O regiune din nordul Irakului, securizata de combatantii kurzi, a primit zeci de mii de crestini incepand cu 2003 si continua sa ii primeasca, oferindu-le drepturi egale cu cele ale locuitorilor kurzi, precizeaza Claire Lesegretain in articolul aparut in cotidianul La Croix, din 14 aprilie, citat de Ziarul Lumina .Pana in 2003, Kurdistanul irakian primise 30.000 de crestini, cifra care s-a triplat in sapte ani, astfel incat in prezent exista aproximativ 100.000 de caldeeni (catolici) si sirieni (catolici si ortodocsi) care locuiesc intr-unul din cele trei guvernorate ale Guvernului autonom al Kurdistanului: Erbil, capitala Kurdistanului irakian, Dohouk in nord si cel din Souleimaniya in sud. In fiecare luna, noi familii care fug din Bagdad vin sa se instaleze aici.Primul motiv al acestei deplasari a crestinilor in regiunea Kurdistanului este siguranta. Prin zeci de mii de peshmergas - militari kurzi - plasati pe strazile din aceasta regiune muntoasa din nordul Irakului, vehiculele sunt inspectate in numeroase puncte de control. Erbil si Dohouk (sub controlul Partidului Democratic din Kurdistan, PDK) si Souleimaniya (sub controlul Uniunii patriotice din Kurdistan, UPK) par a fi la fel de sigure ca orasele occidentale. Singura regiune din Irak care merge bine Cele trei mari orase ale Kurdistanului sunt in plina dezvoltare economica - asa cum o dovedesc cladirile si firmele care se afla in constructie mai peste tot - si ofera oportunitati de angajare in domeniul electronicii, al noilor tehnologii sau in sectorul bancar. Este singura regiune din Irak care merge bine , afirma intr-un glas adolescentii kurzi, scolarizati la liceul international din Dohouk. Institutia a fost deschisa in 2004, la initiativa Mgr Rabban Al Qas, episcop caldeean de Amadiya si administrator patriarhal al Erbilului, cu ajutorul unui ONG monegasc. In acest liceu-model, tinerii invata cinci limbi: kurda, araba, arameana, engleza si franceza. Crestinii sunt o forta pentru Kurdistan Exista zvonuri care atribuie kurzilor anumite atentate impotriva crestinilor din Bagdad, Mossul si Kirkouk. Aceasta, cu dublul obiectiv de a sustine un alibi pentru instalarea acestora in campia din Ninive (leagan istoric al crestinismului irakian), unde initial nu erau prezenti, si pentru a-i obliga astfel pe crestini sa vina sa se instaleze in Kurdistan. Aceste zvonuri sunt absurde si irationale! , se revolta Mohamed Salih Amedi, guvernator PDK din Aadiya. Daca kurzii musulmani voiau sa-i omoare pe crestini, atunci ar fi facut-o in Kurdistan. Nu era nevoie sa merga la Bagdad pentru asta! Crestinii sunt o forta pentru Kurdistan , continua guvenatorul, amintind ca, de decenii intregi, increderea kurzilor fata de crestini este totala . Trebuie amintit ca, din 1992, crestinii din Kurdistan au aceleasi drepturi ca si ceilalti: In nici o alta regiune a Orientului Mijlociu acestia nu au o asemenea recunoastere legislativa .Ziua dubla a persoanelor care ingrijesc un membru al familieiSaptamanalul La Vie abordeaza in editia din 8 aprilie, sub semnatura lui Dominique Fonlupt, o problematica sociala existenta in Franta zilelor noastre, aceea a persoanelor care sunt nevoite sa ingrijeasca un membru al familiei care este bolnav sau batran. Acestea fac eforturi deosebite pentru a fi aproape de cel bolnav si pentru a-si pastra si serviciul. Cand vorbim despre impacarea vietii familiale cu cea profesionala, ne gandim imediat la mamele tinerilor, care jongleaza cu asteptarea copiilor la scoala, cu vacantele scolare si cu epidemiile de varicela. Cu toate acestea, cu 3,5 milioane de persoane care ingrijesc o alta persoana, bolnava cronic sau dependenta (excluzand handicapurile), problema priveste din ce in ce mai multi salariati mai in varsta. Daca acestia din urma au organizat un sistem de ajutor la domiciliu, sarcina mentala si cea afectiva nu sunt deloc mai putin importante.Conform unei anchete organizate de Fundatia Novartis, jumatate din acesti ingrijitori ocupa un loc de munca. Franta se afla inca pe picioare datorita fiicelor si nurorilor de 45-70 de ani, fara de care cheltuielile sociale ar exploda , subliniaza sociologul Christine Bon, specialist in dependenta la toate varstele. In prezent, se intra intr-o casa de batrani numai in momentul in care persoana care ne ingrijeste clacheaza sau decedeaza.Marie, de exemplu, preda istoria si geografia intr-un colegiu de la periferia pariziana, aflat la aproape doua ore de casa. Fiica cea mai mare din patru fete, celibatara, Marie face tot posibilul pentru ca mama sa de 90 de ani, nevazatoare si afectata de o boala de tip Alzheimer, sa poata ramane in caminul ei alaturi de sotul ei de 87 de ani. De multi ani aceasta le rezerva toate zilele de joi si duminica dupa-amiaza si o mare parte din vacantele ei. De 15 ani, ajutorul pe care il ofer parintilor mei corespunde cu o agravare a situatiei in colegii. Predarea a devenit epuizanta, dar eu continui sa cred in rolul meu social. Marie ilustreaza o realitate descrisa de toti specialistii: persoanele care ingrijesc un membru al familiei nu-si sacrifica serviciul, ci timpul lor personal, chiar si partenerul lor de viata si copiii. Oricare ar fi nivelul angajamentului sau al presiunii, toate femeile care se afla in aceasta situatie incearca sa-si pastreze viata profesionala , subliniaza Blanche Le Bihan, profesor adjunct la Şcoala de Inalte Studii in domeniul sanatatii publice, care a participat la o ancheta europeana asupra angajatilor care lucreaza sub presiune , avand in grija copii sau parinti in varsta. Aceste femei tin de serviciul lor din motive financiare, dar serviciul le permite de asemenea sa se mentina intr-o retea sociala, sa-si impartaseasca grijile cu colegele sau pur si simplu sa faca schimb de idei. Serviciul reprezinta o protectie, dar nu elimina nici nelinistile, nici stresul.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 726

Id: 5807

Data: Apr 20, 2010

Imagine: