Iubirea vesnica a Maicii Domnului pentru Fiul ei si pentru umanitate

CUVÂNT TEOLOGIC al parintelui Dumitru Staniloae:Postul Adormirii Maicii Domnului(…) Maica Domnului ne usureaza (sporeste) si ne adanceste iubirea fata de Iisus Hristos si prin aceasta ne pune intr-o legatura mantuitoare mai vie cu El. Nicolae Cabasila spune in acest sens: O, la ce fericire si sfintenie a intrat ea, ca sa conduca si pe altii la ele! O, mantuirea oamenilor si lumina a lumii si cale care conduci la Mantuitorul si usa si viata! Tu care esti vrednica sa te numesti cu toate acele numiri cu care a fost numit pentru mantuirea ce ne-a harazit-o insusi Mantuitorul!1.Inima de mama este cea mai apropiata de fiul ei. In cazul de fata, inima Maicii Domnului e cea mai aproape de Iisus, iradiind din ea o simtire iubitoare mai vie si in alte inimi. El, prin intruparea Lui ca om din ea, a umplut-o de aceasta iubire culminanta fata de El. Iisus nu lucreaza mantuirea in oameni fara sa le aprinda iubirea fata de El. Dar iubirea fiecaruia fata de El se aprinde nu numai din iubirea Lui ce-l atinge nemijlocit, ci si din iubirea pe care El a aprins-o in ceilalti oameni. Dar intre acestia locul prim si central il detine Maica Domnului. Astfel, Biserica, in calitatea ei de trup tainic al lui Hristos, inchegat prin harul sau iubirea Lui si prin iubirea noastra aprinsa de iubirea Lui, cuprinde pe toti cei ce-L iubesc pe El si ii uneste nu numai cu El, ci si intreolalta. Iar intre toate inimile care sunt unite prin iubirea Lui si prin iubirea fata de El, cea mai aprinsa de aceasta iubire si cea mai iradianta a acestei iubiri este cea a Maicii Domnului. Caci ea, fiind Maica lui Hristos, este in acelasi timp Mireasa Lui. Dar Mireasa este inconjurata de alte fecioare, sau rudenii ale ei (de alte suflete). Şi impreuna formeaza Biserica. Sau toata Biserica, insusindu-si dragostea Maicii si Miresei prime fata de El devine Mireasa Lui2. W. Nyssen, interpretand fresca Maicii dulce iubitoare (Glykophilousa) din semicercul de deasupra portalului Manastirii Humor, zice: In Maica Hristos isi imbratiseaza Mireasa, lumea, care si-a luat obarsia din El, Mireasa Sa, Biserica, pe care si-a logodit-o Siesi3.De ce S-ar fi intrupat Fiul lui Dumnezeu ca om, daca nu sa umple de iubirea Sa de Fiul fata de Tatal pe oameni, comunicandu-le iubirea Sa fata de Tatal, sau dandu-le simtirea Sa de fii ai Tatalui, umplandu-i in acelasi timp si de iubirea fata de El, prin iubirea ce le-a aratat-o si le-a comunicat-o El. Numai aratandu-ne iubirea si facandu-ne in stare sa-L iubim si sa ne iubim, ne-a mantuit. Caci de nimic nu are atata sete omul ca de iubire si nimic nu-l implineste cu adevarat decat iubirea ce i se arata si capacitatea de a iubi la randul lui.     Dar de iubirea aceasta fata de Tatal si fata de El si fata de oameni a umplut-o mai mult decat pe toti pe Maica Sa. Nu putem socoti ca El ne-a mantuit numai platind pentru pacatul nostru cu Sangele Sau, lasandu-ne neschimbati in simtirea noastra racita si decazuta de pe urma pacatului stramosesc.In intruparea ca om a Fiului lui Dumnezeu, in jertfa, in invierea si in inaltarea la cer a firii noastre de catre El a lucrat si iubirea lui Dumnezeu fata de noi, operand o radicala schimbare in ea prin faptul ca a umplut-o din nou de iubirea deplina fata de Dumnezeu si intre purtatorii ei. Iubirea aceasta ne-a dovedit-o si comunicat-o intrand in relatia de Fiu cu o fiica a neamului omenesc. Prin aceasta S-a aratat nu numai Dumnezeu ca centru ultim de iradiere a iubirii nesfarsite, ci a ridicat si o persoana dintre noi ca centru al iubirii noastre fata de Dumnezeu si al iubirii noastre intre noi, centru hranit de iubirea Lui, pentru a-si manifesta prin iubirea Sa fata de noi si sa ne prinda si pe noi prin El de iubirea fata de El si intre noi. A ridicat o persoana umana la treapta iubirii de mama a Lui si de mama a noastra, hranita de iubirea Lui. A aparut astfel intre noi iubirea cea mai inalta nu numai in forma dumnezeiasca, ci si in forma omeneasca, adica in forma iubirii de mama a lui Dumnezeu, ce se bucura de iubirea dumnezeiasca, a Fiului ei si e facuta in stare sa-i raspunda aceleia pe masura ei, ca sa ne faca si pe noi capabili, prin iradiere, sa-i raspundem aceleia si sa ne iubim unii pe altii cu iubirea sorbita din El intai de ea si de noi. (…)Facand abstractie ca in orice mama sentimentul matern fata de fiul ei se uneste cu increderea in el, care este mai mare decat in oricine altcineva, in cazul de fata Fiul Maicii Domnului e cunoscut si simtit de ea mai mult decat de oricine altcineva in acelasi timp ca Dumnezeu, venit in lume cu misiunea cea mai inalta, cu misiunea de a-i mantui pe oameni eliberandu-i de neputintele si de moartea de pe urma pacatelor lor. Daca n-ar fi avut si credinta in cuvantul ingerului ca prin Cel ce Se va naste din ea se va infaptui mantuirea oamenilor, n-ar fi devenit nici Maica a Lui. Dar prin credinta ei de la inceput, chiar dinainte de a-L primi in pantece si a-L naste, ea a devenit si Maica, bucurandu-se de un dar cu mult mai mare decat simpli credinciosi. A devenit Maica tocmai datorita credintei ei mai mare ca a tuturor, pentru credinta ei care a premers credinta tuturor, pentru faptul ca a primit cu credinta vestirea ingerului si cu credinta a urmarit toate faptele Lui mantuitoare. Acest lucru l-a vazut si Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, si l-a marturisit: Şi fericita este aceea care a crezut ca se vor implini intocmai cele spuse ei de la Domnul (Luca 1, 45). Dar insasi Fecioara spune, laudand pe Dumnezeu, deci si pe Fiul ei ca Mantuitorul ei, (si) in acelasi timp declara ca i-a facut ei marire Cel puternic si ca s-a bucurat duhul ei de Dumnezeu Mantuitorul ei si drept urmare o vor ferici toate neamurile: Mareste suflete al meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mantuitorul meu. Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca iata de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel puternic si sfant este numele Lui (Luca 1, 46-49).Adica, desi Il socoteste pe Fiul ei Mantuitorul ei, iar pe sine roaba, declara in acelasi timp ca El, cautand spre smerenia sa, i-a facut ei marire, intrucat a ridicat-o la ametitoarea (coplesitoarea, n.r.) cinste de Maica a Lui dupa omenitate si de aceea o vor ferici toate neamurile. Fericirea aceasta a ei de catre toate neamurile, prevazuta pentru tot viitorul, trebuie sa exprime o fericire de care se va bucura de fapt in tot viitorul, nu o simpla lauda pentru un fapt trecut de pe urma caruia ea nu mai are o stare deosebita dupa aceea. Marirea pe care i-a facut-o ei Domnul e o marire netrecatoare: e marirea sau cinstirea de Maica a lui Dumnezeu, deci a unei legaturi permanente deosebite a ei cu Fiul ei in calitate de Maica a Lui.Deci, avand cu Fiul ei, cu Domnul nostru Iisus Hristos, o legatura permanenta de suprema intimitate, in calitate de Maica, prin aceasta isi revarsa simtirea ei de Maica a Celui ce S-a facut Fratele, sau Intaiul-Nascut al nostru al tuturor la umanitatea cea noua, chemata la viata netrecatoare a invierii, peste toti cei care primesc calitatea ce li se ofera de frati dupa har ai Fiului ei. Totul in ea este simtire de Maica, pentru ca s-a daruit intreaga acestei misiuni si numai ei, pentru ca s-a daruit intreaga Fiului ei dumnezeiesc, ca Fecioara. Ea nu si-a impartasit simtirea ei intre Fiul ei si vreun barbat, sau vreun alt copil, nascandu-L ca Fecioara si traind numai pentru El.Dar in El ii iubeste cu simtire de Maica pe toti cei pe care El ii uneste cu Sine ca frati ai Lui. Ea ne iubeste pe noi ca Maica, pentru ca Il iubeste pe El ca Maica si ne invaluie cu grija si duiosia ei de mama pe toti cei ce ne unim cu El prin credinta in El si prin iubirea fata de El, sau pentru ca voieste sa ne facem toti frati ai Lui, unindu-ne cu El.Teofan al Niceii († 381), in Cuvantul sau despre Maica Domnului, in capitolul: Maica Domnului, Maica noastra, spune intre altele: Ce cuvant ar putea lauda cu vrednicie, sau infatisa macar in parte multimea, felurimea, belsugul si bogatia binefacerilor ei si a darurilor de obste si particulare ce decurg fara incetare ca niste rauri vesnice din adancul (abisul) milei ei, din care cele mai multe sunt nestiute de cei multi, ca sa nu zic de toti. Dar si-ar putea inchipui cineva intrucatva bunatatea ei dumnezeiasca fata de noi, daca s-ar gandi la duiosia, la dragostea si la gingasia inimii preamiloase si preaduioase a unei mame fata de copilul ei frumos si bun, mai ales daca e singurul ei nascut si prea iubitor si se afla in varsta copilariei. Mama aceasta uita de toate ale sale, ba mai mult, chiar si de ea, aproape cu totul, si se daruieste intreaga copilului preaiubit si grijii de el, traind mai mult in el decat in ea. De aceea, cand acela e bolnav si necajit, sufera cu el; cand acela plange, plange cu el; cand se bucura, se veseleste cu el; si ca si cand ar fi propriul ei madular, sau partea cea mai launtrica a ei, sufera impreuna cu el de intamplarile si patimirile lui, mai bine zis, si-ar da bucuros chiar si propria ei viata pentru viata lui.Daca va cugeta deci cineva la acestea si la cele asemenea, isi va inchipui putin adancul (abisul) dragostei, grija si duiosia Maicii lui Dumnezeu fata de noi. Mai bine zis, daca trebuie sa spunem adevarul, asa de mult se deosebeste duiosia ei mai inalta decat orice duiosie fata de noi, de duiosiile cele mai miloase de mama, infatisate mai sus ca icoane, cat de mult se deosebeste bunatatea de rautate si adevarul de ratacire. «Caci daca voi, rai fiind, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru cel din ceruri!» (Luca 11, 13)... Iar daca dumnezeiescul Pavel, sorbind din izvorul dumnezeiesc, de viata incepator si nemuritor (al lui Hristos), din vistieria iubirii, impreuna cu toti sfintii, zice: «Cine e slab si sa nu fiu si eu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?» (Filip. 2, 7), ba dorea sa fie si anatema de la Hristos pentru mantuirea fratilor, ce n-ar spune si ce n-ar dori pentru noi izvorul si vasul primitor al acestui rau intreg de viata vesnica4.Pe drept cuvant, Biserica a intemeiat nadejdile credinciosilor in ajutorul de tot felul ce ni-l poate da Sfanta Fecioara, pe unirea ei stransa cu izvorul nesecat al milelor si al vietii, care este Fiul ei si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. De aceea ea ii canta: Bucura-te purtatoare a toata dumnezeirea (Utrenia Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu, la Laude).Dar Biserica, facand distinctie clara intre Cel ce are viata si iubirea nesfarsita prin Sine si intre Nascatoarea lui Dumnezeu ca om, care a primit in ea pe Cel ce are aceasta viata si iubire prin Sine si ramane pururea strans unita cu El, pe de o parte o numeste pururea rugatoare pentru noi, pe de alta o socoteste ca prin ea insasi ne vin nenumaratele ajutoare pentru care se roaga. Ea e unita mai strans cu Fiul ei decat toata faptura, fiind mai indumnezeita decat toata zidirea. Dar e cel mai unita nu numai pentru ca e Maica Lui atotiubitoare, ci si pentru ca dandu-si seama mai mult decat toata faptura de marirea dumnezeirii Lui, datorita maximei apropieri fata de El, se roaga Lui mai intens decat orice faptura, insasi aceasta rugaciune fiind deci si ea un mijloc al acestei stranse uniri cu El. Rugaciunea ei este unita cu iubirea ei. Cu cat e mai mare iubirea ei fata de El si cunoasterea Lui de catre ea, cu atat I se roaga mai mult. Dar tocmai pentru ca este unita cu El la culme prin calitatea ei de Maica atotiubitoare si neincetat rugatoare, datorita cunoasterii culminante a Lui intr-un extaz sau al iubirii totale, ne poate si da mai mult decat oricare din aceasta unire cu intreaga vistierie a bunatatilor, toate ajutoarele.Astfel, in rugaciunea catre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu de la sfarsitul Acatistului Bunei Vestiri, Biserica alterneaza lauda puterii ei de a face orice bine cu cererea rugaciunilor ei catre Domnul Iisus Hristos. Dupa ce ii spune la inceput: Prea Curata Doamna, Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, care poti face tot binele, dupa putin ii cere: Şi acum, Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, intru tot cantata, nu inceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tai, ca sa ne izbavim de tot sfatul celui inselator si de toata primejdia. Apoi continua unind fapta ei de ajutorare cu rugaciunea ei pentru noi, ceea ce inseamna ca fapta ei e nedespartita de fapta Fiului rugat de ea si unit cu ea: Ci pana la sfarsit, cu rugaciunile tale ne pazeste neosanditi, ca prin paza si cu ajutorul tau mantuiti fiind, marire... sa inaltam lui Dumnezeu.Tot ajutorul, toata puterea isi are ultimul izvor in Dumnezeu. Dar cel ce se roaga cu toata caldura se uneste cu Dumnezeu. Şi deci nu se mai poate spune ca Dumnezeu ajuta pe cineva in mod despartit de cel ce se roaga pentru el. Dar cea mai fierbinte rugatoare catre Dumnezeu pentru noi este Nascatoarea de Dumnezeu, datorita inimii ei de mama a Lui.Ea se uneste prin rugaciunea fierbinte si neincetata, care niciodata nu socoteste ca a ajuns la capatul ei, cu abisul iubirii lui Dumnezeu fata de noi, pe care vrea sa-l soarba intreg in sine. Ea se scufunda astfel tot mai adanc in acest abis al iubirii lui Dumnezeu, facandu-si-l propriu ei. Inima ei nu se mai satura de a-si insusi iubirea lui Dumnezeu fata de noi si deci de a-si aprinde tot mai mult iubirea sa fata de noi. In rugaciunea ei ce tinde sa se umple de o iubire tot mai mare se efectueaza unirea ei nemarginita atat cu Dumnezeu, cat si cu noi. Prin rugaciunea ei ce tinde sa cuprinda infinitul iubirii lui Dumnezeu fata de ea si infinitul milei fata de noi, isi face launtrice toate darurile lui Dumnezeu cele pentru oameni, dar si le face launtrice nu numai pentru ea, ci si pentru a le revarsa spre noi, odata ce grija de noi este motivul principal al rugaciunii ei, dat fiind ca isi face proprii si toate necazurile noastre. Astfel rugaciunea ei se umple de puterea ce-i vine din Dumnezeu. Pe masura rugaciunii ei este si puterea ce o primeste si o revarsa din Dumnezeu peste noi.Vorbind de unirea ei cu Cel ce S-a nascut din ea si are in El viata nesfarsita si de folosul pe care ea il revarsa astfel peste noi, Biserica spune in cantarea ei: Pe Nascatoarea de Dumnezeu cea intru rugaciune neadormita si intru folosinta nadejdea cea neschimbata, mormantul nu a tinut-o, caci ca pe Maica Vietii la viata o a mutat Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea feciorelnic (Condacul de la Utrenia Adormirii). Mormantul nu o a tinut pentru ca nu i-a putut opri rugaciunea, sau legatura vie cu Dumnezeu si manifestarea cea mai puternica a constiintei spirituale de persoana. Insasi pururea fecioria ei, unita cu calitatea de Maica, exprima legatura ei indoita cu Dumnezeu, Fiul ei.Vazand-o prin aceasta ca subiect plin de iubire si deci de putere al izbavirii noastre din toate nevoile, credinciosii ii canta cu convingere foarte des: Aparatoarei Doamne, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie (Nascatoare de Dumnezeu, noi robii tai). Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, slobozeste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa-ti strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara.Dar calitatea ei de subiect al ajutorului ce ni-l da, al faptelor de aparare din nevoi, nu e despartita de calitatea ei de rugatoare plina de cea mai fierbinte si nesaturata iubire fata de Dumnezeu si fata de noi. (…)Unirea rugaciunii Maicii Domnului catre Dumnezeu si a ajutorului de la Dumnezeu catre noi ce ne vine prin ea si-a gasit o expresie simbolica, in cultul Bisericii Ortodoxe, in vorbirea ei frecventa a acestuia despre Acoperamantul Maicii Domnului tinut de ea intins peste noi spre apararea noastra de toti vrajmasii si de toate nevoile, ca si spre ajutorarea ce ne vine prin el. (…)Acoperamantul Maicii Domnului, sustinut puternic prin rugaciunea ei neadormita, inseamna multe lucruri: ocrotirea, pazirea, apararea, dar si sprijinirea noastra si daruirea a tot lucrul bun si de folos. Multele intelesuri ale acoperamantului Maicii Domnului si intemeierea lui pe rugaciunile ei catre Fiul ei sunt descrise in cantarile la sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului din 1 octombrie. Sarbatoarea aceasta s-a randuit in urma unei vederi a calugarului Andrei cel nebun pentru Hristos in Biserica Vlaherne din Constantinopol, in zilele imparatului Leon cel intelept (secolul al X-lea), vedere prin care s-a confirmat intelegerea de mai inainte a ajutorului Maicii Domnului ca un acoperamant intins de ea peste lume. Acest calugar sfant a vazut pe Maica Domnului ca un acoperamant intins de ea peste lume. Acest calugar sfant a vazut pe Maica Domnului in timpul unei privegheri de toata noaptea, la care participa o mare multime de credinciosi, stand in vazduh ca ocrotitoare a toata lumea si rugandu-se si acoperind poporul, cinstitul ei omofor stralucind de lumina si inconjurata de osti ceresti si de multime de sfinti, care stateau in haine albe imprejurul ei. Intrucat omoforul inchipuieste luarea pe umeri a grijii pentru poporul credincios, in acoperirea noastra de catre Maica Domnului cu omoforul se arata apararea noastra de catre ea dinspre orice rau, din raspunderea luata de catre ea pentru noi, raspundere care o face sa se roage pentru noi neincetat si cu fierbinte staruinta Fiului ei. (…)Acoperamantul Maicii Domnului este stralucitor de lumina, pentru ca el alunga dimprejurul nostru si din noi intunericul irational al patimilor si viforul ispitelor, dar si pentru ca prin el strabate ca printr-un nor straveziu lumina soarelui Hristos. (…)In unirea maxima a Fiului lui Dumnezeu cu Maica Sa, care L-a facut ca om, comunicandu-I sangele si simtirea ei, se arata nu numai indumnezeirea pamantului, ci si inomenirea cerului prin ridicarea in el, langa Fiul lui Dumnezeu, a celei mai intense iubiri omenesti, a iubirii materne, in forma ei cea mai curata.* Pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, Maica Domnului, Ocrotitoarea, Glasul Bisericii, 1979, nr. 9-10, pp. 938-950 (Titlul si sublinierile din text apartin redactiei Ziarului Lumina ).note1 Ibidem, p. 2182 Ca Maica si Mireasa vede W. Nyssen pe Sfanta Fecioara in fresca din semicercul de deasupra portalului de apus al Manastirii Humor. Vezi W. Nyssen, Pamant cantand in imagini, Bucuresti, 1978, p. 146: Pruncul pe care L-a nascut Maria este in acelasi timp Mirele ei.3 Idem, op. cit. , p. 1474 Martin Jugie, Theophanes Nicaenus (†381), Sermo in Sanctissimam Deiparam, Roma, 1935, cap. XII, p. 150 si urmatoarele.(Cuvant teologic preluat de pe www.ziarullumina.ro si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 11 august 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 862

Id: 32983

Data: Aug 8, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).