Biserica Ortodoxa Româna sarbatoreste pe 20 decembrie 2013 si Înaintepraznuirea Nasterii Domnului. Pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor, toate sarbatorile împaratesti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregatire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-praznuire.Ele au, de asemenea, si o perioada de continuare sau prelungire a serbarii, numita dupa-serbare sau dupa-praznuire. Prin aceste perioade de pregatire si de prelungire, sarbatorile mari sunt ca soarele care, înainte de a rasari el însusi, îsi trimite razele, iar dupa ce apune, lumina lui staruie înca pe culmi. Ziua cea dintâi a înainte-serbarii se numeste începutul sarbatoririi, iar ziua ultima a dupa-serbarii se numeste, cu un termen slavon, odovania, adica sfârsitul, dezlegarea sau încheierea sarbatorii. Potrivit informatiilor preluate din Liturgica generala a parintelui Ene Braniste, în toata perioada preserbarii si a dupa-serbarii, pe lânga slujba sfintilor pomeniti în zilele respective, se adauga si cântari, rugaciuni si lecturi din cele în legatura cu praznicul respectiv, iar în ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca si în ziua însasi a praznicului (omitându-se doar paremiile si litia la Vecernie, polieleul si Evanghelia la 'Utrenie, iar Apostolul si Evanghelia de la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uneori, slujba sfântului (sfintilor) din acea zi se muta, adica se oficiaza cu o zi mai înainte sau mai în urma, dupa cum prevede Tipicul sau dupa cum rânduieste cel mai mare. La fiecare sarbatoare din cursul anului se pune, înca de la Vecernia din ajun, pe iconostasul (analogul) din naosul (sânul) bisericii, icoana praznicului sau a sfântului sarbatorit. La praznicele împaratesti, icoanele praznicale (si crucea la sarbatoarea înaltarii Sfintei Cruci) se pun pe iconostas înca din ajunul preserbarii si ramân pe el pâna la sfârsitul dupa-serbarii, adica pâna în ziua odovaniei praznicului. Cele dintâi sarbatori cu înainte si dupa-serbare au fost cele trei mari praznice la care se oficia pe atunci Botezul catehumenilor: Craciunul, Pastile si Rusaliile. Instruirea morala si catehetica a catehumenilor facea necesara o perioada de pregatire pentru primirea Botezului, iar bucuria primirii Botezului si a intrarii neofitilor în Biserica se prelungea, de regula, o saptamâna dupa praznicul respectiv. Dupa desfiintarea catehumenatului, obiceiul anticiparii si al prelungirii festivitatilor acestor mari praznice s-a mentinut si a trecut, prin analogie, si la celelalte sarbatori împaratesti intrate în uz si generalizate în calendarul Bisericii, din sec. IV înainte (vezi în urma, la cap. despre praznicele împaratesti).Durata preserbarii si a dupa-serbarii praznicelor împaratesti Durata preserbarii si a dupa-serbarii praznicelor împaratesti variaza dupa gradul lor de importanta si dupa pozitia pe care o au în cadrul anului bisericesc, fiind la unele mai lunga, iar la altele mai scurta, precum ne arata cartile de slujba (Mineiele, Triodul si Penticostarul). Astfel, preserbarea Nasterii Domnului tine cinci zile, începând de la 20 decembrie, iar dupa-serbarea aceluiasi praznic tine sase zile, sfârsindu-se la 31 decembrie, când este odovania praznicului.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 633

Id: 36772

Data: Dec 20, 2013

Imagine: