Pentru trecutul nostru cultural, Ramnicu Valcea a fost unul dintre cele mai importante centre tipografico-editoriale. Nicolae Iorga considera Ramnicul din secolul al XVIII-lea drept 'capitala tipografilor', iar Nicolae Banica-Ologu numeste secolul al XVIII-lea valcean 'veacul de aur'. Dupa cele cinci carti tiparite la Govora in perioada 1637-1642, activitatea editoriala s-a reluat pe meleaguri valcene in anul 1705, odata cu venirea in scaunul episcopal de aici a lui Antim Ivireanul, informeaza Ziarul Lumina, Editia de Oltenia.Desi socotita de multi 'o asezare vremelnica', tipografia Sfantului Antim de la Ramnic a avut o importanta deosebita. Ea l-a inspirat pe episcopul Damaschin Dascalul, urmasul sau in scaun, care, cu mari eforturi, a reusit sa reinfiinteze la Ramnic o noua tipografie, in jurul anului 1724. Este deci si meritul Sfantului Antim Ivireanul ca, timp de 120 de ani, la Ramnic au fost tiparite intre 137 si 157 de editii ale unor carti de cult, de invatatura ori de zidire sufleteasca.O tipografie eparhiala de traditieTipografia Sfantului Antim de la Ramnic a fost infiintata aproape concomitent cu numirea sa ca episcop al Eparhiei Ramnicului, aceasta incepandu-si activitatea chiar in primul an de pastorire a marelui ierarh. Multi istorici sunt de parere ca sfantul si-a mutat aici mai vechiul atelier tipografic de la Snagov. Intr-adevar, in martie 1705 tipograful ieromonah si egumen 'de neam georgean din Iviria' este hirotonit episcop al Ramnicului. Nu se putea impaca insa cu gandul ca ar fi putut vreodata sa renunte la activitatea tipografica si sa raspunda numai indatoririlor de episcop. Tocmai de aceea, inainte de a pleca de la Snagov (unde era egumen din 1694), a luat toate masurile pentru a putea continua si la Ramnic activitatea in plan editorial si tipografic, mai ales ca de acum inainte avea sa se bucure de libertatea si deschiderea oferite de treapta ierarhica in care pasise. Şi la Ramnic, Antim s-a dovedit a fi un bun organizator. El a adus aici si a pus in stare de functiune o tiparnita care a impresionat prin capacitate si operativitate.Despre tehnica tiparului din aceasta perioada nu cunoastem insa prea multe date. Unii istorici vorbesc despre un tipar rudimentar, presa facandu-se pe loc, din lemn. Nu suntem de acord cu aceasta opinie, deoarece teascul avea o piesa esentiala, numita axa spirala - o tija cu intorsura in filet ce mai purta si numele de sruv - care era executata numai la Brasov (Virgil Molin, Tiparnita de la Ramnic, in revista 'Mitropolia Olteniei', anul XV, 1963, nr. 1-2, p. 192). Alti istorici vorbesc de un tipar exceptional. Nici aceasta idee nu poate fi acceptata, intrucat cartile tiparite la Ramnic nu exceleaza din punct de vedere calitativ. Constatam ca, atat cei care vorbesc de un tipar exceptional, cat si cei care sustin existenta unui tipar rudimentar ofera doar impresii fugitive, neavand dovezi concludente in acest sens. Cert este ca Sfantul Antim s-a ingrijit, in limita posibilitatilor, atat de matritele necesare, cat si de presa de tipar. Amintim faptul ca multi istorici considera ca la Ramnic s-a lucrat cu doua perechi de prese de tipar, la fiecare pereche de prese lucrand cate o echipa formata din mai multi lucratori: principali (calificati) si feciori (necalificati). Aceasta metoda a fost introdusa din necesitate si folosita mai ales la cartile de cult, tiparite in doua culori: negru si rosu. Revenind la personalul tehnic, precizam ca acesta cuprindea doi lucratori principali: un tipograf sau zetar si un drugar, ajutati de un prubar (corector) si de un pilcar (ungator cu cerneala). Echipa era completata si de un diortositor (nu trebuie confundat cu prubarul), acesta fiind responsabil pentru redactarea lucrarii. Toti acestia erau de regula ieromonahi cu carte ('cu pricopseala de invatatura').Mihail Istvanovici, ucenicul Sfantului Antim Dintre tipografii care s-au remarcat la Ramnic in scurta pastorire a Sfantului Antim in scaunul episcopal de aici consemnam pe 'Mihai Istvanovici ipodiaconul tipograful', ucenicul sau, cel care a tiparit ultimele sase carti aparute la Ramnic, sub pastorirea marelui ierarh. Dupa unii istorici era originar din Ardeal, fiind fiul unui anume Ştefan, de aici si numele de Istvanovici (corespondentul maghiar pentru Ştefan, insa cu sufixul slav 'vici' - fiul lui, sufix des intalnit in lumea monahala). Dornic sa invete carte, tanarul Mihai a plecat in Ţara Romaneasca pentru a se hirotoni. Este hirotesit ipodiacon, dar cu toate acestea calitatile sale literare l-au indreptat spre mestesugul tiparului.Dupa alti cercetatori, era originar din Ţara Romaneasca, parere ce ni se pare mai convingatoare din moment ce, atata vreme cat a lucrat la Snagov sau Ramnic, a semnat simplu 'Mihai Istvanovici ipodiaconul tipograful'. Adeseori, trecand peste granitele Ţarii Romanesti (la Balgrad sau in Georgia) facea precizarea, semnandu-se ca 'cel din Ungrovlahia'. El ar fi invatat mestesugul tiparului la Bucuresti, sub indrumarea Sfantului Antim Ivireanul, acesta luandu-l ca ajutor si la tipografia infiintata la Snagov, unde a tiparit prima sa carte. Dibacia sa a ajuns la urechile domnitorului Constantin Brancoveanu, care l-a trimis in Transilvania, la Balgrad, pentru a organiza tipografia de acolo. Aici nu a tiparit decat doua carti, evenimentele triste din 1701 determinandu-l sa se reintoarca in Ţara Romaneasca. Odata cu urcarea pe scaunul ierarhic de la Ramnic a lui Antim, tipograful Mihai il va urma pe protectorul sau. Aici va tipari sase carti: Evhologhion adeca Molitvenic, Octoihos adeca Osmoglasnic, Adunare Slujbei a Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu cu paraclisul cel de obste, Cuvant panegiric la cel intru ierarhi facator de minuni marele Nicolae, Cuvant la patima cea mantuitoare a Cuvantului Dumnezeu - Om (in limba greaca) - toate din 1706, si Cuvant la mantuitoarea patima a Domnului nostru Iisus Hristos (in limba romana) - in 1707.Frumusetea si simplitatea tipariturilor ramniceneEste cunoscut faptul ca tot ceea ce este 'dichis de carte' sau ilustratie obtinuta prin gravura in lemn (ceea ce tipograficeste si generic vorbind se numeste cliseu) a fost adus de Antim tot de la vechiul atelier tipografic de la Snagov. Constatam ca tipariturile sale de la Ramnic nu exceleaza 'prin vreun exces de ilustrare', ba chiar putem spune ca 'se remarca' printr-o saracie a materialului decorativ: frontispicii, initiale ori viniete finale. Explicatia este cat se poate de simpla: la Ramnic, Antim s-a folosit de un material uzat (adus, asa cum spuneam mai sus, de la Snagov). Unii istorici sustin chiar ca acest material a fost si mai vechi, facand parte din donatia iscusitului gravor Ioanichie de la Buzau. Daca lucrurile au stat asa, atunci este mai greu de inteles de ce Antim, cunoscut ca un excelent sapator in lemn, nu a realizat clisee noi cu ajutorul carora sa-si impodobeasca tipariturile cu xilogravuri. Sa fi fost de vina timpul scurt si grijile administrative?Revenind la atelierul tipografic de la Ramnic, acesta cuprindea si o legatorie de carte. Este evident acest fapt din analiza celor trei mari lucrari care au vazut lumina tiparului aici: Tomul Bucuriei, Antologhion adeca floarea cuvintelor si Octoihos adeca Osmoglasnic. Cum este vorba chiar de primele tiparituri, putem trage concluzia ca aceasta legatorie a luat fiinta concomitent cu tipografia. Cartile erau 'legate trainic, in piele, folosindu-se tablii masive, cu un dichis decorativ, presat cu fier sec (fara poleitura), dar la cald, dispunand de fileturi si stempeluri specifice'. Cum si acest mestesug fusese practicat la Snagov, ba mai mult, existand si o perfecta identitate intre utilajul si tehnica folosite de Antim in atelierele in care a lucrat inainte de a veni la Ramnic, se poate afirma ca si atelierul de legatorie va fi fost acelasi cu cel de la Snagov. Pare logica si ipoteza ca impreuna cu acest atelier vor fi venit si mesteri priceputi de la care a ramas peste ani si traditia Ramnicului ca producator de carte bisericeasca gata legata.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 669

Id: 24680

Data: Sep 22, 2012

Imagine: