Biserica Ortodoxa Româna cinstește la 16 august 2014 pe Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Voda cu cei patru fii ai sai - Constantin, Ştefan, Radu, Matei - si Sfetnicul Ianache. Cu acest prilej, în cele ce urmeaza va prezentam un interviu publicat în Ziarul Lumina din data de 17 august 2009, intitulat Jertfa lui Constantin Brâncoveanu, întarire a credintei Bisericii noastre:Printre sfintii pe care i-a rasarit pamântul tarii noastre, Constantin Brâncoveanu ocupa un loc deosebit. Exemplul sau ramâne totdeauna viu pentru românul care, nu de putine ori, a fost greu încercat în credinta lui stramoseasca. Jertfa sa a revigorat spiritul national si a dat putere credintei Bisericii noastre, el fiind, pentru poporul român, exemplul mucenicului prin excelenta. Valoarea operei sale culturale, dragostea si atasamentul fata de valorile crestine ale Bisericii din Ţara Româneasca sau puterea exemplului pentru urmasi sunt doar câteva teme pe care le vom pune în discutie alaturi de domnul prof. dr. Toma Radulescu, seful sectiei de Istorie si Arheologie din cadrul Muzeului de Istorie din Craiova.„Prin valoarea tipariturilor sale, Brâncoveanu a depasit limitele nationalului“Domnule profesor, spuneti-ne care este conjunctura politica a afirmarii marelui Domnitor si Sfântului Constantin Brâncoveanu ca aparator al Ortodoxiei?Constantin Brâncoveanu este, la nivel national, poate unul dintre cei mai reprezentativi sfinti, ca urmare a faptelor sale de exceptie care au marcat atât istoria poporului nostru, cât mai ales stabilitatea lui spirituala. Personalitatea sa este importanta, deoarece el îsi face aparitia într-o lume foarte framântata, este vorba de sfârsitul secolului al XVII-lea si începutul secolului al XVIII-lea, atunci când se produc pe plan european numeroase transformari de ordin religios si politic între Imperiul Habsburgic - purtator al catolicismului - si Imperiul Otoman, care dorea sa-si consolideze puterea politica în Europa. În aceste conditii, spatiul acesta balcanic devine un spatiu al influentelor în care se intersecteaza cele trei religii monoteiste ale lumii: ortodoxismul, catolicismul si mahomedanismul. În aceasta confruntare a ideologiilor religioase, argumentele de ordin militar si politic devin primordiale pentru a obtine suprematia si dominatia spirituala. Nu trebuie sa uitam ca marele domitor are meritul deosebit de a fi putut stavili o miscare iezuita deosebit de puternica si în plina ascensiune, care a dus la acea diversiune prin care mitropolitul Ardealului, Atanasie Anghel, a optat pentru greco-catolici. Pentru ca aceste miscari si influente sa nu patrunda în spatiul Ţarii Românesti, Brâncoveanu a folosit o serie de mijloace foarte moderne pentru timpul respectiv, prin care a reusit sa mentina si chiar sa promoveze spiritul ortodox.Cultura - un mijloc eficient în combaterea expansiunii catolicismuluiÎn primul rând, s-a sprijinit pe niste oameni bine pregatiti si sa nu-l uitam aici pe marele ierarh Antim Ivireanul. Efortul sau a facut ca influentele greco-catolice, care împânzisera întreaga Transilvanie, sa ramâna un fenomen izolat. Amintim în acest sens tipariturile sale de la Râmnicu Vâlcea: „Tomul Bucuriei“, precum si toate celelalte carti aparute dupa 1705, care au devenit normative pentru convingerea întregii opinii publice românesti spre a nu se îndeparta de la Ortodoxie. Un rol foarte important în aceasta confruntare ideologica cu romano-catolicismul l-a avut si Manastirea Sâmbata de Sus, care fusese cumparata de bunicul domnitorului cu o jumatate de secol mai înainte, devenita acum un adevarat focar de cultura si de rezistenta ortodoxa. Prin ac-tiunile sale, Constantin Brâncoveanu a continuat traditia înaintasului sau, Mihai Viteazul, care facuse o adevarata mitropolie ortodoxa la Alba Iulia. Putem sa spunem ca, prin valoarea tipariturilor sale, Brâncoveanu a depasit limitele nationalului, acestea regasindu-se în mai toate orasele mari ale Europei si pâna în îndepartata Arabie si Ivirie.Tot acum, în Ţara Româneasca apar foarte multi oameni de cultura greci, reprezentanti de seama ai civilizatiei elene, care au lucrat intens la integrarea civilizatiei si culturii românesti în civilizatia europeana prin intermediul limbii lor. Exista o întreaga academie prin care s-au pastrat si s-au transmis aceste elemente ale civilizatiei europene. Se pare ca aproape toate tipariturile care au aparut pâna acum la Snagov, la Bucuresti sau la Râmnic ajung nu numai în Ţarile Române, ci merg pâna la Kiev, Adrianopol, Asia Mica, fiind întâlnite chiar si în îndepartata Etiopie si, deci, în toate spatiile cu specific ortodox, fiind totodata un mijloc eficient de combatere a expansiunii politice si militare a catolicismului din acele timpuri.Credinta practica - o mostenire de familiePoate fi considerata legatura cu Biserica o mostenire de familie a domnitorului muntean?Bunicul sau, Preda Brâncoveanu, era considerat printre cei mai bogati oameni din S-E Europei, si, cu toate acestea, a dus o viata de ascet. El tinea toate posturile dupa rigorile vietii calugaresti, se ruga ca si ceilalti calugari, avea chiar tendinta de a ajunge schimonah si era un mare ocrotitor al bisericii. Lucrul acesta s-a pastrat în familie, iar spiritul credintei practice a fost mostenit în special de nepotul sau, Constantin Brâncoveanu. Într-o lume dominata de conflicte, domnul Ţarii Românesti se manifesta ca un adevarat urmas al împaratilor bizantini. Nu trebuie uitat ca Brâncoveanu este ispravnicul unei lucrari fundamentale: Biblia de la Bucuresti din 1688, una dintre lucrarile sale fundamentale. Tot în acest sens, mai trebuie amintita si încercarea lui de a face o mare biblioteca la Manastirea Horezu. El hotaraste pentru prima data în istorie ca toate publicatiile românesti sa fie adunate într-un singur loc, pentru a pune bazele unei impresionante institutii de cultura care, poate, la vremea aceea, ar fi putut rivaliza cu Biblioteca Academiei Române de astazi.El are un mare rol în dezvoltarea manastirilor de maici, fenomen destul de izolat pâna atunci, predominând în special manastirile de calugari. Primul model pentru toate manastirile de monahii care au urmat dupa epoca Brâncoveanu a fost Manastirea Surpata. Mohahismul feminin este de-a dreptul reformulat în perioada sa, capatând o forma bine stabilita, asezarile pe care le-a întemeiat reusind sa-i redea cu adevarat stralucirea. Prin urmare, domnitorul muntean a fost un deschizator de drumuri pentru cristalizarea vietii monahale din Ţara Româneasca, iar ridicarea statutului femeii este o dovada concreta a ideilor sale sanatoase cu care a venit în sprijinul Bisericii. Toate aceste idei pe deplin moderne ale domnitorului Ţarii Românesti se împletesc cu bogata mostenire de familie pe care a dobândit-o de la înaintasii familiei sale.„Printul barocului românesc“Constantin Brâncoveanu a fost un inovator în ceea ce priveste arta bisericeasca. Vorbiti-ne în detaliu despre aportul sau în acest domeniu.El a creat o adevarata scoala de pictura la Horezu, devenind o veritabila traditie dupa moartea sa. Capodopera artei brâncovenesti a fost Biserica Vacaresti din Capitala, aceasta dainuind aproape 100 de ani dupa moartea sa. Cu toate acestea, Manastirea Horezu este un complex care reda în ansamblu caracteristicile artei inventate de Brâncoveanu. Aici s-a dorit a fi înfiintata necropola familiei, precum si marea biblioteca de care am vorbit putin mai înainte. Manastirea a fost pozitionata strategic, într-o zona mai putin expusa invaziilor turcesti si foarte aproape de Transilvania, fiind o adevarata punte de legatura cu Ardealul si, totodata, un mijloc de pastrare si promovare a Ortodoxiei. Pentru realizarile sale sau, mai bine zis, pentru inovatia pe care a adus-o în arta bisericeasca româneasca, Constantin Brâncoveanu a fost supranumit „printul barocului“, reusind sa creeze un adevarat baroc românesc.„Jertfa marelui domn - simbol al demnitatii nationale“Cum a fost perceput exemplul de credinta al domnitorului în decursul istoriei neamului românesc?Se stie ca marele pictor Constantin Lecca, nepotul lui aga Lecca, unul dintre boierii de baza ai lui Constantin Brâncoveanu, a fost printre putinii care, la vremea aceea, au reusit sa ridice jertfa marelui domn la valoarea de simbol al demnitatii nationale. Litografia sa „Uciderea Brâncovenilor“ a fost asezata în toate scolile din perioada pasoptista. Generatia de la 1848, din care a facut parte si pictorul oltean, avea nevoie de repere, avea nevoie de o redesteptare morala. Venisera dupa un secol dominat de fanarioti, de decadere morala, de atac asupra Ortodoxiei, iar, în aceste conditii, Constantin Brâncoveanu era exemplul cel mai potrivit pe care-l cautau cu totii.Şi Revoluta lui Tudor Vladimirescu este legata de imaginea lui Brâncoveanu, pentru ca, odata cu moartea sa, s-a vehiculat ca se poate legitima o dinastie româneasca, crez care a fost întrerupt de aparitia epigonilor din perioada fanariota. Din acest punct de vedere, marele domnitor reprezenta, pentru Tudor, un reper moral care fusese întrerupt pentru mai bine de 100 de ani si fata de care se simtea dator sa-l repuna în drepturi. Reinstaurarea domniilor pamântene avea o tinta precisa, fiind, de fapt, reinstaurarea Brâncovenilor. Exista în acest sens mai multe pareri îndraznete care afirma ca Tudor si-ar fi tras radacinile din neamul Brâncovenilor, aceasta pentru ca, daca urmarim descendenta boierilor Craiovesti si ale altor familii boieresti din Oltenia, vom observa ca ele sunt prinse într-un adevarat circuit al timpului. Iata ca, atât de la Revolutia din 1821, cât si de la cea din 1848, se realizeaza o redesteptare a poporului român prin intermediul imaginii si prin puterea exemplului.Simbolul rezistentei anticomunisteCum a fost privit Constantin Brâncoveanu de reprezentantii regimului comunist?În timpul regimului comunist, desi s-au vazut nevoiti sa recunoasca valorile artei brâncovenesti, totusi nu a putut fi acceptata sfintenia vietii sale. Am trait aceste momente în anul 1975, atunci când unul dintre marii specialisti în etnografie româneasca ai Muzeului de arta din Bacau, dl Iulian Antonescu, a avut un dialog cu tovarasul Dumitru Popescu, seful Academiei „Ştefan Gheorghiu“ din vremea aceea. Atunci când a venit la Muzeul din Bacau, prima întrebare a tovarasului a vizat perioada icoanelor ce erau expuse acolo. Dl Antonescu i-a raspuns ca sunt din perioada domnitorului Constantin Brâncoveanu si i-a demonstrat argumentat ca personalitatea marelui domnitor a fost aceea care a reusit sa pastreze nealterata unitatea nationala la care tineau atât de mult reprezentantii regimului comunist. A dat, în acest sens, exemplul principilor bosnieci care, la îndemnul domnitorului, au trecut cu totii de la Ortodoxie la islam, creând o ruptura între elite si mase, acestea din urma refuzând sa abandoneze crezul stramosesc. Mai târziu, aceasta ruptura s-a agravat, iar spiritul nationalist a avut de suferit.Asa s-ar fi întâmplat si la noi daca n-ar fi fost Constantin Brâncoveanu, care a reusit sa opreasca miscarea catolica si elanul musulman prin promovarea valorilor crestine.Chiar în timpul rezistentei anticomuniste, mai multe miscari au luat numele domnitorului, tocmai pentru ca imaginea jertfei sale era cea mai concludenta pentru sustinerea spiritului ortodox, regimul comunist fiind asociat cu sultanul Ahmed al III-lea, calaul lui Brâncoveanu, care nu a reusit sa-l omoare decât fizic, nu si moral.„În cetatea Baniei a înfiintat unul dintre cele mai mari târguri din tara“Care a fost legatura domnitorului Constantin Brâncoveanu cu zona Olteniei si cu cetatea Baniei?Este o teorie a lui Dan Plesa, prin care se sustine ca Brâncoveanu a acordat o atentie aparte judetului Mehedinti. Legatura domnitorului cu zona Olteniei este una genealogica. Toate teoriile istorice sustin apartenenta familiei Brâncoveanu, dupa Neagoe Basarab, la vechea familie a boierilor Craiovesti, radacinile ei mergând dincolo de întemeierea Ţarii Românesti, având în spate o nobila descendenta bizantina. Datorita acestui fapt, domnitorul s-a simtit în permanenta apropiat meleagurile oltenesti. De exemplu, Manastirea Polovragi a avut un statut aparte, ea fiind închinata la început Patriarhiei de Constantinopol, iar mai apoi a intrat în administrarea Manastirii Horezu. La Manastirea Sadova, Constantin Brâncoveanu a construit o bolnita care a avut un rol foarte important în viata oamenilor de la câmpie. Ea se afla la granita Olteniei, având rolul de a preveni raspândirea bolilor contagioase care erau aduse de cei care veneau de peste hotare.Satul Craiovita, actualmente cartier al orasului Craiova, a fost, de asemenea, închinat Manastirii Horezu.În cetatea Baniei, marele domnitor a înfiintat unul dintre cele mai mari târguri din tara, care purta denumirea de Hurezi. Era împrejmuit ca un han si se gasea în centrul orasului, între Catedrala „Sfântu Dumitru“, Piata Veche si Biserica Madona Dudu. Aici se aduceau diverse marfuri din cele mai îndepartate colturi ale lumii, fiind o adevarata piata de desfacere. De regula, târgul Hurezi de la Craiova functiona între doua date semnificative din calendarul Bisericii: 15 august si 8 septembrie. Acest lucru ni-l arata pe Constantin Brâncoveanu ca pe unul dintre cei mai mari finantisti ai timpului sau, realizând o îmbinare perfecta între spiritul crestin si cel comercial. Am întâlnit în câteva documente mai multe dovezi care ni-i arata pe calugarii de la manastirile din Oltenia (Tismana, Jitianu, Sadova etc.) în calitate de participanti la acest târg prin vânzarea binecunoscutelor iconite pentru calatorie. Chiar în incinta târgului exista un paraclis cu hramul „Sfântul Nicolae“, unde obisnuia domnul sa se roage. Deci, Brâncoveanu nu a construit numai un spatiu comercial, ci si un mod de a da ca exemplu o economie crestina. Tot prin intermediul acestui târg, domnitorul a inventat un mijloc eficient prin care sa poata raspândi cartile bisericesti tiparite sub binecuvântarea sa, destul de scumpe pentru vremea aceea, transformând taxa de iarmaroc într-o obligatie prin care negustorii trebuiau sa cumpere un numar de carti pe care trebuiau sa le doneze bisericilor sarace din Oltenia. Un exemplu în acest sens este marele boier Şerban Cantacuzino, care în 1682 a distribuit mai multe Biblii, pentru mai multe biserici, pe cheltuiala proprie.„Prin jertfa sa, domnul muntean are o valoare contemporana“Ce reprezinta pentru noi martiriul Sfintilor Brâncoveni si asezarea acestora în calendarul ortodox al sfintilor români?Sultanul Ahmed al III-lea, venind pe tronul de la Istanbul în anul 1730, a dorit ca sa curme brusc faima de care se bucura pe plan extern domnitorul Ţarii Românesti, devenit un bastion al Ortodoxiei de care multora le era greu sa treaca. Din executia sa si a familiei sale si-a dorit sa faca un exemplu pentru întreaga Europa. Tocmai de aceea a ales ca zi a executiei sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, sarbatoare cinstita în mod special de familia domnitorului român. Nu s-a facut în decursul timpului o asociere clara între intentia sultanului de a-i executa pe Brâncoveni si data pe care si-o alesese. Dupa o veche traditie crestina, întâlnita chiar în perioada romana, Maica Domnului era aceea care sprijinea prin rugaciunile ei familiile princiare. Având un rol atât de important în viata Bisericii noastre crestine, sultanul a cautat sa denigreze aceasta sarbatoare prin executarea celui mai aprig sustinator al Ortodoxiei din acele timpuri si a familiei sale. Cu toate acestea, tocmai jertfa martirica a Brâncovenilor, alaturata marii sarbatori, a dus la întarirea credintei si la transformarea celor executati în adevarati eroi ai neamului si martiri ai credintei pentru Hristos. În urma acestui act martiric, Constantin Brâncoveanu a ajuns printre cei mai cântati domnitori ai neamului nostru: „Brâncoveanu Constantin, boier vechi si domn crestin/ Lasa legea crestineasca si te da-n legea turceasca“, iar raspunsul sfântului îl stie toata lumea.Putem spune ca, prin jertfa sa, domnul muntean are o valoare contemporana. În perioada regimului comunist s-a încercat de mai multe ori canonizarea sa, dar de fiecare data originea sa boiereasca era asezata ca o bariera. Trecerea marelui domnitor în rândul sfintilor a avut loc abia mai târziu, în anul 1992, prin contributia mitropolitului Nestor Vornicescu, care, prin referatul si prin dovezile pe care le-a adus înaintea Sfântului Sinod, a reusit sa-l aseze pe domul Ţarii Românesti acolo unde-i fusese dintotdeauna locul: în rândul sfintilor neamului românesc. Au mai fost astfel de încercari si în perioada interbelica, la propunerea lui Nicolae Iorga, dar a venit razboiul si lucrurile s-au amânat.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 761

Id: 43228

Data: Aug 16, 2014

Imagine: