Intemeierea Constantinopolului pe locul anticului Byzantium

Una dintre deciziile majore pe care Sfântul Constantin cel Mare le-a luat în cursul domniei sale a constat în mutarea capitalei Imperiului Roman de la Roma la nou-întemeiatul oras Constantinopol, situat pe locul anticului Byzantium. Argumentele care au stat la baza deciziei sale, controversele create, precum si etapele dezvoltarii noii capitale vor constitui elementele principale ale materialului de fata.Istoria îndelungata a Romei drept capitala a Imperiului Roman cuprinde aproape unsprezece secole (753 î.Hr. - 330 d.Hr.). Desigur, în tot acest timp, au existat si alte încercari de înlocuire a acestui oras grandios cu un altul care sa deserveasca mai bine interesele economice, politice si sociale ale vastului conglomerat care alcatuia Imperiul Roman. Roma se afla într-o zona unde putea fi atacata cu greutate. Orice invadator era nevoit sa treaca mai întâi Muntii Alpi sau sa forteze o patrundere prin intermediul navelor de lupta. Prima varianta întrebuinta orice efort militar din partea atacatorului, deoarece Muntii Alpi erau greu de trecut si, chiar daca aceasta etapa era adusa la bun sfârsit, asa cum a reusit Hannibal, faimosul general cartaginez care a nimicit în drumul sau spre glorie o serie de armate romane si care a strabatut inclusiv teribilele trecatori înguste din regiunea mentionata, dupa acest moment epuizant exista pericolul de a ramâne fara animale de transport si fara resurse alimentare necesare hranirii trupelor. Cea de-a doua varianta, a atacului pe mare, a fost anihilata rapid de populatia romana prin instaurarea unei veritabile hegemonii în special dupa distrugerea Cartaginei, principalul adversar din Marea Mediterana. Apoi, prin cucerirea Greciei, statul roman a reusit sa se extinda si în partea de est a bazinului mediteraneean, desavârsind astfel puterea sa comerciala prin intermediul flotei sale imense. Roma era un centru comercial înfloritor, greu atacabil, din care se puteau coordona principalele directii comerciale catre alte state. Cu toate acestea, tocmai elementele care au condus la cresterea prestigiului Romei urmau sa se dovedeasca principalele cauze ale declinului acesteia. Extinderea vertiginoasa a Imperiului Roman a condus armatele acestuia tot mai departe de capitala. În speta, prin anexarea tinuturilor galice, care formeaza Franta de astazi, Roma era protejata de orice invadator care ar fi dorit sa o atace prin traversarea Alpilor. Cu toate acestea, pericolul invadarii s-a mutat în Rasarit, unde persii constituiau acum principalul adversar de calibru al imperiului. Împaratii romani au început sa viziteze din ce în ce mai rar capitala statului, deoarece interesul lor militar si economic se mutase în Rasarit. În Apus, Imperiul Roman îsi spulberase rivalii. În Rasarit, nu. De altfel, unii uzurpatori gaseau prilejul potrivit de a se proclama împarati tocmai când titularii de drept se aflau în campanii prelungite în Rasarit, cum a fost si cazul lui Maxentius, care a profitat de erorile savârsite de Galerius. În mod evident, Constantin cel Mare nu îsi permitea sa faca o greseala similara, asa ca a ales sa schimbe capitala imperiului.

Byzantium, un mic oras din Rasarit

Alegerea efectuata de Constantin cel Mare pentru locul noii capitale a imperiului poate sa ne mire, deoarece orasul în sine era extrem de mic si suferise cu doar un secol în urma represalii severe din partea lui Septimius Severus, care îl distrusese aproape complet din cauza sprijinului oferit unui uzurpator. Cu toate acestea, locul strategic pe care îl ocupa Byzantiumul era de netagaduit. Orasul era greu de atacat si cucerit datorita locatiei sale si permitea, de asemenea, efectuarea unui comert înfloritor, mult mai usor de întretinut de vreme ce interesele economice ale Imperiului Roman se mutasera catre Rasarit. Era si mult mai aproape de Egipt, principala sursa de grâne a imperiului. Cu toate acestea, orasul nu a fost prima varianta aleasa de Constantin cel Mare. El dorise la început Naissus, localitatea sa natala, iar apoi îsi mutase gândul catre Serdica (Sofia de astazi) si Tesalonic. În continuare, se orientase catre ruinele vechiului oras al Troiei si chiar a dispus constructia portilor aici, dar, în urma unui vis primit de la Dumnezeu, a decis sa se orienteze catre Byzantium (vezi amanunte la A.A. Vasiliev, „Istoria Imperiului Bizantin“, trad. Ionut Alexandru-Tudorie, Vasile-Adrian Caraba, Sebastian-Laurentiu Nazâru, Editura Polirom, Iasi, 2010, p. 102). Decizia de construire în acest loc a noii capitale a fost luata în cursul anului 324 d.Hr., iar finalizarea lucrarilor s-a petrecut pe data de 11 mai 330. Constructia Constantinopolului a avut loc, asadar, în aproape sase ani, depasind orice imaginatie. Trebuie sa remarcam, asa cum observa si istoricul A. A. Vasiliev, ca forta de munca întrebuintata a depasit câteva zeci de mii de oameni, nu mai putin de 40.000 de soldati goti fiind implicati în finalizarea lucrarilor de constructie. În ceea ce priveste populatia noii capitale a imperiului, aceasta se ridica la aproximativ 200.000 de oameni în secolul al IV-lea.

Constantinopol, nou centru cultural

Mutarea capitalei imperiale de la Roma la Constantinopol a constituit, asadar, încheierea practica a unui gând pe care majoritatea împaratilor romani îl nutrisera în trecut. Diocletian a fost cel mai aproape sa îsi împlineasca acest gând dintre predecesorii Sfântului Constantin cel Mare, dar a renuntat în timp la ideea de a transforma Nicomedia, orasul sau de resedinta, în noua capitala imperiala. Constantin cel Mare, dupa ce si-a încheiat campania de unificare a Imperiului Roman, a considerat ca decizia potrivita la momentul respectiv era de a schimba capitala, în special deoarece nu urma sa se întoarca prea curând în Roma. Situatia politica si economica încuraja aceasta mutare, cu toate ca s-a dovedit extrem de costisitoare. De asemenea, daca ar fi sa îi dam crezare istoricul rus F. Uspenski, prin acest gest, împaratul Constantin cel Mare „a salvat cultura antica si a creat un mediu favorabil pentru raspândirea crestinismului“ (apud A. A. Vasiliev, op.cit., p. 104). Desigur, nu putem nega valoarea culturala pe care Constantinopolul urma sa o aiba si valentele spirituale care s-au legat si înca se mai leaga de acest oras impunator, chiar daca în prezent se afla sub dominatie islamica. Prin crearea Constantinopolului, Constantin cel Mare a schimbat valentele culturale ale vremii sale, a instaurat un nou centru economic si comercial pe plan global la vremea respectiva si a demonstrat din nou calitatile sale administrative si strategice. Pozitia inexpugnabila a Constantinopolului, calitatea sa de centru comercial si capacitatea de sinteza creatoare a locuitorilor sai de seama au condus la o istorie de peste unsprezece secole, depasind astfel durata de viata a vechii capitale. Putem afirma ca Sfântul Constantin cel Mare trebuie apreciat nu doar pentru rolul sau în raspândirea crestinismului, ci si pentru cel jucat în dezvoltarea culturii universale. (Articol semnat de Adrian Agachi si publicat în cotidianul „Ziarul Lumina” din data de 31 octombrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 810

Id: 35089

Data: Oct 31, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).