Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, Sfânta si Marea Sâmbata - Legatura dintre Crucea si Învierea Domnului - din lucrarea Foame si sete dupa Dumnezeu – întelesul si folosul postului, aparuta la Editura Basilica, Bucuresti, 2010:Sinaxarul din Sfânta si Marea Sâmbata arata ca în aceasta zi ”praznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea la iad, prin care neamul nostru (omenesc) fiind chemat din slabiciune a fost mutat la viata vesnica”( Sinaxar în Sfânta si Marea Sâmbata, Triod, ed. cit., p. 665).Sfânta si Marea Sâmbata este ziua care leaga Sfânta si Marea Vineri, Paste al Crucii, de ziua Învierii sau Pastele Domnului. Sfânta si Marea Sâmbata transforma tristetea în bucurie. Praznuirea Sâmbetei celei Mari si Sfinte începe cu Denia Prohodului Domnului de Vineri seara. Aceasta slujba este o capodopera a imnografiei liturgice ortodoxe, care contine o teologie adânca exprimata într-o forma poetica. Cele trei stari ale Prohodului Domnului sunt cântate de catre cler si credinciosii din biserica în fata Sfântului Epitaf care simbolizeaza pe Hristos-Domnul odihnindu-Se în mormânt. Prohodul Domnului nu este doar o slujba funebra sau o tânguire de îngropare. Slujba Prohodului Domnului este o marturisire a dumnezeirii lui Iisus Hristos, precum și o preamarire a iubirii Lui jertfelnice sau patimitoare, pentru a mântui sau elibera pe om de pacatul neascultarii de Dumnezeu si a-l ridica din stricaciune sau coruptibilitate. În acelasi timp, toate slujbele din Sfânta si Marea Sâmbata sunt o asteptare, în stare de priveghere, a Învierii Domnului.Toate aceste aspecte sunt teologic si poetic exprimate atât în Denia Prohodului Domnului, în Vecernia din Sâmbata Mare unita cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, cât si în Canonul Sâmbetei Mari, care precede Slujba învierii Domnului.În Denia Prohodului Domnului, fiecare cântare este precedata de un verset din Psalmul 118, pentru ca în acest Psalm se arata dragostea celui credincios pentru Legea Domnului. Prin moartea Sa, Iisus Cel Rastignit Şi-a dovedit dragostea Sa fata de Legea Domnului împlinind voia lui Dumnezeu-Tatal, prin ascultare desavârsita fata de El si prin înfrânare de la rau. Taina Crucii lui Hristos este taina vindecarii omului de neascultarea si neînfrânarea care l-au despartit de Dumnezeu - Izvorul vietii Vesnice:„Coasta Ţi-au împuns, mâinile Ţi-au pironit, Stapâne; si cu rana Ta din coasta ai vindecat neînfrânarea mâinilor stramosilor” (Denia de Vineri seara, Prohodul Domnului, Starea a II-a Triod, ed. cit, p. 658).„De ai si murit, dar ai dat vinul de mântuire, Vita, care izvoraste viata tuturor, patima si crucea Ta Ţi le slavesc”.„Ca un pelican, Te-ai ranit în coasta Ta, Cuvinte; si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit, raspândind asupra lor izvoare vii' (Denia de Vineri seara, Prohodul Domnului, Starea a II-a Triod, ed. cit, p. 657).Prin moartea pe Cruce întru smerenie, Hristos-Domnul a biruit, de asemenea, mândria si viclenia diavolului (cf. Coloseni 2,15): „Cuvine-se, dar, sa cadem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mânile Ţi-ai întins, si-ai zdrobit de tot puterea celui rau” (Prohodul Domnului, Starea a II-a, Triod, ed. cit., p. 654).Taina odihnei Domnului în mormânt este taina biruintei lui Hristos asupra mortii si asupra iadului:„Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce esti viata cea fara de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu stralucirea dumnezeirii; si când ai înviat pe cei morti din cele de desubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase, Dumnezeul nostru, slava Ţie” (Denia de Vineri seara, Utrenia, la Dumnezeu este Domnul, troparul de la Slava, Triod, ed. cit., p. 654; acest tropar se cânta si la sfârsitul Canonului Sâmbetei Mari).„În mormânt, Viata, pus ai fost, Hristoase, si cu moartea Ta pe moarte ai pierdut si viata lumii ai izvorât” (Prohodul Domnului, Starea I, Triod, ed. cit., p. 649).Marturisirea Dumnezeirii lui Hristos este în acelasi timp cheia întelesului mântuitor al mortii Domnului, care este despartire a sufletului Sau omenesc de trupul Sau omenesc, dar nu despartire a Dumnezeirii de sufletul si trupul Sau. Deci, trupul îndumnezeit al Domnului Hristos, prin înviere, transforma obisnuita stricaciune a trupului omenesc în nestricaciune, iar sufletul îndumnezeit al lui Hristos este purtator de lumina si viata pentru sufletele celor din iad: „Prin moarte ai prefacut omorârea, prin îngropare, stricaciunea; ca nestricacios ai facut trupul pe care l-ai luat, cu dumnezeiasca cuviinta facându-l nemuritor; ca trupul Tau, Stapâne, n-a vazut stricaciune; nici sufletul Tau n-a ramas în iad, care este lucru necuvenit” (Denia de Vineri seara, Canonul dupa Prohodul Domnului, cântarea a 5-a, Triod, ed. cit., p. 664).„Omorât ai fost, dar nu Te-ai despartit, Cuvinte, de trupul pe care l-ai luat; ca de s-a stricat Templul Tau în vremea patimii, întrucât unul era ipostasul Dumnezeirii si al trupului Tau; ca în amândoua unul esti, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu si om”.„Greseala lui Adam a fost ucigatoare de om, iar nu ucigatoare de Dumnezeu. Ca desi a patimit firea trupului Sau celui de tarâna, Dumnezeirea a ramas fara patima; ca stricaciunea cea din Tine ai prefacut în nestricaciune, si din (prin) Înviere ai aratat izvorul vietii cele nestricacioase”(Denia de Vineri seara, Canonul dupa Prohodul Domnului, cântarea a 6-a, Triod, ed. cit., p. 664).Slujba Vecerniei din Sfânta si Marea Sâmbata ne arata, de asemenea, întelesul mântuitor al Patimilor si Mortii Domnului nostru Iisus Hristos: „Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am liberat, si cu Învierea Ta din stricaciune ne-am izbavit; Doamne, slava Ţie” (În Sfânta si Marea Sâmbata, Vecernia unita cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Stihira Stihoavnei, Triod, ed. cit., p. 670).Cele 15 Paremii care se citesc în timpul Vecerniei din Sfânta si Marea Sâmbata se refera direct sau simbolic la taina Pastelui (3,5,6 si 10), la taina Învierii (4,7,8,12 si 15), precum si la taina Botezului (4,6,14 si 15). Referintele la taina Botezului sunt expresia faptului ca, odinioara, în noaptea de Sâmbata Mare spre Duminica Învierii se botezau adultii. De aceea, înainte de citirea Apostolului de la Liturghie, se cânta în loc de „Sfinte Dumnezeule...”;, „Câti în Hristos v-ati botezat...”, iar continutul citirii Apostolului se refera la taina Botezului ca participare la taina Mortii si Învierii lui Hristos (cf. Romani 6, 3-11) (Cf. Kallistos Ware, The Lenten Triodion, ed. cit., pp. 63-64).Îndata dupa citirea Apostolului se cânta, dupa fiecare verset din Psalmul 81, stihul: „Scoala-Te, Doamne, judeca pamântul, ca toate neamurile sunt ale Tale” (Ps. 81, 8). în locul Cântarii Heruvimilor, se cânta troparul „Sa taca tot trupul omenesc...”, iar Chinonicul din Sfânta si Marea Sâmbata ne introduce deja în taina învierii Domnului: „Sculatu-S-a ca din somn Domnul, si a înviat ca sa ne mântuiasca pe noi” (în Sfânta si Marea Sâmbata, Chinonicul de la Liturghie, Triod, ed. cit., p. 689).Canonul Sâmbetei Mari ne aduce si mai aproape de taina învierii lui Hristos: „Dupa obiceiul pentru cei morti, a primit punerea în mormânt Viata tuturor, si a aratat mormântul izvor al învierii, spre mântuirea noastra a celor ce cântam: Izbavitorule Dumnezeule, bine esti cuvântat”.„Una era Dumnezeirea lui Hristos în iad si în mormânt si în Eden nedespartita, împreuna cu Tatal si cu Duhul, spre mântuirea noastra a celor ce cântam: Izbavitorule Dumnezeule, bine esti cuvântat”(Canonul Sâmbetei Mari, Cântarea a 7-a, Penticostar, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1988, p. 13).Legatura dintre Crucea, Mormântul si Învierea lui Hristos, pe care ne-o arata Sfânta si Marea Sâmbata în cântarile sale, se vede si în icoana Coborârii la Iad a Mântuitorului, care, în Ortodoxie, este si icoana Învierii Domnului, pentru ca Învierea din mormânt a lui Hristos Cel Rastignit începe cu biruinta Lui asupra iadului, „cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-Le”, cum se spune în Troparul Sfintelor Pasti.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 571

Id: 39967

Data: Apr 19, 2014

Imagine: