Parintele arhimandrit Teofil Paraian, duhovnicul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, a trecut la cele vesnice in noaptea de miercuri spre joi, 29 octombrie (ora 1:45), la Spitalul Militar din Cluj-Napoca. Dupa o suferinta de cateva luni, timp in care a fost internat la mai multe spitale din Bucuresti, Deva, Brasov si Cluj-Napoca, parintele Teofil Paraian s-a mutat din aceasta viata la varsta de 80 de ani, pe care i-a implinit anul acesta la data de 3 martie.Inmormantarea parintelui Teofil Paraian va avea loc sambata, 31 octombrie, la Manastirea Sambata de Sus, la ora 12:00, dupa oficierea Sfintei Liturghii.Dar al lui Dumnezeu, om al bucuriei, batran frumos, duhovnic odihnitor de oameni, echilibrat, realist, cu zambetul mereu pe chip, parintele Teofil Paraian a fost un om implinit, un om fericit. Nevazator, dar luminat, om al rugaciunii, parintele Teofil si-a intemeiat viata pe credinta si cultura.Parintele Teofil a fost si ramane un reper luminos si sigur, o persoana care a intrupat concret bucuria si certitudinea credintei, un propovaduitor al credintei lucratoare prin iubire. A fost un ziditor de suflete si a renascut pe multi la viata duhovniceasca in Hristos si in Biserica prin predicile, conferintele sau indrumarile sfintiei sale.A plecat din aceasta viata cu nadejdea ca Domnul Hristos il va primi in imparatia Sa alaturi de Maica Domnului si de toti sfintii, pentru ca toata viata si-a inchinat-o slujirii lui Dumnezeu si oamenilor.Prin mutarea la cele vesnice, parintele Teofil ne lasa aici o mostenire impresionanta intrupata in viata sa, in cuvintele sfintiei sale, in cartile, in inregistrarile cu predicile, conferintele sau interviurile realizate in ultimii 20 de ani in toata tara.Parintele Teofil s-a nascut la 3 martie 1929 intr-o familie de plugari din satul Toparcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan si fiind primul dintre cei patru frati. S-a nascut fara vedere, motiv pentru care urmeaza cursurile unei scoli primare pentru nevazatori la Cluj-Napoca, intre anii 1935-1940. Isi continua cursurile la o scoala de nevazatori la Timisoara, intre anii 1942-1943, iar pana in 1948 urmeaza, tot la Timisoara, cursurile liceale intr-un liceu teoretic pentru vazatori. In aceasta perioada il cunoaste pe parintele Arsenie Boca de la care deprinde Rugaciunea mintii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul, rugaciune pe care continua sa o exerseze inca inainte de intra in monahism. Preocuparea pentru viata religioasa si pentru aprofundarea cunostintelor teologice il determina sa urmeze cursurile Facultatii de Teologie din Sibiu, intre anii 1948-1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotararea de a intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. Dupa patru luni este calugarit, in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului si primeste numele de Teofil, cuvant provenit din limba greaca ce se traduce cu iubitor de Dumnezeu. La sapte ani de la calugarie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, parintele Teofil este hirotonit diacon de catre mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, dupa 23 de ani de diaconie, este hirotonit preot de catre mitropolitul Antonie Plamadeala. Tot atunci primeste si hirotesirea intru duhovnic. In anul 1986 parintele Teofil este hirotesit protosinghel, iar in anul 1988, arhimandrit. Din anul 1992, parintele a inceput sa raspunda invitatiilor din tara si sa participe in aproape toate orasele importante din Romania la conferinte duhovnicesti, de obicei in perioada Postului Mare sau in perioada Postului Craciunului.Parintele Teofil Paraian a fost un om al bucuriei, un om care si-a propus sa inmulteasca bucuria, si credem ca a reusit cu prisosinta. Darul deosebit al parintelui Teofil de a vorbi si mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii si in special ale Noului Testament, preocuparea pentru cartile fundamentale ale spiritualitatii ortodoxe, cum ar fi Patericul si Filocalia, dar si pentru textele liturgice cuprinse in cartile de slujba, l-au facut sa fie iubit si in acelasi timp sa fie un parinte duhovnicesc cu autoritate si discernamant (pr. Sabin VODĂ). Vreau ce vrea Dumnezeu cu mine!Parinte Teofil, sunteti un om al bucuriei. Ce va da temei ca sa fiti asa de optimist si tot timpul bucuros?Cred ca toate lucrurile acestea sunt rezultatul vietii pe care am trait-o. Am sesizat anumite lucruri ca fiind importante. Daca am citit Noul Testament, m-am oprit la afirmatii care tin de bucurie, am luat aminte la cuvintele Domnului Hristos care pun in atentie bucuria, am luat aminte la textele liturgice, m-am oprit in mod special in chestiunile care vizeaza bucuria si toate acestea mi-au format un orizont in minte, mi-au pus in atentie bucuria cu care m-am intalnit in scrierile respective si dupa aceea cred ca am avut si eu un fel de formare spirituala care mi-a pus in atentie bucuria. De exemplu, gandindu-ma la textele liturgice, faptul ca am auzit la slujba, faca-se Doamne untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca, pavaza puternica, izbavitoare de toata puterea diavoleasca, pecete nestricata, bucurie a inimii, veselie vesnica, e deja un castig pe care altul nu l-a luat in seama cum l-am luat eu sau cum l-as fi luat eu. Şi toate astea s-au adaugat cumva la sufletul meu si eu mai mult m-am trezit in lumea asta lucrator de bucurie, decat m-am format ca lucrator de bucurie. Deci sunt niste complexe de gand, niste complexe de simtire, niste complexe de mangaiere, niste lucruri pe care eu nu le-am determinat in general, ci mai mult s-a adaugat la ceea ce sunt eu.Parinte Teofil, nadajduiti, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa vedeti ceva in lumea cealalta, in vesnicie?Draga, m-am mai gandit eu la treaba asta singur, ca daca eu doresc sa vad lumea aceasta si n-o pot vedea, in vesnicie o sa vad lumea care va fi in vesnicie? Şi raspunsul mi-a fost acesta: Daca Dumnezeu va zice catre mine: Sa stii ca eu si-n vesnicie pe tine tot asa te las!, n-as putea zice altceva, decat: Slava Ţie, Doamne, slava Ţie!.Adica eu cum sunt, sunt implinit, nu mai trebuie sa am ceva ca sa ma implinesc, sunt multumit cu cat este. Ştiu ca altii au mai mult, stiu ca altii pot mai mult, ma bucur ca pot ei si ce nu pot eu, nu ma deranjeaza cu nimic pentru ca viata nu se traieste prin comparatie si nici nu doresc sa am ceva ce nu pot avea. Nu eu am venit pe lumea aceasta cu vointa mea in situatia aceasta de stirbire, de ingradire; nu eu o sa hotarasc ceea ce urmeaza in cealalta vreme a vietii mele si in vesnicie. Vreau ce vrea Dumnezeu cu mine!(extrase din cartea Intalniri cu oameni iubitori de Dumnezeu, in curs de aparitie la Editura Reintregirea din Alba Iulia, carte ce cuprinde interviuri cu si despre parintele Teofil Paraian)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 629

Id: 3113

Data: Oct 30, 2009

Imagine: