Duminica a cincea din Sfantul si Marele Post al Pastilor este numita si Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, pentru ca aceasta sfanta cuvioasa, desi este pomenita in ziua de 1 aprilie, este praznuita si in Duminica aceasta, ea fiind o icoana sau o pilda a pocaintei si a inaltarii duhovnicesti a omului prin smerenie si prin post.Evanghelia duminicii a cincea din Postul Mare este plina de intelesuri duhovnicesti pentru viata noastra. Evanghelia ne arata ca Mantuitorul prevesteste moartea si invierea Sa. El initiaza pe ucenicii Sai in taina sfintelor Sale Patimi sau Patimiri, pricinuite de pacatele oamenilor. Pe de alta parte, vedem insa ca ucenicii Sai, care erau oameni simpli, pescari, nu puteau intelege de la inceput taina Patimilor, Mortii si Invierii Mantuitorului, ci in mod treptat. Vedem in comportamentul ucenicilor firea omeneasca, firea noastra, cu slabiciunile ei, cu ispitele care vin asupra ei. Dar, in acelasi timp, vedem cum harul lui Dumnezeu din Iisus Hristos lucreaza pentru ridicarea si vindecarea firii omenesti, cum lumineaza, incetul cu incetul, firea omeneasca pentru a cunoaste tainele lui Dumnezeu si a intra in comuniunea de viata datatoare cu El.Mantuitorul Iisus Hristos a prevestit faptul ca Fiul Omului, adica El insusi, va merge la Ierusalim, iar acolo mai-marii carturarilor si ai fariseilor, impreuna cu autoritatii romane ale trupelor de ocupatie din Tara Sfanta, il vor batjocori, il vor bate si il vor scuipa si il vor omori. Apoi, Hristos-Domnul adauga: insa Fiul Omului a treia zi va invia . Deci Mantuitorul nu desparte suferintele Sale si Moartea Sa de taina invierii Sale. Cu alte cuvinte, El ne arata ca Taina Crucii este indreapta spre inviere, iar puterea invierii se afla ascunsa in Cruce. Pe cand insa vorbea El despre faptul ca va merge in Ierusalim, doi dintre ucenicii Sai, Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, aveau impresia ca Iisus vorbeste de o imparatie lumeasca, in locul celei romane. Mantuitorul ii lasa pe cei doi ucenici sa spuna ceea ce doresc ei, iar apoi ii corecteaza pe ei si pe ceilalti ucenici, in primul rand, Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, au cerut Mantuitorului ceva pamantesc, o slava trecatoare sau o onoare desarta din lumea aceasta si anume sa stea de-a dreapta si de-a stanga tronului Sau in aceasta imparatie pe care ei o credeau pamanteasca, o imparatie in Ierusalim. Atunci, Mantuitorul le spune: Nu stiti ce cereti . Prin aceasta vedem ca ii corecteaza. Ei se gandeau la o imparatie politica, o stapanire lumeasca. Iar apoi, dupa ce le spune: Nu stiti ce cereti , Iisus intreaba: Puteti sa beti paharul pe care-l beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? . Iar ei au raspuns: Putem .Dar ce este paharul despre care vorbeste Mantuitorul in Evanghelia de astazi si ce este botezul despre care vorbeste El? Sfintii Parinti ai Bisericii au talcuit cuvintele acestea astfel: botezul despre care vorbeste Iisus este botezul suferintei si sangelui din timpul Patimilor Sale culminand cu moartea Sa pe Cruce; iar paharul pe care Mantuitorul urmeaza sa-l bea este insasi moartea Lui, dupa cum se vede in rugaciunea Sa din gradina Getsimani, cand zice: Parinte, daca se poate sa treaca paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc Eu, ci precum voiesti Tu . Iisus Se referea la propria sa moarte. Cei doi ucenici, Iacob si Ioan, poate nestiind ce spun, au raspuns: Da, putem . Atunci Mantuitorul a profetit: Paharul pe care-L voi bea Eu il veti bea si voi si botezul cu care Ma voi boteza Eu va veti boteza si voi si, intr-adevar, asa s-a intamplat mai tarziu. Sfantul Iacob, ruda Domnului, a gustat paharul mortii cand a primit moarte muceniceasca fiind ucis cu sabia de catre regele Irod, iar de botezul suferintelor s-a impartasit Sfantul Ioan Evanghelistul, pentru ca a fost exilat in insula Patmos de catre imparatul Dometian in timpul persecutiilor impotriva crestinilor la sfarsitul secolului I. Apoi, Mantuitorul le-a spus ca de-a dreapta si de-a stanga Lui nu se poate sta doar pentru ca cineva L-a cunoscut, ci a sta de-a dreapta si de-a stanga Sa este rasplata pentru faptele bune ale celor care se pregatesc. Deci, nu relatiile personale, nu simpla intalnire cu Iisus aduce slava, ci vrednicia faptelor bune. Mantuitorul nu daruieste cuiva slava cereasca doar pentru ca acela L-a cunoscut sau face parte dintre rudele Sale, ci slava cereasca se daruieste ca rasplata pentru credinta smerita si pregatirea adecvata.Evanghelia ne mai arata ca ceilalti ucenici s-au maniat cand au vazut ca fratii Iacob si Ioan au cautat onoruri, pentru a fi deasupra celorlalti. Mania aceasta este interpretata de catre Sfintii Parinti ca o manie amestecata cu invidie. Ei s-au maniat, pentru ca au devenit invidiosi. Vedem aici cum unii, in cautare de slava desarta, produc altora invidie si manie, insa Mantuitorul, ca duhovnic desavarsit, cunoscator de suflete si vindecator de patimi, i-a chemat la El pe toti ucenicii si le-a zis ca in gandirea lumeasca intaietatea este inteleasa ca stapanire sau dominatie peste altii, dar ucenicii lui Hristos trebuie sa inteleaga intaietatea sau conducerea altora ca fiind slujire in folosul tuturor. Prin aceasta, Mantuitorul a aratat ca adevarata cinste placuta lui Dumnezeu nu se realizeaza prin pofta de stapanire si prin slava desarta, ci prin smerita iubire fata de Dumnezeu si fata de semeni. Cu cat iubim mai mult pe Dumnezeu prin rugaciune si pe semenii nostri prin fapte bune, ajutandu-i, cu atat suntem mai demni de cinstire.Evanghelia se incheie astfel: Caci si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Şi dea sufletul rascumparare pentru multi (Marcu 10, 45). Aici talcuitorii Sfintelor Evanghelii remarca faptul ca Mantuitorul nu a vorbit pentru toti, desi, desigur, El a murit pentru intreaga lume, ci a zis doar pentru multi, pentru ca multi, dar nu toti, vor crede in numele Lui, vor urma poruncile Lui si se vor mantui. Scopul slujirii oamenilor este mantuirea lor. Atat contribuim la mantuirea oamenilor, cat ii ajutam sa iubeasca pe Dumnezeu si pe semenii lor.Din Evanghelia duminicii a cincea a Postului Mare, invatam ca noi, ca si ucenicii Domnului, suntem adesea confruntati cu ispita slavei desarte, cu dorinta de intaietate, de a fi mai apreciati decat ceilalti. Iar aceasta ispita trezeste alta ispita, aceea a invidiei si maniei altora. Ca urmare slabeste comuniunea dintre oameni si se deterioreaza relatiile adevarate de fratietate dintre ei. Mantuitorul arata ca iubirea smerita fata de semeni si ajutorarea lor este calea care ne duce la mantuire, la unirea cu Dumnezeu, si mentine armonia in comunitatea umana. Astfel, orice onoare adevarata provine din calitatea cuiva de slujitor, indiferent de marimea rangului [1].Evanghelia ne cheama sa respingem ispita slavei desarte prin smerenie si prin pocainta si post, prin marturisirea pacatelor si prin impacare cu cei pe care i-am suparat, prin milostenie si fapte de slujire a celor neglijati si neajutorati.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca, intelegand folosul duhovnicesc al Evangheliei din aceasta duminica, sa inaintam in urcusul nostru duhovnicesc interior catre bucuria invierii.Mai trebuie sa mentionam aici intelesurile pomenirii in aceasta Duminica a Sfintei Cuvioase Maicii noastre Maria Egipteanca, tocmai pentru ca ea este un model de pocainta. A trait in a doua jumatate a secolului al IV-lea si inceputul se-colului al V-lea. A trecut la Domnul in anul 431, in timpul imparatului Teodosie cel Tanar. A fost o tanara frumoasa, iar frumusetea ei i-a adus multe ispite si a cazut in multe pacate trupesti, chiar si in timpul calatoriei spre Ţara Sfanta. Dar cand a voit sa intre in biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, o mana nevazuta a oprit-o sa intre in sfantul locas. Atunci a inteles ca viata ei era prea pacatoasa ca sa poata intra in biserica si a hotarat sa mearga in pustia Iordanului pentru a se pocai de pacate. Acolo a stat 47 de ani in post si rugaciune, in pocainta si in multe nevointe duhovnicesti. Astfel, ea a ajuns la o mare sfintenie, iar cand se ruga se transforma in lumina si se ridica de la pamant, pentru ca era mai mult duh decat tarana.Insa, cu un an inainte de moartea sa, taina vietii ei a fost descoperita unui parinte duhovnicesc, Cuviosului Parinte Zosima. Trimis fiind de Dumnezeu, acesta a gasit-o in pustie, a impartasit-o, iar apoi Maria l-a rugat pe Cuviosul Zosima ca anul urmator, la aceeasi vreme, sa vina din nou, pentru ca ea va muri atunci. Şi-a prevazut si prevestit, asadar, ziua mortii, inainte de a se impartasi, Maria Egipteanca s-a spovedit si apoi a povestit toata viata ei pacatoasa, de care se pocaise in toti acesti ani petrecuti in pustie.Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca a trecut la Domnul in anul urmator, dupa cum prevestise. Acelasi Cuvios Parinte Zosima a ingropat-o si a povestit viata ei. Iar, mai tarziu, Sf. Sofronie Patriarhul Ierusalimului a scris Viata Cuvioasei Maria Egipteanca, iar Biserica a inclus aceasta lucrare in cartea Triodului [2].Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca arata cat de mult poate lucra harul lui Dumnezeu in omul care se pocaieste. Pomenirea ei se face in aceasta a cincea duminica din Post, inca incepand cu secolul al XI-lea, iar cultul ei este atestat deja inainte de difuzarea Vietii ei, scrisa de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului (sec. al VII-lea). Atat de mult schimba harul lui Dumnezeu pe omul pacatos care se pocaieste profund, incat il poate ridica spre lumina imparatiei cerurilor pe care o pregusta sfintii inca din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, pilda vietii de pocainta si sfintenie a Sfintei Maria Egipteanca este o intarire spirituala si o speranta pentru toti credinciosii, pentru toti oamenii care doresc sa se mantuiasca, sa-si sfinteasca viata.In cantarile duminicii a cincea din Triod, Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca, ca urmare a ridicarii ei prin pocainta, este numita inger in trup si se arata cum a rastignit Sfanta Cuvioasa Maria Egipteanca patimile trupesti si a ajuns la invierea sufletului din moartea pacatului, sfintindu-si sufletul si trupul cu ajutorul dumnezeiescului har: Nestiind dumnezeiestile porunci, ai intinat chipul cel dumnezeiesc; dar prin dumnezeiasca purtare de grija, iarasi l-ai curatit indumnezeindu-te, cuvioasa, prin faptele tale cele de sfintire [3].Ca si Duminica Sfantului Ioan Scararul, Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca ne pregateste sa inaintam duhovniceste spre Sambata lui Lazar, Duminica Floriilor si Saptamana Sfintelor Patimi ale Domnului, pentru a intra apoi in lumina si bucuria Sfintelor Pasti.[1] De altfel, in limba latina, slujirea este numita ministerium, iar slujitorul, minister. Acesti termeni au fost retinuti in limba romana pentru a indica cele mai inalte ranguri ale slujirii in stat: minister si ministru.[2] Parintele Makarios Simonopetritul, in cartea sa Triodul explicat, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 359, arata ca exista multe asemanari intre Maria Egipteanca si Maria Palestinianca. Prima s-a dus in pustie spre a se pocai pentru pacate, in timp ce Maria Palestinianca s-a dus in pustia Iordanului pentru a fugi de pacate trupesti, fiind foarte frumoasa. Oricum, ceea ce conteaza este indemnul la pocainta si la lupta cu pacatul, ca sfat si calauza pentru Postul Sfintelor Pasti.[3] Duminica a V-a, Utrenie, cantarea intai, canonul al 2-lea, troparul al treilea, Triod, Editura Institutului Biblic si de Misiune, Bucuresti, 2000, p. 466; vezi si Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, p. 361.Sursa: Duminica Sfintei Maria Egipteanca. De la pacatul ucigator la sfintenia datatoare de viata , cuprinsa in volumul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Romane, Foame si sete dupa Dumnezeu – intelesul si folosul postului, Editura Basilica, Bucuresti, 2008, pp. 165-171 (textul poate fi citit si in saptamanalul Lumina de Duminica, nr. 65 (179) Anul V – Serie nationala, 5 aprilie 2009, pp. 4-5).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 3335

Id: 637

Data: Apr 5, 2009

Imagine: