Meratha, aflat in tinutul Samosatei. Cand a implinit doisprezece ani, a plecat de acasa si a intrat intr-o manastire, unde a fost tuns in monahism datorita ravnei sale pentru cele duhovnicesti. L-a cunoscut pe Sfantul Simeon Stalpnicul, pe urmele caruia avea sa mearga. Ajuns staret, s-a hotarat sa paraseasca manastirea si a plecat spre Palestina pentru a se retrage in pustie. Dar pe drum s-a intalnit cu un calugar care, atentionandu-l asupra conflictului dintre samarineni si crestini, l-a sfatuit sa mearga in partile Bizantului. Prin grija lui Dumnezeu, Sfantul a ajuns in cele din urma intr-un loc numit Anaplus. Aici s-a inchis intr-o biserica bantuita de demoni, impotriva carora a luptat ca un veritabil soldat al lui Hristos, dupa exemplul Sfantului Antonie cel Mare. Ultima parte a vietii a petrecut-o stand pe stalpi si practicand o asceza severa, asemenea sfintitului Simeon. A indurat arsita verii si gerul iernii si a infruntat bataile vanturilor. A savarsit multe minuni, care l-au facut cunoscut pana la imparatii din acea vreme. Acestia au venit sa i se inchine, iar Sfantul le-a prezis ce avea sa li se intample. I-a binecuvantat pe toti oamenii, s-a rugat pentru toti, i-a sfatuit sa nu fie lacomi, i-a instruit in toate cele necesare pentru mantuire, a aratat tuturor ospitalitate, fapte care l-au facut vrednic sa primeasca rasplata chemarii sale de sus (Filipeni 3, 14).Originar din Adrianopolisul Paflagoniei, Sfantul Alipie a fost ales de Dumnezeu inca din pantecele mamei sale. Acest lucru este confirmat de visul pe care ea l-a avut inainte de a naste. I se parea ca tine in maini un miel foarte frumos, pe ale carui coarne doua faclii aprinse luminau intreaga casa. Dupa nastere, a mai visat cum tot poporul din cetate a venit in casa ei si l-a inconjurat pe nou-nascut cu psalmi si cu cantari. Intrucat i-a murit tatal, copilul a fost dus la biserica si incredintat episcopului Teodor, care din acel moment i-a devenit parinte duhovnicesc. Dand dovada de multa intelepciune, de curatie si de cumpatare, Sfantul Alipie a fost desemnat econom al bisericii, iar apoi hirotonit diacon. Dornic sa plece in partile Rasaritului si sa traiasca in singuratate, i-a dezvaluit doar mamei aceasta dorinta a sa, pentru ca ea sa-l sprijine cu rugaciunile ei. Dupa ce si-a imbratisat mama, Sfantul a plecat, dar afland de intentia lui, episcopul l-a intors din drum. A mai avut o tentativa de a se retrage intr-un munte din partea de Rasarit a cetatii, iar planurile i-au fost din nou dejucate. In cele din urma, a gasit la poalele muntelui un alt tinut plin de morminte pagane, unde vietuiau o multime de duhuri necurate. Desi toti oamenii se fereau de acel loc, Sfantul s-a salasluit intr-unul din morminte, deasupra caruia se afla un stalp de piatra cu un idol. A rasturnat idolul si a pus in locul lui Sfanta Cruce, luptand cu rugaciune neintrerupta impotriva atacurilor diavolesti. In urma unei viziuni in care i s-au aratat doi barbati imbracati in vesminte preotesti, a inteles ca el este randuit de Dumnezeu sa sfinteasca acel loc. L-a insotit pe episcopul Teodor pana la Calcedon, iar de aici s-a intors in tinutul sau, calauzit fiind prin rugaciune de Sfanta Mare Mucenita Eufimia, in cinstea careia a ridicat o biserica. Locul de zidire i-a fost descoperit intr-o noua viziune de cei doi barbati, ale caror moaste placut mirositoare au fost gasite mai tarziu si asezate in biserica.Pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, Sfantul Alipie s-a nevoit timp de cincizeci si trei de ani pe un stalp, perioada in care lupta cu vrasmasii nevazuti a fost din ce in ce mai intensa. Constienti de lucrarea lui Dumnezeu prin el, multi oameni veneau sa-l vada si sa-l asculte, iar unii dintre ei doreau sa ramana in preajma lui. La rugamintea Sfantului, au fost zidite doua manastiri, una de barbati si alta de femei, in aceasta din urma vietuind mama si sora lui, Maria. Lumina dumnezeiasca de care s-a invrednicit inca din aceasta viata este o marturie a sfinteniei. In ultimii paisprezece ani, din cauza unor rani, picioarele l-au lasat si a ramas culcat pe o parte pana la adormirea sa in Domnul, in ziua de 26 noiembrie.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 683

Id: 3514

Data: Nov 26, 2009

Imagine: