Asistam neputinciosi la o secularizare a obiceiurilor si traditiilor satului romanesc. Colindatul, cel mai cunoscut obicei de Craciun, nu mai este practicat de oricine. Daca inainte nu era casa sa nu fie colindata, si nu doar de un grup, ci de cat mai multe, astazi glasurile colindatorilor mai intra in casele gospodarilor doar prin intermediul radioului si televiziunii sau al compilatiilor audio, dezgolite parca de bucuria si trairea vestitorilor Nasterii Domnului. Cu indemnul de a lasa sfiala deoparte si a pleca 'printre case a colinda', va propunem o intoarcere in timp, in lumea satului de altadata, in Ajunul Nasterii Pruncului Sfant, prin gura si amintirile unor ierarhi ai Bisericii noastre.Inaltpreasfintitul Parinte Gherasim, Arhiepiscopul Ramnicului, ne-a povestit despre clipele frumoase petrecute alaturi de familie in perioada sarbatorilor si de modul in care se pregateau pentru intampinarea Nasterii Domnului: 'Satul nostru se cheama Muntenii Buzau, adica oamenii din Muntii Buzaului, care erau impamanteniti in judetul Ialomita. La sfintele sarbatori ne imbracam cum se imbracau mosii si stramosii nostri inainte, in opinci cu nojite pana dupa genunchi, ca sa tina ciorapii din lana si obielele, cu camasa alba de in scoasa afara din pantaloni, cu bundita si cu caciulita pe cap. Am avut parte sa traiesc si sa cresc intr-o familie bine organizata, desi eu sunt orfan de razboi, tatal meu, in Primul Razboi Mondial, s-a dus si n-a mai venit; mama a trebuit sa se recasatoreasca pentru ca o femeie cand este singura ori este banuita, ori dispretuita, iar mama a tinut sa fie casa - casa, iar pe noi, copiii, sa ne creasca cu frica de Dumnezeu si cu dragoste de randuielile noastre crestinesti si mai ales de credinta si de buna convietuire intre noi. In asa fel ne imparteau alimentele si hainele incat sa nu fie suparare si motiv de invidie si cearta, facea de asa maniera sa fim imbracati toti la fel. Parintii mei, tatal vitreg si mama, au deschis o pravalie, un magazin mixt, universal, unde vindeau diferite articole, unelte, alimente, de tot felul.Am trait cu parere de rau dupa tatal meu, pentru ca a plecat in razboi cand aveam un an si jumatate si nu s-a mai intors, iar lumea care il cunoscuse il aprecia ca fiind un om bland, comunicativ si luminos la fata, lucru care ma bucura, pentru ca eu nu l-am cunoscut.Din doua parti venea bucuria sarbatorii Nasterii Domnului, in primul rand pentru bucate si in al doilea pentru ca primeam haine noi, iar casa era proaspat varuita si curatita de catre mama si Rada, sora mea mai mare, si astfel intrai cu un alt aer in casa, ca intr-o casa noua. De sfintele sarbatori totdeauna aveam bucuria aceasta, pentru ca eram toti fratii impreuna cu parintii nostri, 'si ce este mai bun si mai frumos decat a fi fratii impreuna', si astfel petreceam dupa cuvantul psalmistului. De Craciun si de Pasti cautam sa fim acasa toti, sa nu fim plecati pe drum, pe undeva, prin urmare, era familia intreaga, si as putea sa spun ca se sacrificau, si in loc sa mearga sa faca negustorie, de sarbatori eram cu totii acasa, in jurul mesei si la gura sobei. Parintii nostri uitau de toate necazurile si de toate supararile si ne povesteau de copilaria lor, cum a fost la vremea lor, cum erau vecinii si rudele.De Sfintele Sarbatori ale Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, noi, copiii, cu mult inainte, de la Sfantul Nicolae ne pregateam, si ne faceam niste bice cu varful de matase si trosneam din ele, iar unii mai mari veneau si cu buhaiu si cu clopote mari, din care se puneau la gatul vitelor ca sa nu se piarda. Noi, copiii, umblam cu clopotei de bronz, cu bice si cu buhaiul si intaratam cainii, care halalaind se luau dupa noi pe strada, si mergeam pe la portile si ferestrele caselor strigand: 'Primiti cu colindul?' sau 'Primiti Plugusorul?', si daca raspundea cineva sau nu, noi cantam diferite cantari si uraturi, ca de exemplu: 'Am venit si noi o data,/ La un an cu sanatate,/ Dumnezeu sa va ajute/ La covrigi si la nuci multe!/ Buna dimineata la Mos Ajun!/ Ne dati ori nu ne dati?' Era o veselie deplina, mergeam din casa in casa si oamenii ne dadeau covrigi, nuci, mere, painici calde, pe care le puneam in traistuta. Tata insista sa stam acasa sa nu mai umblam prin zapada si prin ger ca ne da el tot ce primim din sat, dar noi nu ne induplecam in nici un chip, voiam sa mergem noi sa le capatam si sa ducem vestea cea buna a Nasterii Domnului la toti consatenii. Şi bucuria era traita si simtita de toti pentru ca tot satul era plin de cete de colindatori, cei mici mergeau dupa pranz pana catre seara, iar cei mari colindau pana in zori.''Ce mai veselie cu colindatul!'Inalt Preasfintitul Parinte Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului, precum marele povestitor Ion Creanga odinioara, ne-a vorbit despre pataniile si bucuria mersului cu colinda prin satul sau natal, Cracaul Negru, din Muntii Neamtului:'Calendarul nostru ortodox este unic pe fata pamantului. Cand ne gandim la calendarul ortodox romanesc, pentru ca are un specific aparte, avem o mare bucurie. Viata noastra se tine ca si candelabrul cu 12 lumini, in cele 12 luni ale anului, indreptandu-ne pasul in timpul vietii de fiecare zi. Nimeni dintre noi nu a fost mai puternic marcat de marile sarbatori crestine, care incep cu venirea Craciunului sau a Praznicului Nasterii Domnului Iisus, pe pamantul pe care ne nastem si noi mereu.Asadar, Craciunul la Cracaul Negru, satul in care a binevoit Dumnezeu sa ma intrupez si eu, ca tot omul, incepe in inima noastra chiar de la inceputul postului. Era deja inceputul pregatirii prin osteneala postirii. Ne pregateam cu mare grija. Incercam emotii fara a ne gandi sa le biruim. Mai bine zis, intram in atmosfera sacra a timpului inchinat celui mai mare act din istoria omenirii: venirea lui Iisus printre noi, oamenii, ca sa ne bucure nu doar cu prezenta Sa, ci si cu lucrarea Sa mantuitoare, pentru fiecare dintre noi. In timp ce se apropia Craciunul, mama ne punea sa facem curatenie peste tot, cu mare grija. Se incepea varuitul prin casa, scotandu-se toate lucrurile in ger si sub fulgii de omat. In casa noastra batrana de peste 200 de ani, se lipea pe jos cu pamant, un fel de argila speciala care rezista multa vreme fara sa se lipeasca pe picioare. De cele mai multe ori, lipeam si eu cu fratele meu, cu care ma bateam cu lutul pentru lipit, pana ce mama ne lipea cateva palme ca sa ne potolim.Focul din lemne duduia in soba pentru a se usca varuiala si lipeala de pe jos. Pana la Craciun, in Cracaul Negru, nu se auzea nici un tipat disperat de purcel, ca i s-ar scurta viata. Nici nu se gandea cineva sa tulbure linistea inaintea sarbatorilor de Craciun. Se tinea cu sfintenie la pace, in natura, cu toate vietuitoarele ei. Doar venea Iisus! Cum sa tulburi ceea ce a creat El? Se astepta cu emotie vremea spovedaniei. Ce bucurie era pe noi, Doamne sfinte! Ce ravna de a merge mai repede, pentru a prinde rand la marturisire. Ce mangaiere ca eram iertati toti ca sa ne putem impartasi la biserica, chiar in ziua Nasterii lui Iisus!Simteam ca ne nastem odata cu Iisus! Ca devenim gemeni cu Iisus! Ca avem prieten vesnic si ca nu vom mai muri niciodata.Dar cand venea preotul Gheorghe Savin cu icoana Nasterii lui Iisus pe la casele noastre?! Niciodata nu se vor uita aceste randuieli desprinse din cerurile cu cantec de inger! De Ajun de Craciun, spre seara, grupuri de tineri imbracati in cele mai frumoase haine-port popular specific locului, mergeam la preotul satului, de unde incepeau colindele, potrivit obiceiului strabun. Erau dansuri si urari care se auzeau pana departe cu haulitele lor tineresti. Urmau jocul cu Ursul, Capra si la urma Irozii. Un adevarat spectacol de ziua cea mai mare a omenirii.Eu nu am mers niciodata cu arnautii, asa se chemau acesti tineri care se prezentau in fata preotului, pentru prima oara, pentru a primi binecuvantarea de a merge cu colindul. Nu puteam suporta itarii de lana care te strangeau mai ales la genunchi si nu puteai dansa. Cu Ursul am mers de cateva ori, dar ma innaduseam in pielea de urs cu care ne imbracam. Iar cu Capra nu am mers niciodata, prea clampanea din gura si era tare urata.Bucuria cea mai mare era cand mergeam cu uratul pe la casele oamenilor, care ne primeau cu inima deschisa. Aveam cu noi talangi mari, buhaiuri, bice si tobe. Ce mai veselie cu colindatul! Mergeam in grupuri marisoare, si cam de aceeasi varsta. De cateva ori nu am fost primiti cu colinda. Tot repetandu-se, cam la aceeasi gospodari, ne-am gandit sa-i facem sa mearga si ei cu colinda, asa, mai original.Le scoteam poarta din tatani si o duceam in spinare pe uliti mai indepartate. Dimineata se trezeau fara poarta la nas. Nu stiu ce zgomote le-a facut gura, dar radea tot satul cand treceau si vedeau poarta luata. Dupa cateva zile, trecatorii strigau pe vecin sa se duca sa-si care poarta, ca e sus, pe ulita alaturata. Asa i-am lecuit. In anii urmatori erau bucurosi sa ne primeasca. Cu unul insa am patit-o. Cum-necum, s-a aflat cam cine ar fi batjocoritorii. Dupa ce am colindat in fata casei, cand gospodina ne impartea daruri, de dupa casa a aparut barbatul cu un par cat toate zilele. Sa fi vazut spectacol atunci. De frica, in fuga mare nu mai incapeam pe poarta, asa ca am daramat tot gardul, cu porti cu tot. Dupa ce am fugit o bucata de drum, crezand ca gospodarul fuge cu parul dupa noi, ne-am asezat pe jos sa lesinam de ras. A fost cea mai grozava noapte de Craciun la Cracaul Negru, din Muntii Neamtului. Dar cea mai mare groaza o simteam cand stateam la slujba in biserica si in fata mea, jos, langa iconostasul Maicii Domnului, erau asezate darurile proaspete pe care le aduceau crestinele cu multa evlavie: carnaciori, toba, lebar, jambon, branza cu smantana, cas, lapte covasit de oaie, fagure de miere de albine. Stand in genunchi in fata tatalui meu, usurel sterpeleam cate un carnacior, nemaiputand rabda sfarsitul slujbei care ducea la sfintitul ofrandelor si impartirea lor la popor.Tot acelasi razboi launtric il simt atunci cand merg prin bisericile argesene si vad cum pruncii stau si se uita la darurile care sunt puse chiar in fata icoanei pentru binecuvantare! Ma opresc aici cu aratarea obiceiurilor strabune din satul in care m-am nascut.''In bratele bunicilor am invatat a colinda'Pentru Preasfintitul Parinte Andrei Fagarasanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, mersul cu colindatul in Ajunul Nasterii Domnului a fost incarcat de intelesuri teologice si traditionale crestine:'In Traditia Bisericeasca, colindele au un loc aparte. Ele vorbesc despre Mantuitorul Hristos si nu sunt altceva decat transmiteri orale despre viata, activitatea si minunile Sale. Perioada aceasta a Postului Nasterii Domnului Iisus Hristos ne aduce aminte de leaganul copilariei, cand in bratele bunicilor am invatat a colinda. Copii fiind, in Ajunul Craciunului, cu traista in spate, umblam de la vecin la vecin, rudenii si cunoscuti, din casa-n casa si vesteam Nasterea Domnului, iar gospodarul, 'gazda' pe care o colindam ne binecuvanta cu colaci copti pe vatra cuptorului, mere si nuci. Seara, in ajun, colindau 'cetele', iar dupa orele 22:00, colindau maturii, 'casatoritii'. Intrau cate doua-trei perechi in curtea 'gazdei'. Colindau la geam, intrau in casa, serveau din tuica, vinul si cozonacul pregatite, dupa care ii insotea si gazda la urmatorul. Şi asa, din casa in casa, se colinda tot satul. Adevarat concert duhovnicesc! Sufletele se bucurau colindand! Colinda este semn al bucuriei, care comunica cu Dumnezeu. Colinda vesteste venirea lui Dumnezeu pe pamant, eveniment unic intamplat in istorie. Satul romanesc pastreaza si astazi colindele stravechi si le vestesc pe ulitele satului copiii si credinciosii in perioada aceasta, a Postului Nasterii Domnului.'Preasfintia Sa ne-a impartasit si din invatatura satului legata de traditia colindatului: 'Cel dintai gand in legatura cu colindele este vechimea lor. Ele ne vin din adancul istoriei crestine romanesti, unele din ele chiar inainte de formarea poporului roman, din secolul I, din momentul in care prin partile Dobrogei a trecut Sfantul Apostol Andrei. Colindele, prin cei care le canta, transmit primele invataturi despre Iisus Hristos, si anume ca este Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatal din Ceruri, prin lucrarea Duhului Sfant, care 'pentru noi si pentru a noastra mantuire a venit pe pamant'. Iata, deci, teologie transmisa de popor prin gura poporului, mai inainte de a se scrie vreo carte despre aceste lucruri. Al doilea gand despre colinde, pastrat din copilarie, este acela ca sunt invataturi care se canta. Cuvintele se adreseaza mintii, iar melodia se adreseaza inimilor noastre. Cuvintele cantate se tin mai usor minte si parca vin de la sine. Colindele au melodii usoare si se invata foarte repede, precum doinele. Am simtit ca noi, ca si copii, cantam despre un Copil Care se nastea. Ultimul gand ramas este cel al pastrarii cu sfintenie a colindelor, ca un tezaur sfant, pentru ca ele sunt insusi trecutul nostru romanesc. Nu avem alte marturii de limba romaneasca mai vechi decat colindele si folclorul.''Oamenii intrau bucurosi in 'duhul sarbatorii''Inalt Preasfintite Parinte Casian, ce a insemnat praznicul Nasterii Domnului in anii copilariei?Reperele sacre ale sarbatorii Nasterii Domnului sunt in copilaria noastra doar atunci cand Dumnezeu ne-a oferit sansa de a ne naste si de a creste intr-o familie evlavioasa, traditionala. In familie primim primele deprinderi, primele invataturi si bucurii, mai ales la sarbatorile mari: Craciunul si Pastile.Sarbatoarea Craciunului are o vadita deschidere spre intelesurile spirituale la nivelul copilului. Tema in sine este accesibila copilului, iar manifestarile ca atare, traditiile, obiceiurile, colindele mai ales, fac parte din viata celor mici integrati armonios in familia lor. Din familie se transmit convingerile religioase pe care le impartasim si altora. Se poate aprecia existenta unui gen de apostolat al copilului, mai ales in manifestarile comunitare si traditionale ale sarbatorii Nasterii Domnului.Toti ne referim, in acest inteles, la zestrea genetica - spirituala mostenita de la bunici si de la parinti, dar si de la alte persoane din locurile natale. Avem o pecete asezata in suflet care se manifesta, ca si in copilarie, tot restul vietii noastre. Crestem si noi in intelesurile mai profunde, deodata cu varsta, dar ne place sa ramanem spiritual tot copii. 'Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti' este porunca si invitatia sfanta a Mantuitorului, pentru toate varstele omului. Puritatea, curatia sufleteasca si decenta manifestarilor crestinesti din copilarie, din familie si din sat, evident cu Biserica in frunte, raman repere nesterse din patrimoniul nostru de inima!Lumea insa se schimba. Cu totii observam acest aspect. Cu schimbarea mentalitatii, satul pierde din importanta sa spirituala, traditionala si culturala. In fond, satul era intr-o 'Liturghie' comunitara a bucuriei zile in sir. Oamenii intrau bucurosi in 'duhul sarbatorii' iar 'duhul sarbatorii' penetra sufletele, provoca reconcilierea si asigura cel mai bun cadru al comuniunii, al intr-ajutorarii si al solidaritatii. In copilaria mea, la sat, nu erau copii fara parinti si foarte rar parinti fara copii! Nu era nimeni sarac sau singur de Craciun! Acum, vedem schimbari, din nefericire nu tocmai in bine si la sate, dar mai ales la orase.De aceea, credem ca nu ne vom mai intoarce la satul de odinioara, ci mai curand va trebui sa interiorizam, sa studiem, sa cercetam si sa preluam ceea ce se poate prelua din tezaurul nemuritor al datinilor, dar pe fondul clar si curat al dreptei credinte despre Nasterea Domnului si despre binefacerea acesteia in redresarea spirituala a vietii noastre, uneori prea secularizata. Dar avem si suficiente marturii ale redescoperirii, promovarii si cultivarii traditiilor sanatoase de Craciun. Fiecare familie crestina are un rol esential in aceasta privinta. Sunt inca multi bunici. Sa le predea nepotilor frumusetile copilariei lor si asa vom dainui cu totii. Programele scolare la ora de religie 'Hristos impartasit copiilor' si 'Alege scoala!' pot constitui bune exemple de refacere a chipului echilibrat al manifestarilor de Craciun, in duhul traditional si in pas cu timpurile pe care le traim. Este mult loc pentru cultivarea frumusetii si pentru intelegerea spirituala a darurilor de Craciun in viata noastra. Cu intelepciune si cu perseverenta, ascultandu-i si urmandu-i pe cei ce au redescoperit si cultiva datinile sacre, ne putem bucura cu totii de aceasta sfanta sarbatoare, fiecare dupa masura si puterea sa.(Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia din data de 24 decembrie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 735

Id: 18895

Data: Dec 24, 2011

Imagine: