Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, ne aduna în jurul sfintelor sale moaste prin smerenie. Cu Sfântul Dimitrie ne întâlnim în aceasta smerenie filocalica, el lucrând cu fiecare închinator la racla sa, în ascuns, smerindu-se. „A fost un om de o rara si profunda credinta, de o mare gingasie si autentica modestie, un traitor ales si un om de o mare sensibilitate“, spune arhim. Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale.Cuviosul Dimitrie a trait întreaga viata în smerenie, socotindu-se pe sine mielul Pastorului Hristos. Biografia sa nu este foarte cunoscuta, nu se stie exact când s-a nascut, nici când a trecut la cele vesnice. „S-a presupus ca a trait în veacul al XIII-lea, dar poate fi si cu 100 de ani mai devreme. În orice caz, s-a pastrat în amintirea satului sau natal, Basarabi, dincolo de Dunare, traditia ca era un om de o rara si profunda credinta, de o mare gingasie si autentica modestie. Era pastor de animale, ceea ce se întâmpla si azi în satele din zona respectiva, oamenii câstigându-si astfel existenta. A fost un traitor ales si un om de o mare sensibilitate“, spune parintele Timotei Aioanei.Viata lui, pastrata în vechile sinaxare, ne spune ca, la un moment dat, trecând cu anumite treburi printr-un lan de grâu, a calcat peste ouale dintr-un cuib aflat pe sol. „Şi-a luat canon de a merge descult pentru a-si ispasi în acest fel pacatul de a fi calcat peste cuibul respectiv. Acest lucru arata gingasia lui, profunda sensibilitate si trairea lui. Astfel de oameni se întâlnesc foarte rar“, mai spune parintele Timotei Aioanei.Mai târziu, s-a calugarit la schitul ce se afla într-o pestera, nu departe de satul Basarabi, traind în post, rugaciuni, privegheri si în aspre nevointe. Pentru viata sa curata, Dumnezeu i-a aratat sfântului când va muri. S-a asezat între lespezi de piatra, care i-au constituit mormântul, si a ramas acolo, nestiut de nimeni, câteva sute de ani. Însa, în urma unei mari furtuni, apele Lomului au venit vijelioase si au stricat asezamântul unde se aflau moastele sfântului, asezându-le undeva sub prundis, în adâncul Lomului. „Acest lucru nu a ramas neobservat, pentru ca Dumnezeu a hotarât ca ele sa fie descoperite în mod minunat, la fel cum au fost descoperite si moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. O lumina stralucitoare, care se arata mai ales noaptea, vestea celorlalti ca acolo, în apa Lomului, este o comoara ascunsa. Era de fapt o comoara mai valoroasa decât pungile cu aur sau pietrele pretioase. Şi Cuviosul Dimitrie s-a aratat unei fete oarbe, spunând ca daca parintii ei vor scoate sfintele sale moaste, ea se va vindeca. Asa s-au aflat moastele Cuvio-sului Dimitrie“, povesteste parintele Timotei.Moastele au fost asezate în biserica din sat, iar mai târziu duse la Ruse, unde unul dintre ma-rinimosii domni ai Valahiei i-a construit o biserica. „În mod minunat, dupa semne si întâmplari care au ramas în istoria locului, moastele Cuviosului Dimitrie au ajuns la Bucuresti în anul 1774 si au fost asezate în Catedrala mitropolitana de atunci a Ţarii Românesti, devenita în anul 1925, în mod provizoriu, Catedrala patriarhala“, mai spune parintele Timotei.A scapat bucurestenii de ciumaÎn jurul raclei Sfântului Cuvios Dimitrie s-au întâmplat nenumarate minuni. În vremea lui Voda Caragea, sfântul a izbavit orasul de ciuma. „Mahalale întregi erau cuprinse de aceasta molima. Oamenii mureau, neavând nici o sansa sa supravietuiasca. Doar scoaterea moastelor Cuviosului Dimitrie pe strazile Bucurestilor a facut sa înceteze aceasta boala. Atunci, datorita numeroaselor vindecari, a fost declarat ocrotitor al cetatii Bucurestilor“, explica Marele Eclesiarh.Un alt fapt minunat, consemnat de istoria Cetatii, este acela ca, în timpul Primului Razboi Mondial, un grup de soldati bulgari au încercat sa fure moastele Cuviosului Dimitrie. „Au intrat noaptea în catedrala, într-un moment de neatentie, au luat moastele si au plecat cu ele catre Dunare, cu gândul sa treaca dincolo, în teritoriul bulgar. Din senin, o ceata deasa - asa cum s-a întâmplat si în vremea luptei pe care a sustinut-o marele domn al Moldovei, Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, la Podul Înalt de lânga Vaslui - i-a înconjurat pe soldatii bulgari, care înaintau cu greu. Astfel încât soldatii nostri au ajuns pe urmele lor si au salvat moastele Cuviosului Dimitrie, aducându-le din nou în catedrala, unde au fost asteptate cu foarte mult entuziasm. Ceea ce arata ca înca de pe atunci poporul a manifestat o adânca evlavie fata de Cuviosul Dimitrie.“Sunt si alte minuni ale sfântului pe care doar cei credinciosi le cunosc. Multi oameni i-au cerut ajutorul sfântului, care, într-o adânca smerenie, i-a ajutat. „El a ramas în amintirea locuitorilor cetatii Bucurestilor un sfânt de o mare simplitate, a ramas smerit pâna la capat. Şi sarbatoarea lui a fost una smerita, în anumite situatii chiar umilita în timpul regimului comunist, cum s-a întâmplat în anul 1989, când autoritatile comuniste n-au îngaduit ca sarbatoarea lui sa aiba loc pe Dealul Patriarhiei. Catedrala a fost în 1989 închisa câteva zile, iar moastele Sfântului Dimitrie mutate la o biserica din apropiere, la Biserica «Sfântul Nicolae» Vladica. Dar este o vorba care spune «sa nu te pui niciodata cu sfintii» si o alta «cu sfintii nu te poti juca». Încercarea acestora de a umili s-a transformat în propria lor umilinta, pentru ca sfintii sunt în preajma Mielului, a Mirelui, a Mântuitorului Hristos. Nu poti sa te pui niciodata cu ei. Ce s-a întâmplat îndata dupa umilintele prin care au trecut moastele Sfântului Dimitrie se stie. La putin timp dupa aceea, regimul comunist, care-i fusese împotriva, a cazut.“Întâlnirea Sfintilor Dimitrie si Parascheva la BucurestiParintele Timotei Aioanei, ca unul care s-a bucurat de mângâierea celor doi mari sfinti ai românilor, Sfântul Cuvios Dimitrie si Sfânta Cuvioasa Parascheva, sustine ca sunt mai multe similitudini între acestia. „Sarbatorile lor domina aceasta luna de toamna, o luna a pelerinajelor, a sarbatorilor si a cinstirii sfintilor. Ei sunt sfintii lunii octombrie! Legatura dintre ei este strânsa, duhovniceasca. În anul 1944, moastele Sfintei Parascheva s-au aflat pentru trei saptamâni în Catedrala patriarhala. Initial trebuiau sa fie duse la Manastirea Turnu, în tinutul Vâlcei, dar au ramas pentru câteva luni la manastirile Pasarea si Ciorogârla, din apropierea Bucurestilor. Ele au fost aduse de la Iasi, încercând sa fie ferite din calea confruntarilor armate din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Şi, în ziua pomenirii Sfântului Dimitrie, moastele Sfintei Parascheva au fost aduse de la Ciorogârla si întâmpinate în bariera Cotrocenilor si apoi purtate într-o mare procesiune pâna la Catedrala patriarhala, ramânând aici în perioada 27 octombrie - 13 noiembrie 1944. Niciodata Bucurestiul n-a cunoscut asemenea efervescenta spirituala. Am vazut fotografii care aratau ca strazile Bucurestilor pe unde au trecut moastele Sfintei Parascheva erau ticsite de lume, mii si mii de oameni. În cele trei saptamâni, ziua si noaptea, catedrala a ramas deschisa, niciodata sirul oamenilor n-a fost întrerurpt. Tocmai în amintirea acestei împreuna-sederi a celor doi sfinti, în apropierea baldachinului unde se afla moastele Cuviosului Dimitrie a fost asezata si o icoana a Sfintei Parascheva. Aceasta arata lucrarea sfintilor si comuniunea dintre ei în viata oamenilor, în viata popoarelor, în viata Bisericii“.Fapte minunate din jurul raclei Sfântului Dimitrie se petrec mereu. Parintele Timotei vorbeste de vindecari de boli, schimbari de situatie în cazuri-limita si de ajutor în necazuri. „Am întâlnit oameni care marturisesc ca Sfântul Dimitrie i-a ajutat, ca au simtit ajutorul si împlinirea rugaciunilor prin mijlocirea lui. Sunt foarte multe persoane care vin sa-i multumeasca, sa-i aduca flori, sau persoane care vin permanent la slujba aici. Toate acestea arata ca oamenii simt folosul mijlocirii, al lucrarii sfintilor. Dar, cu toate acestea, pot spune ca Sfântul Dimitrie a ramas smerit, cum de altfel a fost mereu. Sta ascuns în aceasta smerenie filocalica si lucreaza în ascuns, smerindu-se.“Conlucrarea oamenilor si institutiilor pe Colina BucurieiSe poate remarca în ultima perioada o prezenta numeroasa a credinciosilor la sarbatoarea Sfântului Dimitrie. „Lucrurile s-au schimbat, mai ales odata cu aducerea la Bucuresti a unor sfinte moaste, în special din Biserica Greciei: cum ar fi moastele Sfântului Apostol Pavel, moastele Sfântului Sofronie, Patriarhul Constantinopolului, moastele Sfântului Vasile cel Mare aduse din Austria - o particica a si ramas aici la Resedinta patriarhala -, a unui fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei si de viata Facatoarei Cruci a Domnului, Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei si moastele Sfântului Ierarh Nectarie. La numarul cât mai mare de credinciosi care vin la sarbatoarea Sfântului Dimitrie se adauga si prezenta unor mari ierarhi din lumea ortodoxa, asa cum a fost Patriarhul Constantinopolului sau Patriarhul Alexandriei, dar si ierarhi din Biserica Greaca si din alte Biserici Ortodoxe surori“.Cu ocazia marelui hram al catedralei, Sfântul Dimitrie aduna în jurul sau oameni si institutii care vin în ajutorul pelerinilor. „În zilele hramurilor s-au desfasurat privegheri, Liturghii arhieresti aproape în fiecare zi, au fost prezente, pe lânga corurile catedralei: Corala «Nicolae Lungu» si Grupul psaltic «Tronos», diferite coruri, cum este cel al elevilor seminaristi, cel al studentilor teologi si Corul bizantin «Evloghia», care au împodobit cu prezenta si cu lucrarea lor aceste slujbe închinate Sfintilor Dimitrie pe Dealul Patriarhiei. Este apoi grija pe care Patriarhia si Arhiepiscopia au aratat-o fata de organizarea evenimentelor, cu prezenta celor care ostenesc la Sectorul social-filantropic si misionar si la celelalte sectoare, cu ajutorarea pelerinilor, oferindu-le hrana, ceai cald, apa, fructe si altele. Prezenta preotilor de enorie împreuna cu protopopii care s-au aflat aproape de pelerini este o alta bucurie a marelui hram. Trebuie sa mentionam si conlucrarea cu diferite insti-tutii publice, Politia, Jandarmeria, Pompierii, Crucea Rosie si celelalte. Toate acestea arata grija Bisericii, coroborata cu a celor din institutiile publice, pentru buna desfasurare a sarbatoririi Sfântului Dimitrie cel Nou“, conchide arhim. Timotei Aioanei.Sfaturi pentru peleriniMarele Eclesiarh al Catedralei patriarhale, arhim. Timotei Aioanei, ne-a vorbit si despre modul cum trebuie sa ne pregatim pentru întâlnirea cu sfintii: „Când stam în preajma sfintilor trebuie sa traim momente de liniste si rugaciune. Nu putem petrece oricum timpul întâlnirii cu sfintii. Este bine sa avem o carticica de rugaciuni cu noi si mintea îndreptata catre viata si petrecerea sfintilor. De multe ori, drumul nostru duce alaturi de aceasta cale pe care au mers sfintii, de aceea prezenta sfintelor moaste, lucrarea lor, pilda vietii sfintilor ne readuc pe acest fagas, ceea ce spunea Sfântul Mitropolit Dosoftei: «viata si petrecerea sfintilor». Deci, viata si petrecerea sfintilor trebuie sa fie prezente si în preocuparile noastre. Atât de grabiti în lumea aceasta în care traim noi, cu atâtea si atâtea probleme, trebuie întotdeauna sa gasim timp pentru a reveni pe drumul care duce catre Împaratia lui Dumnezeu. Iar sfintii ne arata tocmai acest lucru! Acesta este modelul lor, exemplul pe care îl arata si pe care îl cautam permanent si de care avem nevoie. Cei care nu se folosesc de acest exemplu, care nu-l cauta sub diferite forme, nu se vor putea bucura întru Împaratia lui Dumnezeu.“ (Articol publicat în "Ziarul Lumina" din data de 26 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 535

Id: 34988

Data: Oct 26, 2013

Imagine: