]]>Intrarea Domnului în Ierusalim a avut loc în ziua de 9 Nissan după calendarul iudaic din anul 30 al erei creștine. În sinaxarul acestei zile de sărbătoare, în cartea de cult numită Triod ni se spune: „După învierea lui Lazăr din morți, mulți dintre cei care au văzut minunea au crezut în Hristos. A venit cu șase zile înainte de Paști în Betania, unde era Lazăr cel ce murise. Acolo s-a făcut ospățși a mâncat împreună cu El și Lazăr. Iar sora lui, Maria, a turnat mir pe picioarele lui Hristos. A doua zi a trimis pe ucenicii Săi să-I aducă asina și mânzul ei. Și într-adevăr, Cel care are cerul de tron S-a urcat pe mânzul asinei și a intrat în Ierusalim”. Aici se aflau foarte mulți iudei care se pregăteau să sărbătorească Paștele deoarece în acea perioadă pentru evrei aceasta era cea mai mare dintre toate sărbătorile pe care le țineau. Pentru această sărbătoare veneau iudei din toate colțurile Imperiului Roman de atunci și umpleau dealurile din jurul Ierusalimului. După moartea lui Irod Idumeul, în timpul domniei lui Arhelau, etnarh al Iudeii, Samariei și Idumeii, țara fusese sfâșiată de războaie civile și religioase care durau de 10 ani. În anul 6 d. Hr., Împăratul Octavian Augustus l-a destituit și a instalat în locul său un procurator roman care își avea reședința la Cezareea Palestinei, însă an de an venea de sărbătoarea Paștilor la Ierusalim și stătea în fortăreața Antonia lipită de Templu pentru a asigura liniștea și ordinea în cetate. Astfel, centrul lumii evreiești, Templul și orașul Ierusalim se găsea sub dominația directă a unei puteri străine. Trupele romane erau peste tot și prezentau o forță amenințătoare. Toată suflarea evreiască aștepta venirea lui Mesia Paștele care comemora eliberarea evreilor din sclavia egipteană devenise în această perioadă de ocupație romană și o sărbătoare solemnă impregnată de semnificații simbolice. În timpul acestei sărbători, atmosfera din Ierusalim era animată de speranță și de promisiunea eliberării. Mai ales în aceste zile, toată suflarea evreiască aștepta venirea lui Mesia pe care Îl vedeau ca pe un eliberator de sub ocupația romană. De aceea, după minunea Învierii lui Lazăr iudeii văd în Mântuitorul Iisus Hristos pe Mesia Cel așteptat să-i elibereze de jugul asupririi romane. Referindu-se la acest episod, sinaxarul Duminicii Floriilor ne spune: „Copiii evreilor, și ei chiar, așterneau înaintea Lui haine și ramuri de finic; unii le aruncau, iar alții le purtau în mâini și strigau, mergând înaintea Lui: „Osana, Fiul lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului Împăratul lui Israel”. În Scriptura Noului Testament toți Sfinții Evangheliști (Matei 21, 1-11; Marcu 11,1-11; Luca 19, 29-38; Ioan 12, 12-18) ne vorbesc despre intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. În mod special, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul spune: „Deci, da mărturie mulțimea care era cu El când L-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta” (Ioan 12, 17-18). Din acest text înțelegem că această primire triumfală pe care o fac iudeii Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost cauzată de minunea învierii lui Lazăr care i-a determinat să creadă că El este regele davidic pe care îl așteptau și prin care nădăjduiau să dobândească eliberarea națională. Învierea lui Lazăr și intrarea Domnului în Ierusalim sunt strâns legate între ele, lucru vădit și de troparul Duminicii Floriilor când spunem „Învierea cea de obște, mai înainte de Patima Ta adeverind-o, pe Lazăr din morți L-ai sculat Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție Biruitorului morții cântăm: Osana, Celui dintru înălțime, bine ești cuvântat Cel ce vii întru numele Domnului”. Referindu-se la această legătură, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Ieri, adică în sâmbăta lui Lazăr; sărbătorea Betania, iar astăzi, adică în Duminica Floriilor, întreagă Biserica se bucură de prezența sfântă. Ieri, Hristos dăruia viață unui om, adică lui Lazăr, iar astăzi, El însuși vine spre moarte. Ieri îl învia pe mortul de patru zile, astăzi vine în Ierusalim că să învieze din morți după trei zile”. Hristos este ovaționat ca Împărat în urma învierii lui Lazăr Printre mulțimile ce se aflau la Ierusalim s-au răspândit cu repeziciune minunea învierii lui Lazăr și iminenta venire a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. De aceea, masele de oameni agitate se adunau pe drumurile ce mergeau spre porțile orașului, unii tăiau crengi de palmier și le așezau pe jos, alții își întindeau hainele pe drum pentru ca Mântuitorul nostru să calce pe ele amintind de ritualul pe care îl practica poporul la primirea regilor de odinioară în Ierusalim. Când Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim călare pe asin era o atmosferă de entuziasm debordant. Era un gest al poporului de sfidare față de autoritatea romană prin ovaționarea regală a Domnului nostru Iisus Hristos. În fapt, așa cum spune Sfântul Evanghelist Matei, iudeii vedeau în El împlinirea profeției din Zaharia: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei. (cap. 9, v. 9). Mântuitorul împlinește întocmai această profeție venind în Ierusalim într-o smerenie deplină, în ciuda osanalelor și a primirii împărătești pe care o face poporul evreu. Referindu-se la acest episod Sinaxarul ne spune: „Acest lucru s-a întâmplat pentru că Preasfântul Duh le-a mișcat inimile lor spre lauda și slava lui Hristos. Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a arătat mai dinainte biruința lui Hristos împotriva morții, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte sau războaie să fie cinstiți și însoțiți în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci verzi. Mânzul de asină ne închipuie pe noi, poporul care ne tragem din păgâni. Hristos șezând pe mânzul asinei și odihnindu-Se pe el este proclamat înălțător de trofee, biruitor și împărat al întregului pământ”. Bucuria iudeilor la intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este justificată de speranța lor că El îi va elibera din robia romană. De aceea, folosesc cuvintele: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 13). Imnul adresat Domnului arată că Mântuitorul e slăvit în cer și pe pământ Cuvântul osana este ebraic și înseamnă mântuiește (Sfântul Nicodim Aghioritul). El provine dintr-un Psalm al lui David, care era cunoscut iudeilor pentru că se cânta în sinagogi: „O, Doamne, mântuiește! O, Doamne, sporește! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă” (Ps. 117, 25-27). Am putea spune că iudeii au adaptat un cuvânt liturgic la această împrejurare. Referindu-se la acest cuvânt Sfântul Grigorie Palama: „Osana reprezintă un imn adresat Domnului care înseamnă mântuiește, iar întru cei de sus arată că Hristos nu este slăvit numai pe pământ, ci și de către îngerii din cer”. Chiar dacă au auzit că întreg poporul slăvea pe Hristos, indignarea în rândul arhiereilor, cărturarilor și fariseilor a crescut când i-au auzit pe copii strigând: „Osana, Fiul lui David!”și au protestat înaintea Domnului Iisus Hristos Care le-a răspuns: «Au niciodată n-ați citit că din gură copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă?»”(Matei 21,15-16). Așa cum amintește și Hristos, imnele de slavă cântate de copii au fost prorocite în Vechiul Testament de regele David: „Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmașși pe răzbunător” (Ps. 8,2). Sfântul Grigorie Palama spune că “acești copii s-au arătat mari teologi, iar imnul lor a fost un imn teologic, chiar dacă ei erau needucați și neînvățați”. Astăzi, suntem chemați și noi să fim ca pruncii din Ierusalim și să-L slăvim pe Domnul nostru Iisus Hristos cu inimă curată de copil pentru a ne face părtași și noi Ierusalimului ceresc deschis nouă prin Patima, Moartea și Învierea Sa. Acum, când Hristos merge spre Patimă, să intensificăm postirea noastră, atât trupească cât și duhovnicească, și să fim alături de El în săptămâna ce ne stă înainte, a Sfintelor Sale Pătimiri, prin participarea la sfintele slujbe, arătând fidelitatea și dragostea, față de El, a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, pentru a ne face cu adevărat pe deplin părtași ai bucuriei Învierii Sale. (Articol semnat de Pr. Cons. Dr. Ciprian Florin Apetrei, directorul Agenţiei de ştiri Basilica a Patriarhiei Române)

Download: Click for download attached file: Intrarea Domnului in Ierusalim, implinirea asteptarii mesianice

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 466

Id: 50538

Data: Apr 5, 2015

Imagine: