CUVÂNT TEOLOGIC al parintelui Dumitru Staniloae:Duminica a zecea dupa Rusalii (Vindecarea lunaticului)[…] Marimea raului din lume si din om nu s-ar putea explica numai din libertatea umana. Daca vrem o explicatie, care tine seama de marimea raului, dar nu-l vede ca pe un atribut al realitatii, care copleseste orice speranta a omului de a scapa de el prin libertate, trebuie sa admitem ca origine suplimentara a raului libertatea unor spirite mai puternice decat spiritul uman, capabile de un rau cu mult mai mare; dar, totusi, nu o origine a raului in libertatea spiritului divin atotputernic, caci aceasta n-ar mai face posibila mantuirea lumii de rau si Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu.Desi sunt unii oameni care reusesc sa nu fie subiecte ale raului, in practica, multi din ei raman subiecte ale lui. Ni se pare un fapt incontestabil ca acest rau e mai mare decat suma relelor pe care si le fac oamenii, ca exista niste amplificatori mai presus de oameni ai raului facut de oameni, in asa masura ca ei nu pot scapa de el numai prin ei insisi. Firele de rau cu care se leaga oamenii unii pe altii sunt rasucite si ingrosate pana la a alcatui un complex de legaturi de nedesfacut.Cu alte cuvinte, raul manifesta proportii si puteri care nu pot fi explicate numai din libertatea noastra. Dar, pe de alta parte, omul poate tine in frau raul si se poate izbavi de el aproape in intregime, ca subiect care il savarseste, dar nu numai prin eforturile sale, ci prin eforturile sale ajutate de puterea lui Dumnezeu. Deci raul nu se dovedeste de neinvins de catre om in calitatea de subiect faptuitor al lui.Chiar cata vreme este stapanit de rau, omul aproape totdeauna mai pastreaza in el resturi de bine, rezistente impotriva raului, puteri de intoarcere spre bine, puteri de franare a raului si de cainta pentru el. Credinta crestina considera ca numai duhurile demonice nu mai pastreaza in ele nici un rest de bine. Raul le-a devenit o a doua natura. Dar chiar raul produs de duhurile mai puternice apare ca avand totusi originea in libertatea, si nu in fiinta lor, ca unul ce este consimtit neincetat de libertatea lor. Aceasta ne da sa intelegem ca, chiar daca toti oamenii ar inceta sa devina subiecte ale raului, raul tot ar sufla asupra vietii lor din alte izvoare voluntare mai presus de ei. Dar putinta oamenilor de a se elibera de calitatea de subiecte ale raului arata in acelasi timp ca raul de care ar suferi nu tine de esenta realitatii, ci vine din libertatea unor fiinte mai puternice.Tocmai prin faptul ca raul nu tine de esenta realitatii, de ens, sau de esenta unei parti a realitatii (ceea ce in fond ar compromite iremediabil toata realitatea, caci nu se poate separa o parte a realitatii de alta), se dovedeste ca nedatand din eternitate si avand in el o anumita slabiciune.Pe de alta parte, raul care doare si care chinuieste cel mai mult este raul produs de o persoana prin libertatea ei. Raul fizic, sau raul facut fara voie, nu doare atat de mult pe cel care-l sufera, cum chinuieste pe cineva cel pe care-l savarseste, prin constiinta ca ar fi putut sa nu-l faca. Raul ca fatalitate fizica (moarte, boala, cutremure), sau ca produs al unor forte superioare, sau ca urmari ale raului savarsit, poate sustine un sentiment al tragicului si poate fi suportat ca o cruce, cu o rabdare care fortifica spiritual si mantuieste. Numai raul savarsit intentionat de o persoana produce in cel ce-l sufera o durere morala, un sentiment de nedreptate, de neintelegere, iar in faptuitor, chinurile regretului, sau o alterare morala, cand lipsesc aceste chinuri.Toate acestea confirma invatatura crestina ca raul, in proportia lui mai mare decat cea explicabila prin libertatea umana, isi are originea in decizia libera a unor spirite create, care la inceput au fost bune.Puterea si slabiciunea raului, sau a duhurilor care sustin raulDar explicarea raului prin libertatea personala nu exprima decat un aspect al lui, nu si celalalt aspect, care se intareste si mai mult dupa ce raul s-a instalat in existenta.Raul nu e numai un act al libertatii lipsit de continut, ci un act al carui continut consta intr-o folosire a puterilor naturii umane, dar contrar acestei naturi. Sfantul Maxim Marturisitorul zice: Raul este abaterea lucrarii puterilor sadite in fire de la scopul lor, si altceva nimic. Mai ales dupa ce s-a produs, sau cei ce l-au produs s-au obisnuit cu producerea lui, raul inmulteste slabiciunea firii, sau a puterilor ei, sau deprinderea folosirii lor contrar firii. Facandu-se astfel calcator de porunca si necunoscand pe Dumnezeu, acela si-a amestecat cu incapatanare raul in toata simtirea si in toata puterea cugetatoare si asa a imbratisat cunostinta compusa si pierzatoare, producatoare de patimi, a celor sensibile 1. Raul inseamna astfel si un minus in existenta, un minus care creste continuu. Vazand acest aspect, Sfintii Parinti au spus ca raul este o non-existenta, sau o existenta fara consistenta. Nu e o lipsa totala a existentei, ci o stirbire, o slabire esentiala a ei, o lipsire de ceea ce constituie cu adevarat suportul existentei. Prin aceasta, raul intrat in existenta stramba fiinta acesteia si in felul acesta o slabeste. Totusi aceasta strambare si slabire isi au originea in libertate, iar durata, in consimtirea libertatii. Nu e instalat in fiinta fara libertate si nu se mentine fara consimtamantul ei. De aceea se poate spune in acelasi timp ca raul nu izvoraste din fiinta si nu e legat de ea. Prin vointa, fiinta poate fi tamaduita, dar numai prin vointa ajutata de harul lui Dumnezeu, care e un act al vointei Lui, cu izvorul in fiinta Lui, care nu se poate stramba sau slabi.Aceasta strambare sau slabire a naturii umane se arata in pasiunile produse de actele contrare binelui, adica lui Dumnezeu. Aceste pasiuni stapanesc pe om, arata o natura slabita, in care se misca porniri pe care omul nu le poate stapani. Acesta e rezultatul raului. Diavolul are si el o astfel de pasiune. Ea nu e trupeasca, ci pur spirituala. E la inceput pasiunea mandriei, apoi a urii fata de Dumnezeu si de oameni.Dar paradoxul raului sta, pe de o parte, in inversunarea acestor pasiuni, pe de alta, in slabiciunea celui stapanit de ele. El nu poate scapa de ele, de forta lor. Diavolul nu poate scapa deloc, omul poate scapa numai prin ajutorul harului dumnezeiesc. E un amestec ciudat de slabiciune si de vointa de a ramane in ea. Iar slabiciunea are in ea un amestec de violenta. Slabiciunea consta in faptul ca cel robit ei nu poate scapa de pasiunile lui, nu mai are taria sa lucreze altfel. Invidiosul nu poate scapa de invidie, nu vede ceea ce e bun in cel invidiat. Raul e o neputinta violenta, sau a violentei, nesigura de existenta.In pasiuni si in violenta lor e in acelasi timp o slabire a caracterului de persoana si o accentuare a caracterului de natura. Dar nu e vorba de natura naturala, ci de o natura numita asa pentru ca nu se lasa condusa de libertatea pusa in lucrare de persoana. Animata de spirit, natura omului e o natura a persoanei, a libertatii, e natura ipostaziata. Pasiunile reprezinta o iesire a naturii din puterea starii depline de persoana: a libertatii, a subzistentei ei depline. Omul care nu mai e uman in intregime a devenit inuman, pentru ca a devenit in parte impersonal, pentru ca aceasta natura a lui nu mai e deplin consistenta, adica in deplina comunitate cu natura din celelalte persoane, natura personalizata simte in ea puterea care-i vine din relatia deplina cu natura din celelalte persoane, pentru ca poate fi prin aceasta izvoratoare si primitoare continua de acte si ganduri noi, generoase si bune, si in acelasi timp originale, pentru ca in fiecare persoana ea isi gaseste o expresie originala, stand in acelasi timp in comuniune cu celelalte persoane.Aceasta natura e profund umana si creatoare, prin deschiderea ei, prin reciproca imbogatire a ei in relatiile pozitive dintre persoane.Cand natura a cazut in toti la starea aceasta de nedeplina personalizare, ea s-a rupt in bucati care nu comunica deplin intre ele, in indivizi care se exclud si nu se imbogatesc, ci raman si se afunda tot mai mult intr-o saracie egoista, fiecare tinzand sa-l anexeze pe celalalt, ca sa se imbogateasca cu ceea ce are acela, fara voia aceluia. Caci tendinta aceasta a unuia provoaca aceeasi tendinta in ceilalti, deci o lupta generala intre ei si o slabire generala a naturii. Starea aceasta e proprie si demonilor in cel mai inalt grad. Ei coexista pentru ca au nevoie sa se chinuiasca unii pe altii si sa lupte impotriva celor buni, intr-o coexistenta a luptei care a devenit o necesitate pentru ei, atestand prin aceasta ca nimeni nu poate trai cu totul separat de cei ce au aceeasi natura. Asa s-a taiat firea cea unica in nenumarate particele, si noi, cei ce suntem de aceeasi fire, ne mancam unii pe altii ca reptilele si fiarele2. Raul e violent nu in a zidi existenta, ci in a o diminua si distruge; e violenta neputintei de a se intari in existenta, violenta lacomiei de a se intari pe seama altora. E avalansa pravalirii spre nimic a unei realitati, in cautarea in mod gresit a imbogatirii sale, e violenta unei realitati care vrea sa se tina in existenta fara Dumnezeu, izvorul existentei, si fara contributia voluntara si iubitoare a celorlalti, pe care din mandrie nu o solicita. Dar pravalirea isi are cauza in vointa libera si e sustinuta de aceasta. […]Lucrarea duhurilor rele in lumeDaca ingerii buni sunt aproape de Dumnezeu, randuiti pe diferite trepte de apropiere de El, dar in acelasi timp sunt aproape si de oameni - dintre care cei mai buni se bucura de o sesizare mai accentuata a lor, duhurile rele sunt departe de Dumnezeu, dar sunt aproape de oameni, si au o influenta puternica asupra celor rai. Ei (demoni, n.r.) sunt sesizati nu numai de unii din cei rai, ci si de unii dintre oamenii progresati duhovniceste. In pasiunile umane si in relatiile pasionale ale celor stapaniti de ele colcaie ca intr-o mocirla fierbinte si pestilentiala aceste duhuri, care au in ele porniri inrudite cu aceste pasiuni, asa cum ingerii au miscari curate inrudite cu virtutile si cu gandurile curate si inalte ale celor buni. Daca ingerii buni pot ancora statornic in trupurile infranate, dar mai ales in sufletele bune si in mintile lor curate, duhurile rele sunt si mai adanc ancorate in trupurile bantuite de porniri pasionale, in partile inferioare ale lor, dar si in mintile lor care uneltesc ganduri viclene, incorporarile lor sunt mai vadite pentru ca (demoni, n.r.) sunt mai apropiati de lume, de oameni, pentru ca oamenii stapaniti de ei sunt mai multi, pentru ca rolul lor e sa puna de fapt stapanire pe oameni, cata vreme al ingerilor buni este sa-i elibereze, sa-i ajute sa fie cu adevarat ei insisi, in afara de orice mandrie. Prezenta lor (a demonilor) in cei stapaniti de ei se arata si in fetele lor intunecate, crispate, in rasul nestapanit, in vorbe necontrolate, obscene, in fapte nesocotite.Dar pentru stapanirea stransa ce o pun pe cei patimasi se vorbeste si de un fel de posedare a acestora de catre demoni, si de un fel de incorporari, de aparitii ale lor. Aceasta apropiere face ca pasiunile produse si sustinute de ei in unii oameni sa si le faca ale lor proprii. Pe de alta parte, intrucat vor sa atraga pasiunile unor oameni spre persoane si lucruri, duhurile rele iradiaza din aparente atractive asezate pe suprafata acelor persoane si lucruri. Se vorbeste astfel de duhuri prezente in apa, in foc, in bani, in lucruri frumoase, in persoane de sex contrar.Sfantul Apostol Pavel declara ca aceste duhuri sunt raspandite in vazduh, adica in jurul nostru pretutindeni, ca stapanesc intunericul acestui veac, adica intind intunericul peste viata aceasta, opunandu-se sa strabatem la lumina de dincolo de ea, facand lumea netransparenta pentru noi (Ef. 6, 12). Ele ne leaga de suprafata lucrurilor, spun scrierile ascetice, facand-o frumoasa, dar de o frumusete nespirituala, netransparenta, sau infatisand-o ca pe ultima realitate, nelasandu-ne sa patrundem la sensurile lor. Mantuitorul il numeste pe diavol stapanitorul lumii acesteia (In. 12, 31; 14, 30; 16, 11). E vorba de lumea aceasta privita in ea insasi, in suprafata ei opaca. Aceasta suprafata stricacioasa, dar atragatoare, o poate darui Satana si o promite si lui Hristos (Mt. 4, 9).Mihail Psellos spune: In felul acesta, demonii isi fac convorbirea cu noi in chip ascuns, ca sa nu simtim de unde ne este razboiul... Trupurile (incorporarile, am zice noi) demonice, luand de la fiinta lor imaginativa chipuri si culori si formele pe care le voiesc, le introduc in sufletul si duhul nostru si ne infatiseaza prin aceasta multe lucruri, ne sugereaza sfaturi, ne arata forme, ne improspateaza amintirile unor placeri, chipuri de patimi, ne tulbura adeseori in stare de veghe sau de somn, uneori excita si partile genitale ale noastre prin mangaieri, aprinzandu-le spre porniri erotice nebune si nelegiuite, iar adeseori iau in ajutor si sucurile calde din noi3. Introducandu-se in duhul nostru imaginativ, intrucat si ei sunt duhuri, emit cuvinte de ale patimilor si placerilor.4 Fiind duhuri, se introduc atat de intim in duhul si trupul nostru, ca aproape isi imbina eul lor cu eul nostru, incat ne este greu sa distingem ce este manifestarea noastra de ce este manifestarea lor. De aceea Parintii cer atentie si o mare sobrietate la produsele imaginatiei, sau la naluciri.Fiind apropiati de oamenii cu diferite pasiuni si sustinandu-le pe acestea, demonii au in ei ceva inrudit cu aceste pasiuni. De aceea se deosebesc dupa cei stapaniti de pasiuni diferite. Sfantul Ioan Casian vorbeste de cele opt duhuri ale celor opt patimi (duhul lacomiei pantecelui, duhul desfranarii, al iubirii de avutie, al maniei, al tristetii, al trandaviei, al slavei desarte, al mandriei)5. Dar ele lucreaza intr-o solidaritate, pentru ca si patimile se tin in lant. Chiar mandria, care pare patima cea mai spirituala, e produsul legarii de suprafata lumii, de o nevedere a lui Dumnezeu ca suportul personal infinit al ei. Aceasta vedere ar lua spiritului creat prilejul mandriei. Intristarea vine fara voia noastra aproape pe nesimtite, pentru nereusita in lucruri lumesti de mai mare sau mai mica importanta. Ea poate ajunge pana la disperare si la sinucidere. Duhul cel rau se apropie intai ca o furnica, pentru a creste incet, incet si a deveni puternic ca un leu. Pe unii ii face muti de intristare, pe altii surzi la cuvintele altora. Dar lucreaza si asupra trupului si a lumii inconjuratoare, producand atractii sau pagube in ea, ca sa ne intristeze, ca sa ne manie, ca sa slabeasca credinta in Dumnezeu.Sfantul Maxim Marturisitorul spune: Imparatia vicleana si pierzatoare a diavolului... atata puterea poftitoare ca sa doreasca cele potrivnice firii, indemnand-o sa aleaga cele sensibile in loc de cele inteligibile; apoi le rascoleste iutimea (mania) ca sa lupte pentru lucrul sensibil ales de pofta; in sfarsit, invata ratiunea sa nascoceasca diferitele moduri ale placerilor celor dupa simturi (ca sa slujeasca astfel simturilor). Cu un cuvant ea asaza ca stapan peste aceste puteri (ale sufletului) lucrurile sensibile, sau face sa domneasca peste facultatile sufletului legea pamantului... Diavolul se ascunde in chip nevazut in infatisarile lucrurilor sensibile si cheama in chip amagitor spre fiecare din ele dorintele sufletului prin fiecare simt. El face ca fiecare patima sa fie stapanita de ceva corespunzator din cele sensibile. Fata diavolului este poleiala placerii, prin care pune stapanire peste orice suflet ce se grabeste sa o primeasca si pretuieste mai mult lucrurile sensibile care vrajesc simturile decat contemplarea celor inteligibile care ingrasa mintea6.Lupta impotriva ispitelor duhurilor rele cere subtirime (agerime, n.r.) pentru a le surprinde de la inceput, dar si un efort incordat si o tenacitate neobosita, pentru a nu ne lasa luati in stapanire de ele. Dar lupta aceasta n-o poate duce cu succes omul singur. Puterea si succesul ei ii vin de la trupul lui Hristos cel curat si izvor al puterii de curatie.Daca Satana a compromis trupul si sensibilitatea lui umana si suprafata sensibila a lumii, Hristos a restabilit valoarea lui si a lumii sensibile. El a facut sufletul purtator de dumnezeire si prin aceasta a restabilit puritatea trupului si a sensibilitatii lui si rolul lumii de a fi un (loc) transparent al lui Dumnezeu. El a aratat ca raul nu e legat in mod fatal de trup si de lume. El a restabilit in acelasi timp puterea vointei umane, de a tine trupul nestapanit prin sensibilitate de suprafata lumii. Trupul si simturile Lui au devenit in El ceea ce trebuiau sa fie, organ de sesizare curata a lumii sensibile; iar aceasta, loc transparent al prezentei lui Dumnezeu.Daca raul ar fi fost legat in mod fiintial de trup si de lume, intruparea Fiului lui Dumnezeu nu ar fi avut nici un rost. La fel, daca omul ar fi fost iremediabil luat in stapanire de rau. Numai pentru ca raul nu a fost legat esential de om si de lume - si pentru ca raul nu s-a produs din initiativa exclusiva a omului, care nu a fost numai autor al raului, ci si victima pasiva a lui, protestand prin ceea ce a ramas bun in el in mod neincetat impotriva raului spre care e ispitit - Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, avand putinta sa strice chiar prin trup lucrurile diavolului (1 In. 3, 8).Pe de alta parte, un progres real al nostru si al relatiilor noastre cu semenii nu ne poate aduce decat lupta cu pasiunile, ajutata de harul lui Hristos, Care Se opune oricarei caderi a naturii Sale umane sub robia pasiunilor.*Preotul profesor Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2010, pp. 470-485. (Sublinierile din text apartin redactiei)Note: 1 Raspunsuri catre Talasie, Filocalia romaneasca, vol. III, 8-9.2 Op.cit, p. 16.3 M. Psellos, Dedaemonumoperatione, P.G. 120,col. 848, 861.4 Ibidem, col. 848.5 Despre cele opt ganduri ale rautatii, Filocalia romaneasca, I, p. 97, urm.6 Raspunsuri catre Talasie, Filocalia romaneasca, III, pp. 200-201.(Cuvant teologic preluat de pe www.ziarullumina.ro si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 1 septembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 984

Id: 33412

Data: Aug 28, 2013

Imagine: