Inaltarea Domnului in predicile Fericitului Augustin
Astazi a inceput sa straluceasca pentru noi ziua sfanta si solemna a Inal­ta­rii Domnului nostru, Iisus Hristos: Sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea (Psalmul 117, 24). Hristos s-a pogorat, iadul s-a deschis! Hristos s-a inaltat, cerurile s-au luminat. Hristos pe cruce, sa batjocoreasca cei innebuniti de manie! Hristos in mormant, sa minta paznicii! Hristos in iad, sa fie vazut de toti cei adormiti; Hris­tos in cer, sa creada toate neamurile!(Predica 265/A, 1)Hristos - Dumnezeu deasupra noastra si om printre noiFratilor, voi stiti ca Domnul nostru, Iisus Hristos, s-a facut pentru noi ceea ce suntem noi1, dar totusi a ramas si in acel chip, in care este egal cu Tatal2. Caci noi credem ca Fiul lui Dum­nezeu a devenit partas al sla­biciunii noastre, fara a fi lip­sit de maretia Sa. Prin urmare, aceasta este credinta noas­tra: Hristos este Dum­nezeu deasupra noastra si om printre noi.(Predica 265/A, 2)Realitatea Inaltarii Mantuitorului cu trupulDomnul nostru, Iisus Hris­tos, dupa ce a inviat din morti, vrand sa le dovedeasca, printr-o marturie cu totul neindoielnica si de incredere, ca a inviat in acelasi trup, in care a atarnat pe cruce, a mai stat im­pre­una cu apostolii Sai patruzeci de zile, intrand si iesind, man­cand si band (cf. Fapte 10, 40-41). Aceasta a trebuit sa se intample, ca sa fie intariti in cre­dinta cei care se indoiau, sa fie vestit ade­varul Evangheliei urmasilor, sa le arate celor credinciosi viitoarea ne­stri­ca­ciu­ne a trupului lor si nemu­ri­rea, in acea fericire vesnica si ca sa fie combatuti oamenii rai care cunosteau despre Dum­nezeu si invatau altceva decat adevarul. Dupa inviere, s-a inal­tat la cer in acelasi trup in care, dupa ce a murit, s-a po­gorat la iad. De buna seama, a asezat, in cer, lacasul trupului sau nemuritor, pe care El In­susi si L-a creat in pantecele Maicii Fecioare.(Predica 265/B, 1)Am fost facuti mostenitori ai vietii vesniceAsadar, si a murit viata si a ramas in fiinta viata, si a inviat viata si prin moartea sa, uci­gand moartea, ne-a dat noua via­ta. Moartea a fost inghitita de biruinta (1 Corinteni 15, 54) lui Hristos, Care este viata vesnica. Deci, dupa cum a spus apostolul: a inghitit moartea ca noi sa fim mostenitori ai vietii (cf. 1 Petru 3, 22). Am devenit mostenitori ai vietii ves­nice prin Hristos, prin Care am fost izbaviti de moartea vesnica si ale Carui madulare noi suntem, mai presus de orice in­do­ia­la. In a patruzecea zi, adica astazi, Domnul Iisus s-a urcat la cer, in timp ce apostolii pri­veau si se minunau (cf. Fapte 1, 9), iar in vreme ce ei stateau acolo si vorbeau, pe neastepta­te, un nor L-a luat si a fost dus de la ei in cer. (Predica 265/B, 5)Hristos si BisericaŞi ce a spus despre Biserica? Şi peste tot pamantul slava Ta. Inalta-Te peste ceruri, Dum­nezeule! Noi nu L-am va­zut pe Hristos. Apostolii L-au vazut. Ei erau acolo. El i-a adus pe muntele Maslinilor (cf. Fapte 1, 12) si ei L-au intrebat in legatura cu sfarsitul lumii, iar El le-a raspuns: Nu este al vostru a sti vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa, ci veti primi putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea, pana la marginea pamantului. Dupa ce a spus acestea, un nor L-a luat (Fapte 1, 7-9).Dupa aceste cuvinte nu a vrut sa mai spuna nimic. A vrut ca acestea sa fie ultimele cuvinte, prin care sa ne sa­deasca in inimi, cat mai adanc, Biserica Sa care urma sa se intinda in toata lumea, deoa­rece multi aveau sa isi faca turmele lor, sa adune invatacei dupa ei si sa faca erezii si schisme, in diverse locuri. Vita-de-vie ocupa totul, acolo unde au fost taiate mladitele. Mla­dita ramane acolo unde a fost taiata. Vita-de-vie creste si se intinde peste tot, ocupa totul. La fel a facut si Biserica.El a daruit Biserica, dupa cum a fagaduit, mirele a dat mi­reasa. (…) Care este slava Ta? Este Biserica Ta, mireasa Ta. (…) Cu adevarat, mare tai­na! Am fost invitati la nunta si noi insine suntem nunta. La nuntile oamenilor, una este mireasa si altii sunt nuntasii. Noi suntem si nuntasi si tot noi suntem si mireasa. Caci noi suntem Biserica si suntem invitati in Biserica? Şi pentru ce am fost invitati? Preaiubitilor, daca acum s-a implinit, daca acum vedem, daca acum vedem ca s-a implinit, daca nu poate fi tagaduit ceea ce spunem: Peste tot pamantul s-a intins slava Ta, cand va fi venit mi­rele, ce vom fi? O, daca am pas­tra ceea ce am primit!(Predica 265/E, 4)(Traducere din limba latina de Corneliu Clop)1 ‑Şi-a asumat firea omeneasca.2 ‑Firea dumnezeiasca.(Articol preluat de pe www.ziarullumina.ro)
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Jun 14, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei