Invierea Domnului sau sarbatoarea Pastilor este praznicul despre care putem spune ca nu are un inceput, in sensul ca el se naste odata cu crestinismul. Impreuna cu duminica, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, Pastile a fost sarbatorit inca din epoca apostolica. Duminica Invierii, asa cum se infatiseaza ea astazi, este expresia fireasca a evolutiei misterului pascal trait de vechea Biserica crestina, pastrat si desavarsit, de-a lungul veacurilor, de Biserica Ortodoxa. Sarbatoarea Pastilor constituie misterul central si dominant al cultului ortodox, care isi arunca razele peste intregul an liturgic si cult ortodox, spunea parintele profesor Ene Braniste.Daca in centrul istoriei mantuirii se afla activitatea rascumparatoare a Mantuitorului si Jertfa Sa (Patimile, moartea pe Cruce si Invierea din morti), in inima sau centrul anului bisericesc stau Pastile sau sarbatoarea Invierii, precedata de Saptamana Sfintelor Patimi. Acest fapt face din sarbatoarea Invierii Domnului cea mai marita, imbucuratoare si solemna dintre sarbatorile anului. Duminica Invierii guverneaza intocmirea intregului ciclu mobil de sarbatori al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastra de la intuneric la lumina si de la moarte la viata: Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta (Cantarea 1 din Canonul Pastilor).Potrivit traditiei liturgice vechi a Bisericii noastre, conservata in Tipicele de origine studita (constantinopolitana), anul liturgic incepea, ca si astazi, in noaptea Pastilor. De data Pastilor era legata ordinea (succesiunea) si denumirea duminicilor si a saptamanilor de peste an, cu Evangheliile si Apostolele care se citesc la Liturghie in tot cursul anului, ordinea celor 11 pericope evanghelice care se citesc la Utreniile duminicilor, cu luminandele si stihirile evanghelice respective, precum si ordinea celor opt glasuri ale cantarilor Octoihului (pr. prof. Ene Braniste).Invierea Domnului - cea mai veche sarbatoare crestinaCea mai veche si mai stralucita sarbatoare a crestinatatii este Invierea Domnului, numita si sarbatoarea Pastilor, adica ziua in care noi praznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului, pe Hristos, Pastile nostru, Care S-a jertfit pentru noi (I Corinteni 5, 7-8). Impreuna cu duminica, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, Pastile a fost sarbatorit inca din epoca apostolica. In constiinta Bisericii noastre, Invierea Domnului nu este doar cea mai veche sarbatoare crestina, ci si inceputul si culmea tuturor sarbatorilor si a praznicelor, dupa cum precizeaza si Sfantul Ioan Damaschin: Aceasta aleasa si sfanta zi, cea dintai a saptamanii, imparateasa si doamna, praznic al praznicelor este si sarbatoare a sarbatorilor (Cantarea a 8-a din Canonul Pastilor).De ce numim Invierea Domnului Pasti?In crestinism, denumirea de Pasti (in ebraica Pesah a trecere) pentru sarbatoarea Invierii Domnului s-a pastrat deoarece Insusi Mantuitorul S-a folosit de acest cuvant atunci cand le-a vorbit Apostolilor despre apropierea sarbatorii Pastilor: Ştiti ca peste doua zile vor fi Pastile si Fiul Omului va fi dat sa fie rastignit (Matei 26, 2). Intrebandu-L pe Mantuitorul unde sa pregateasca Pastile, Apostolii au folosit acelasi cuvant: Unde voiesti sa-Ţi pregatim sa mananci Pastile? (Matei 26, 17). Este foarte posibil ca termenul ebraic Pasti sa fi trecut in vocabularul crestin mai ales pentru faptul ca momentele istorice comemorate in cadrul sarbatorii noastre (Patimile, moartea si Invierea Domnului) au coincis cu Pastile evreilor din acel an. Terminologia neotestamentara avea sa influenteze intr-o masura considerabila viziunea crestinilor primelor secole, care intelegeau prin cuvantul Pasti atat Cina cea de Taina si Patimile Domnului, care au avut loc in apropierea Pastelui iudaic, dar si Invierea Domnului. Potrivit specialistilor, saptamana pe care noi o numin astazi Saptamana Patimilor se numea in vechime Saptamana Pastilor sau simplu zilele Pastilor. Pastele Crucii si Pastele InvieriiReferitor la sarbatoarea Pastilor, putem afirma limpede ca, inca de la inceput, praznicul acesta a fost sarbatorit in toata lumea crestina, insa nu peste tot la fel. Izvoarele amintesc ca in Biserica primara au existat mari diferente regionale in ceea ce priveste data si modul sarbatoririi Pastelui. Crestinii din partile Asiei Mici si ale Siriei, care aveau ca temei practica veche mostenita de la Sfintii Apostoli Ioan si Filip, luau in calcul ziua anuala sau lunara si sarbatoreau mai intai moartea Domnului ( Pastile Crucii) la 14 Nisan, apoi Invierea ( Pastile Invierii) la 16 Nisan, indiferent de ziua din saptamana in care cadea aceasta data. Partizanii acestei practici iudaizante mai erau numiti si quartodecimani, fiindca sarbatoreau Pastile la 14 Nisan, adica in aceeasi zi cu iudeii.Iudaizantii mai moderati ( protopashitii) sarbatoreau Pastile duminica, insa intotdeauna legau aceasta duminica de Pastile iudaic, chiar daca de multe ori Pastile crestin cadea inaintea datei reglementare.Cea mai mare parte a crestinatatii insa (Apusul, Egiptul, Grecia si Palestina) lua drept norma ziua saptamanala. Ei sarbatoreau, asadar, moartea Domnului intotdeauna in Vinerea cea mai apropiata de 14 Nisan, iar Invierea - in duminica urmatoare, care cadea totdeausna dupa 14 Nisan sau dupa prima luna plina, dupa echinoctiul de primavara. Moartea Domnului sau Pastile Crucii era zi de intristare si era sarbatorita cu post prelungit pana in ziua Invierii. Invierea Domnului sau Pastile Invierii era zi a bucuriei si se sarbatorea, ca si astazi, prin agape si cine. Practica aceasta era fondata pe invatatura Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.In fine, o parte dintre crestinii din Galia sarbatorea Pastile la o data fixa: 25 martie sau chiar 27 martie.Cele doua denumiri originare ale Pastelui crestin ( Pastile Crucii si Pastile Invierii) au fost conservate de catre Biserica Romano-Catolica, care foloseste doi termeni diferiti pentru a indica atat Pastile Crucii (Pasqua di Passione), cat si Pastile Invierii (Pasqua di Resurrezione).Fixarea si uniformizarea datei Pastilor in antichitatea crestinaDiferentele cu privire la modul si la data sarbatoririi Pastilor au dat nastere la dispute si controverse aprige intre crestinii primelor veacuri, in special in cursul secolului al II-lea, cand au fost inregistrate adevarate schisme. Uni-formizarea datei serbarii Pastilor s-a incercat pentru inta-ia oara la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325. Ca norma, Parintii acestui Sinod au adoptat practica generala deja existenta in Alexandria, numita si computul pascal alexandrin.Potrivit liturgistului Badea Cireseanu, Sinodul I Ecumenic ar fi hotarat ca sa fie tinuta de toata Biserica practica romana, care de altfel era foarte apropiata de cea alexandrina. Hotararile Sinodului I Ecumenic privind data sarbatoririi Pastilor prevedeau: Pastile trebuiau sarbatorite in fiecare an duminica; aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara; cand 14 Nisan cade duminica, pentru a nu se sarbatori odata cu Pastile iudeilor dar nici inaintea acestu-ia, Pastile va fi sarbatorit in duminica urmatoare. Sinodul I Ecumenic a mai stabilit ca, in fiecare an, data Pastilor sa fie calculata de Biserica Alexandriei, din moment ce in acea vreme in Alexandria se aflau cei mai priceputi astronomi ai timpului. Aceasta data trebuia comunicata din vreme de Bise-rica Alexandriei tuturor celorlalte Biserici crestine.Potrivit calculelor astronomice, data Pastilor putea varia intr-un interval de 35 de zile, adica intre 22 martie si 25 aprilie. Stabilirea datei Pastilor a reprezentat inca din primele secole o preocupare a Bisericii; incepand cu secolul al III-lea au fost alcatuite Pascalii (tabele care cuprindeau data Pastelui pe mai multi ani), care insa erau mai mult sau mai putin imperfecte ca urmare a echinoctiului de primavara, care nu era fixat peste tot la aceeasi data.Pastile - Sarbatoarea luminilorVazand in praznicul Invierii Domnului cea mai stralucita sarbatoare, crestinii au incercat in diferite moduri sa exprime aceasta realitate. Expresia desavarsita a acestei intelegeri o reprezinta fara doar si poate imnografia, adica cantarile din noaptea Invierii: Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul, si pamantul, si cele de dedesubt. Deci sa praznuiasca toata faptura Invierea lui Hristos, intru Care s-a intarit (Cantarea a 3-a din Canonul Pastilor). Trebuie precizat insa ca, alaturi de aceasta viziune spirituala, s-a cristalizat la fel de bine si o practica care se va generaliza incepand cu imparatul Constantin cel Mare († 337), in sensul ca, pentru a umple de lumina si stralucire aceasta sarbatoare, crestinii impodobeau cu lumini nu numai bisericile in care se savarsea slujba Invierii, ci si casele, orasele, drumurile publice si dealurile. Toate aceste lacasuri impodobite cu faclii inalte si coloane de ceara sau torte aprinse faceau din noaptea Invierii o noapte la fel de luminoasa precum ziua, o adevarata sarbatoare a luminilor.▲ Evolutia sarbatorii Pastilor in ritul bizantinDiferitele modalitati de a intelege si de a umple timpul din ajunul marii sarbatori a Pastilor, mai exact a timpului dintre Vecernia unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare si Utrenia Pastilor, marturisesc ele insele despre evolutia pe care sarbatorile pascale au cunoscut-o in ritul bizantin. Cei doi factori care au jucat un rol decisiv in a definitiva acest proces sunt: pe de o parte evolutia extraordinara a Utreniei Pastilor, care devine adevaratul punct culminant al sarbatorii, in detrimentul vechii si venerabilei Liturghii din ajun, iar celalalt, strans legat de cel dinainte, se refera strict la momentul in care Postul Mare ia sfarsit. Potrivit liturgistilor, aceste aspecte scot in evidenta lamurit faptul ca randuielile monastice incep, incetul cu incetul, sa-si puna amprenta asupra tuturor randuielilor liturgice, in special asupra celor legate de duminica Invierii. Caracterul mai mult sau mai putin festiv al cinei (mesei de seara) din ajunul marelui praznic al Invierii ne arata in ce masura putem considera ca sarbatoarea Pastilor a inceput deja. Daca vom considera Hypotyposis (o forma comprimata a Tipicului de origine studita) drept unul dintre primele indicii, dar si ca finalitate a acestei evolutii, remarcam ca ne indreptam in directia unei sobrietati mereu mai mari si de tip monastic. Cu alte cuvinte, este vorba de existenta unei constiinte mereu crescande (care se indeparteaza de practica normala a regulilor penitentiale ale postului), potrivit careia sfarsitul postului este in noaptea Sambetei celei Mari.Acelasi lucru se intampla si cu timpul dintre cina (masa de seara) din ajunul praznicului Invierii si Utrenia din noaptea de Pasti, in sensul ca reflecta o evolutie asemanatoare. In timp ce Hypotyposis-ul atribuit Sfantului Teodor Studitul († 826) ne spune explicit ca nu se face Pavecernita, ci se prevede doar un timp de odihna dupa cina (masa de seara), alte documente precizeaza recitarea unor slujbe la chilie sau in biserica, in timpul dintre masa de seara si Utrenia Pastilor, sau chiar un timp de rugaciune continua pana la Utrenie. Evolutia aceasta s-ar putea explica in felul urmator: din dorinta de a prelungi ajunarea, intervalul de timp mentionat de documentele mai vechi ca fiind timp in care fratii mergeau la somn este acum umplut in mod treptat de o slujba intermediara, care, la randul ei, este prelungita prin citirea de lecturi suplimentare pana la Utrenie.Potrivit lui Bertoničre, discordantele de structura si lungime privind aceasta slujba intermediara, in Tipicele studite, nu dovedesc nimic altceva decat caracterul ei relativ recent. Este foarte probabil ca forma acestei privegheri intermediare sa fi fost determinata si de diferite manastiri.▲ Cateva coordonate actuale ale sarbatorii PastilorCoordonatele actuale ale sarbatorii Pastilor sunt, in mare parte, cele pe care le-am enumerat pana aici. As dori sa precizez ca anumite aspecte legate in primul rand de data sarbatoririi Pastilor vor aparea odata cu impartirea in doua a ortodocsilor in anul 1924. Bisericile Ortodoxe care nu au acceptat calendarul indreptat, au continuat sa sarbatoreasca Pastile dupa Pashalia veche, iar cele care au primit calendarul indreptat (stilul nou) au sarbatorit pentru cativa ani (pana in 1927) Pastile pe stil nou. Din anul 1927 s-a stabilit, prin consens general, ca Bisericile care au adoptat stilul nou sa sarbatoreasca Pastile dupa Pashalia veche, pentru a se inlatura dezacordul suparator dintre Bisericile Ortodoxe si pentru a se restabili uniformitatea in toata Ortodoxia, cel putin in ceea ce priveste data celei mai mari sarbatori crestine. Hotararea din 1927 a fost intarita la Conferinta inter-ortodoxa de la Moscova din 1948. Ultimele propuneri legate de data sarbatoririi Pastilor au fost discutate la Chambésy in 1977, unde reprezentantii tuturor Bisericilor Ortodoxe au cazut principial de acord ca sa se introduca peste tot calendarul indreptat, iar Pastile sa se serbeze intre 22 martie-25 aprilie stil nou, conform normelor consfintite la Sinodul I Ecumenic (pr. prof. Ene Braniste).In ceea ce priveste insa coordonatele spirituale actuale ale sarbatorii Pastilor, trebuie sa spunem ca ele sunt sensibil diferite de cele pe care le-am intalnit in Biserica primelor veacuri. Redescoperirea adevaratelor coordonate ale Invierii Domnului reprezinta singura ratiune existentiala a acestei lumi.▲ Ouale rosiiPrezenta in crestinism a oualor rosii este una simbolica si reprezinta o alta marturie clara a vechimii acestui mare praznic. In multe dintre mormintele vechi ale crestinilor au fost descoperite si coji de oua. Se pare ca acest aliment nu lipsea de la agapele ce se faceau in acele vremuri. In antichitate, in special la egipteni, oul era simbol al lumii si al eternitatii din moment ce forma lui pare a fi una perfecta si fara inceput. Pentru iudei, dar si pentru pagani, ouale erau simboluri ale creatiei si ale invierii. Crestinii, inca de la inceput, au legat de ouale rosii simbolismul invierii neamului omenesc prin Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dar si pe cel al crearii din nou a lumii, culoarea rosie insemnand Sangele Domnului cel curs pe Cruce pentru noi si pentru a noastra mantuire. Oul pascal reprezinta, pe de alta parte, simbolul vazut al invierii mortilor, a carei garantie este insasi Invierea cea din morti a Domnului, Biruitorul mortii si al iadului.Din traditia crestina mai stim ca Maria Magdalena s-ar fi infatisat imparatului Tiberiu cu un ou rosu si i-ar fi spus: Hristos a inviat!. Exista pareri potrivit carora acest fapt ar fi generat intro-ducerea oualor rosii in ca-drul sarbatorii Pastilor.Pentru Fericitul Augustin, oul este expresie si icoana a invierii mortilor: Ramane speranta, care, dupa cum mi se pare, se aseamana oului; caci dupa cum oul nu are sfarsit, asa si speranta (in inviere) nu se termina niciodata. Intrebuintarea oualor rosii in Biserica, la sarbatoarea Pastilor, reprezinta o practica nesigura, afirma pr. prof. Ene Braniste. Cu toate acestea, ea a fost asimilata de Biserica; drept dovada, avem in Molitfelnic chiar si o randuiala speciala in Sfanta si marea Duminica a Pastilor, in cadrul careia se citeste rugaciunea de binecuvantare a oualor si a branzei (Molitfelnic, Bucuresti, EIBMBOR, 2006, p. 418).▲ Prelungirea praznicului InvieriiSarbatoarea Invierii Domnului este cea mai solemna dintre toate sarbatorile crestine din timpul anului bisericesc si ei ii corespund randuieli liturgice dintre cele mai frumoase. Randuielile liturgice din Duminica Pastilor sunt diferite de cele savarsite in tot restul anului bisericesc, in sensul ca nici Vecernia, nici Pavecernita, nici Miezonoptica, nici Utrenia si nici Ceasurile bisericesti nu mai corespund randuielilor obisnuite. Aceste randuieli vor fi savarsite pe durata a sapte zile, adica pana in Sambata Saptamanii Luminate (la evrei, sarbatoarea Pastilor tinea tot sapte zile). Cu alte cuvinte, in vechime, ca si astazi, sarbatoarea Pastilor se prelungea pentru o saptamana intreaga, timp in care se savarsea zilnic Sfanta Liturghie.In aceasta perioada, neofitii imbracau haina cea alba primita la Botez. Participarea crestinilor la spectacole, jocuri si petreceri paganesti in Saptamana Luminata era interzisa. Sfantul Nichifor Marturisitorul (†828) aminteste intr-un canon (42) si de faptul ca lucrul era oprit in aceasta saptamana. In Saptamana Luminata (si in toata perioada pana la Rusalii) erau interzise metaniile si ajunarile in biserici. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 19 aprilie 2009, semnat de Nicolae Preda)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 909

Id: 30537

Data: May 3, 2013

Imagine: