Ne oprim astazi pe terasa de deasupra Tazlaului Sarat, în judetul Bacau, în buza Moinestilor, ca sa ne umplem sufletul de pacea ce salasluieste între bârnele batrâne ale bisericutei de la Prohozesti.Pe un versant de la marginea asezarii de la Prohozesti, de unde privirea e deschisa spre toate zarile, au gasit de cuviinta vechii traitori de aici sa ridice o smerita biserica de lemn. La picioarele dealului, culori felurite se astern, în petice decupate drept, de parca natura si-ar fi scos zestrea la aerisit, asezând-o, cu grija, s-o mângâie soarele si vântul. În departari, orizontul traseaza granite arcuite peste spinarile Subcarpatilor. Verdele nu-si mai gaseste astâmparul, colorându-se în zeci de nuante, dupa nabadaioasele dorinte ale verii de sub munte. De sus, de pe locul în care, de-atâta amar de vreme, sta neclintita, bisericuta e un strajer blând, dar atent. O fortareata în care satul de deasupra Tazlaului s-a adunat mereu si în care credinta localnicilor s-a statornicit pentru vecie. „Oamenii sunt foarte atasati de biserica. E parte din vietile lor, mai ales ca aici a fost întotdeauna si cimitirul satului“, spune parintele Iulian Neagu, paroh la Prohozesti din 2009.Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 431

Id: 43607

Data: Aug 31, 2014

Imagine: