Postul cel Mare, cale a virtutilor si a nazuintei spre desavarsire, reprezinta pentru Sfantul Grigorie Palama o perioada privilegiata in lupta pentru despatimire si unirea cu Dumnezeu. Trairea in Hristos, descoperirea Dumnezeului Celui in Treime, in Biserica, se realizeaza numai in atenta luare-aminte, trezvia care poate sa il indeparteze pe om de la inselaciunea pacatului. Omilia a 6-a, din ciclul celor 63 de omilii care apartin Sfantului Grigorie, are in vedere tocmai pregatirea si asumarea perioadei Postului Mare.Lupta impotriva indoielii fata de folosul postiriiSfantul isi incepe cuvantarea cu un avertisment. Isi determina ascultatorii sa fie constienti de prezenta lucrarii sarpelui spiritual si incepator al raului, diavolul. Orice crestin care se angajeaza pe drumul despatimirii va fi confruntat cu viclenia, siretenia si multa uneltire a vrajmasului. Fie ca va fi impiedicat inainte de a incepe lucrarea faptei bune, fie ca va fi atacat in timp ce lucreaza fapta buna, sau va suferi sageti dupa savarsirea faptei bune, crestinul trebuie sa stie ca fara barbatia sufletului, fara zel si fara credinta nu are cum sa se ridice impotriva curselor. Postul, ca si viata crestina in general, este o lupta duhovniceasca continua. Ispita mereu prezenta introduce mai intai indoiala ca aceasta lupta duhovniceasca ar putea avea vreun folos: Cel rau arata ca este impovaratoare si anevoioasa implinirea virtutilor, gasind pricina sa ne insufle deznadejde si nepasare, ca si cum am avea de savarsit lucrari anevoioase si cu neputinta de a fi duse la capat, nefiind chip sa implinim cu fapta nazuinta noastra cea buna. Pe deasupra, el da nastere si la neincre-derea in cele fagaduite, adica in rasplatile harazite de Dumnezeu celor ce se lupta sa le dobandeasca. Sfantul Grigorie Palama foloseste imaginea ostenelilor trupesti, fara de care nimic in aceasta lume nu poate da roada. Pamantul nu isi da roadele fara ostenelile omului. Cu atat mai mult, in lupta duhovniceasca sunt necesare ostenelile. Insa, dincolo de efortul omului, ramane ajutorul pe care Dumnezeu il da celor ce se ostenesc: Pentru ca este vrednic de crezare Cel ce ne-a dat fagaduinta, fiind El totodata aparator si degraba sprijinitor al celor ce-s gata de lupta pentru capatarea virtutii; daca Cel ce are putere peste toate da ajutor acestora, cine oare se va afla lipsit de tarie si de folos?Lupta impotriva mandrieiCel ce se angajeaza pe calea postului si a luptei dohovnicesti in general trebuie sa fie, de asemenea, foarte atent la ispita slavei desarte si la ingamfare. Sfantul atentioneaza, preluand cuvantul Evangheliei: Nu postim ca sa fim vazuti de oameni, ci pentru Dumnezeu. Fara falsa modestie, cel ce se lupta va avea mereu in vedere ca rasplatirile lui Dumnezeu sunt incomparabile cu laudele primite de la oameni. Echilibrul intre smerenie si falsa smerenie este insa de o finete extraordinara. Cel ce se lupta stie ca Dumnezeu va rasplati ostenelile dar in acelasi timp nu are cum sa se semeteasca, ca si cum el ar fi dobandit virtutea, prin propria putere si destoinicie. Implinirea binelui se face in smerenie si cu dreapta socoteala, nici nesocotind virtutile pe care Dumnezeu le poate darui, dar nici amestecandu-le cu fapte rele. Exemplul fariseului este mai mult decat graitor: impletirea postului cu trufia si osandirea aproapelui da nastere la una din cele mai nefericite combinatii. Moise si Ilie au postit si ei cate patruzeci de zile. Au postit nu insa ca fariseul, ci bineplacut inaintea lui Dumnezeu. De aceea Moise Il vede pe Dumnezeu nu in ghicitura ci fata catre fata, iar Ilie Il simte pe Dumnezeu in adierea unui vant usor. Alaturi de ei, Sfantul Grigorie Palama da exemplul Mantuitorului, Care El Insusi a biruit cu putere pe ispititorul, postind in pustiu si nimicind puterea aceluia asupra omului. Statornicirea postului in viata noastraPostul aduce si roade duhovnicesti dar in acelasi timp poate contribui si la instalarea unei atmosfere specifice intr-o societate crestina: Toate cele rele pier acum, si cele bune le inlocuiesc pe acestea, cand se statorniceste postul. In locul cantecelor spurcate, acum gurile inalta psalmi; in locul rasetelor nedemne, acum stapanesc rusinea si lacrimile cele aducatoare de mantuire; in locul drumurilor celor lipsite de rost si al ratacirilor, acum pentru toti s-a statornicit un singur drum, cel catre Sfanta Biserica a lui Hristos. Caci asa cum lacomia pantecelui face sa rasara si sa infloreasca roiul cel de multe feluri al pacatelor, tot astfel postul este radacina a tuturor virtutilor si inceput al poruncilor lui Dumnezeu.Sfantul Grigorie Palama atrage atentia si asupra lipsei de cumpatare, care poate sa apara chiar atunci cand mancam bucate simple. Saturarea de bucate simple nu mai este postire adevarata, chiar daca formal se respecta cele ale postului. Ea impiedica lucrarea virtutii la fel de bine ca si mancarea de bucate care nu sunt de post. Inchinarea, durerea cea curatitoare, intristarea sufletului pentru Dumnezeu nu pot fi prezente atunci cand lipseste cumpatarea: Scurtarea dupa porunca lui Dumnezeu a desfatarii, a somnului si a celor placute simturilor zdrobeste inima si ne face sa ne caim de pacatele noastre.Fara menajamente, Sfantul Grigorie afirma chiar ca trebuie sa patimim greu pentru mantuirea noastra. Asa cum spunea si ava Dorotei, osteneala smereste trupul, iar trupul smerindu-se, se smereste impreuna cu el si sufletul. Desfatarea trupului poate duce nu numai la pacate trupesti, dar poate avea consecinte mult mai grave: necredinta. Acest aspect este de o importanta majora. Asceza bine orientata deschide sufletul si il conformeaza sa accepte si sa formuleze el insusi, in acord si in duhul Traditiei, coordonatele dreptei credinte. In fond, toata Traditia Bisericii Ortodoxe este nascuta din aceasta experienta directa a despatimirii si a impartasirii de harul lui Dumnezeu. Traditia nu e filosofie si nici simpla jalonare a unor directii dogmatice teoretice. Totul se naste in acest creuzet al trairii concrete a luptei cu pacatul si patima, a incercarilor de tot felul. De aceea nu este surprinzatoare aceasta afirmatie a Sfantului Grigorie Palama: neinfranarea poate duce la necredinta. Postul, alaturi de alte virtuti, ne va ajuta insa sa luptam lupta cea buna si sa pazim credinta cea temeinica. Astfel, vom stinge toate sagetile de foc ale celui rau, vom dobandi cununa Lui cea vesnica si cereasca, infatisandu-ne biruitori in toate, bucurandu-ne impreuna cu ingerii din ceruri, intru Hristos, Domnul nostru.(Articol realizat de pr. Roger Coresciuc, publicat in Ziarul Lumina din 20 februarie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 808

Id: 4709

Data: Feb 20, 2010

Imagine: