În aceasta zi, în Joia saptamânii a sasea dupa Pasti, praznuim înaltarea Domnului Dum­nezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.Înca de pe când Mântuitorul se afla împre­una cu Ucenicii, mai înainte de Patima, le fagaduise venirea Preasfântului Duh, zicând: «E de folos sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Şi iarasi: «Când va veni Acela, va va învata pe voi tot adevarul». De aceea, dupa învierea cea din morti, aratându-Se lor timp de patruzeci de zile, nu necontenit, ci din când în când, mâncând si bând laolalta cu ei si înfatisându-le si mai lamurit învierea, în cea din urma zi, fagaduindu-le multe despre cele privitoare la împaratia lui Dumnezeu, le-a poruncit lor sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa ramâna acolo, asteptând venirea Prea­sfântului Duh, trebuind sa fie botezati si în Duhul, caci mai înainte nu fusesera botezati decât numai în apa, de Ioan. Deci le-a poruncit lor sa ramâna în Ierusalim, ca acolo sa se întareasca mai întâi propovaduirea Evangheliei, ca nu cumva departându-se în locuri straine sa poata 11 cu usurinta defaimati; si pentru ca tre­buia sa se pregateasca acolo ca niste ostasi, cu armele Duhului, si asa sa porneasca la lupta, pentru propovaduirea Evangheliei.Iar când a sosit vremea înaltarii, Mântui­torul i-a dus cu Sine pe Muntele Maslinilor (numit asa fiindca erau multi maslini saditi pe el) si le-a grait lor despre propovaduirea Lui pâna la marginea lumii, cum si despre viitoarea Lui împaratie,|;j cea necuprinsa cu mintea, deoarece vedea ca si ei vor sa-L întrebe despre cele ce trebuiau sa faca. Şi de fata fiind acolo si Maica Sa, a trimis înaintea lor îngeri, ca sa le arate suirea la cer. Şi, pe când ei priveau, un nor L-a ridicat din mijlocul lor, purtându-L în sus. Şi astfel, înconjurat de îngerii trimisi înaintea Lui, care se întreceau unii pe altii sa ridice portile cerurilor si care erau uimiti de roseata de sânge a trupului Lui, S-a înaltat si a sezut de-a dreap­ta Tatalui, îndumnezeind trupul, prin care, stricându-se vrajba cea de demult, am fost împacati cu Dumnezeu, si facându-1, îndraznesc a zice, asemenea Tatalui. Iar niste îngeri, în chip de barbati, au stat înaintea Apostolilor, zicând: Barbati galileeni, ce stati de va mirati, uitân-du-va spre cer? Acest Iisus Dumnezeu, pe Care îl vedeti cu trup, asa va veni iarasi, cu trup adica, dar nu ca mai-nainte, în saracie si tacere, ci înconjurat de îngeri, cu slava mare, precum îl vedeti acum.Atunci Apostolii, încetând de a mai privi, s-au întors din Muntele Maslinilor. Acest munte este foarte aproape de Ierusalim, cam la doua mii patru sute de pasi; adica la un drum de sâmbata. Caci Moise orânduise în Lege ca numai atâtia pasi sa se faca sâmbata; de altfel, chiar Cortul Marturiei era departe de tabara iudeilor, în pustie, numai cu atâtia pasi. De aceea li se îngaduia sa mearga sâmbata acolo, spre a se închina; dar o calatorie mai lunga nu le era îngaduita. Din aceasta pricina drumul acesta era numit calea sâmbetei. Pornind de aici, unii cred chiar ca înaltarea lui Hristos s-ar fi întâmplat sâmbata, ceea ce însa nu este sigur.Apostolii, întorcându-se în Ierusalim, s-au urcat în foisorul cel de sus, în care se adunau ei împreuna cu femeile mironosite si cu Maica Cuvântului, petrecând în post, rugaciune si cerere, asteptând venirea Preasfântului Duh, potrivit fagaduintei.(Sinaxar în Joia Înaltarii extras din Penticostar, Editura IBMO, Bucuresti, 1999)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 610

Id: 41052

Data: May 29, 2014

Imagine: