Libertatea imbinata cu responsabilitatea
La Patriarhie s-a aniversat astazi, 30 septembrie 2013, implinirea a sase ani de Patriarhat ai Preafericitului Parinte Patriarh Daniel. In aceasta dimineata in Catedrala Patriarhala Preafericirea Sa a oficiat slujba Sfintei Liturghii alaturi de un sobor de ierarhi, membri ai Sfantului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Romane si inconjurat de un sobor de preoti si diaconi. Dupa oficierea Sfintei Litughii Preasfintitul Parinte Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal a oficiat slujba Te-Deum-ului in prezenta Preafericitului Parinte Patriarh Daniel si a ierarhilor membri ai Sfantului Sinod.Dupa slujba Tedem Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Teofan a rostit in numele membrilor Sfantului Sinod un cuvant intitulat Marturisirea Evangheliei Domnului Hristos - Şase ani de la intronizarea Preafericitului Parinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane adresat Patriarhului Romaniei la implinirea celor sase ani de patriarhat. Dupa cuvantul Mitropolitului Moldovei si Bucovinei a urmat cuvantului Patriarhului Romaniei care a multumit lui Dumnezeu pentru binefacerile revarsate si a vorbit si despre continuarea proiectelor derulate in prezent, pe care il prezentam in continuare. Inaltpreasfintiile Voastre, Preasfintiile Voastre, Preacuviosi si Preacucernici Parinti, iubiti credinciosi si credincioase, multumim lui Dumnezeu pentru cei sase ani de activitate care au trecut foarte repede si multumim tuturor celor care astazi sunt aici prezenti si care impreuna cu noi s-au rugat si au adus multumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revarsate asupra Bisericii Sale din poporul roman. In mod deosebit multumim Inaltpreasfintitului Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei care in numele Sfantului Sinod ne-a lasat cuvant omagial, un cuvant sistematic, clar si concentrat care ne arata tuturor ceea ce trebuie sa facem si facem dupa putintele noastre cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul clerului si credinciosilor. Toate realizarile pe care le savarsim aici la Patriarhie sau in eparhii se fac de catre ierarhi impreuna cu clerul, impreuna cu manastirile, cu scolile de teologie, cu protopopiatele, parohiile, cu credinciosii nostri care iubesc Biserica lui Hristos in mod sincer si smerit si o ajuta in mod jertfelnic , a spus Preafericirea Sa.Cu cat libertatea este mai mare cu atat responsabilitatea este mai intensaTotodata, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a mai spus: Ii multumim lui Dumnezeu ca ne ajuta sa realizam o lucrare grea in anii acestia, dar foarte necesara, poate cea mai necesara lucrare pentru poporul roman si anume, unirea libertatii cu responsabilitatea. In anii de comunist ateu, de dictatura, ne intrebam cum vom dobandi libertatea. In anii de libertate intrebarea este ce facem cu libertatea noastra, ce ai facut cu libertatea ta ? Te-a apropiat de Dumnezeu mai mult sau te-a indepartat de Dumnezeu. Libertatea ta individuala si sociala te-a apropiat mai mult de semeni sau te-a indepartat de ei ? Ai zidit sau ai pierdut timpul ? Ai facut bine sau l-ai omis sau, mai jalnic, ai facut raul ? Deci, marea problema a noastra a fiecaruia dintre noi care slujim Biserica lui Hristos si poporul roman este aceasta permanenta grija de a imbina libertatea cu responsabilitatea. Cu cat libertatea este mai mare cu atat responsabilitatea este mai intensa. Acum nu mai putem da vina pe altii ca nu avem libertate . Cand construim biserici aratam credinta vie si jertfelnica Ne bucuram cate slujbe arhieresti se savarsesc in fiecare duminica si sarbatoare. Niciodata in istoria poporului roman nu s-au savarsit intr-un timp atat de scurt atatea slujbe arhieresti si nu s-au construit atatea biserici, iar bisericile se construiesc pentru ca sunt necesare. In bisericile existente inclusiv in cele noi incap astazi 10 % sau sub 10 % din numarul credinciosilor existenti. Se vede mai ales la Inviere ca vin multi, stau putini, dar daca ar sta toti nu ar avea loc in biserica. Deci, in Romania de astazi se construieste mult acolo unde banii sunt folositi potrivit scopului lor. Unde banii nu sunt folositi pentru scopul fixat nu se construieste mult. Se construiesc multe biserici fiindca de fapt banii credinciosilor se vad ca sunt lucratori acolo unde ei doresc si anume, doresc sa recupereze timpul nefavorabil din anii de comunism cand nu s-a dat voie sa se construiasca biserici in cartiere noi si nici in sate pentru ca multe sate erau propuse pentru demolare sau comasare. Deci, noi cand construim biserici aratam credinta vie si jertfelnica si aratam ca banii sunt folositi corect. Deci, aceasta este cea dintai observatie pe care trebuie sa o facem pentru ca aceste biserici sunt o necesitate liturgica si sunt expresia recunostintei si a bucuriei oamenilor credinciosi. Daca n-au putut fi ctitori, ziditori de biserica in cei 45 de ani de comunism decat foarte rar cu cateva exceptii acum se recupereaza timpul ratat de atunci. Şi aceasta ne arata ca folosim libertatea dupa voia lui Dumnezeu. De asemenea, pe langa biserici s-au construit o multime de asezaminte, aproape 700 de institutii social-filantropice, o multime de cabinete medicale si chiar spitale ale bisericii sau centre de diagnostic si tratament. Deci, paralel cu construirea bisericilor se desfasoara o multime de activitati educationale, social-filantropice si lucrari care pun in evidenta patrimoniul cultural-religios , a explicat Patriarhul Romaniei. Nimeni si nimic in lumea aceasta nu poate inlocui BisericaDe asemenea, mai arata Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, Cand ne gandim care ar fi prioritatile avem mari dificultati sa ne dam seama ce este mai important ? Desigur, stim mai important este Sfantul Altar caci de acolo vine lumina, de acolo vine binecuvantarea, de acolo vine ajutorul de la Dumnezeu, de acolo se sfintesc toate. Pe aproapele trebuie sa-l iubim ca pe noi insine, ne spune Sfanta Evanghelie, insa pe Dumnezeu trebuie sa-L iubim din tot sufletul, din tot cugetul nostru, din tot sufletul nostru si cu toata puterea sau taria noastra. De ce ? Pentru ca daca Il iubim pe Dumnezeu cu toata fiinta atunci in aceasta iubire intra si semenii nostri si se sfintesc. Daca iubim pe Dumnezeu cu toata fiinta atunci se sfinteste si iubirea fata de parinti, fata de sot sau sotie, fata de parinti, fata de copii, fata de prieteni, toti se binecuvinteaza si se sfintesc din relatia noastra cu Dumnezeu, din iubirea fata de Dumnezeu. De aceea, in popor se spune ‘totdeauna lucrul tau sa-l incepi cu Dumnezeu’. Deci, altarul mai intai, izvor de viata, pregustare a vietii vesnice din Imparatia Cerurilor. Şi toate se sfintesc de la altar si activitatile din casa si cele de pe camp si cele de la birou si cele din uzina sau din orice domeniu de activitate. Toate se sfintesc pentru cel care tine legatura cu Dumnezeu Cel Unul Sfant. De aceea, nimeni nu poate si nimic in lumea aceasta inlocui Biserica. Numai in Biserica se obtine iertarea pacatelor si arvuna vietii vesnice. Toate institutiile care promoveaza o civilizatie sunt importante, dar niciuna nu poate inlocui Biserica, poarta a Cerului si Casa a lui Dumnezeu, Cerul pe pamant ca pe noi pamantenii sa ne ridice in iubirea, bucuria si slava Preasfintei Treimi. De aceea se sfintesc multe biserici pentru ca poporul doreste nu doar sa traiasca in lumea aceasta pana la mormant, ci sa traiasca vesnic. Cine crede in Dumnezeu este un om care s-a hotarat sa traiasca vesnic, nu doar pana la mormant, potrivit fagaduintei Mantuitorului Iisus Hristos care zice ‘Oricine crede in Mine va fi viu. Chiar daca va muri cu trupul va fi viu cu sufletul’. Deci, Biserica este locas de inchinare, poarta a Cerului si arvuna a vietii vesnice: ‘Gustati si vedeti ca bun este Domnul’ sau ‘Cu trupul lui Hristos va impartasiti si din izvorul cel fara de moarte gustati’ . Pentru a avea mai mult spatiu de comuniune este necesara terminarea Catedralei Mantuirii Neamului Ne bucuram cand se sfintesc biserici in fiecare duminica. Unii ierarhi sfintesc si in zi de sambata pentru ca sunt mule solicitari ale credinciosilor. Clerul si credinciosii sunt impreuna bucurosi cand ierarhul binecuvinteaza, pentru ca nu-i binecuvinteaza cu binecuvantarea proprie, ci cu binecuvantarea lui Hristos pe care El o transmite arhiereului si desigur preotilor hirotoniti de arhierei. Deci, in primul rand dorim sa multumim lui Dumnezeu, dar si oamenilor prin care El lucreaza. Multumim ierarhilor harnici si dinamici care in fiecare duminica si sarbatoare si chiar peste saptamana arata zelul lor misionar ca dragoste fata de Hristos. De asemenea, multumim si preotilor si manastirilor si scolilor de teologie si protopopiatelor si autoritatilor centrale de stat si locale care inteleg cat de mare este rolul bisericii in societate. In legea cultelor se spune ca toate cultele trebuie sa fie factori ai pacii sociale. Daca nu s-ar aduce pace prin rugaciune si daca nu s-ar aduce pace prin comuniune am simti viata ca un vid chiar daca este sistematizata. S-a spus despre postmodernism faptul ca este demolarea sistematica a fiecarui sistem. Deci, secularizarea este sistematizarea vidului spiritual care nu poate fi pentru noi un ideal. Este o problema, dar nu o solutie. Deci, noi pentru ca nu dorim sa sistematizam vidul secularizarii si sa sfintim viata oamenilor construim biserici si cu ajutorul lui Dumnezeu vom construi si catedrala care este o necesitate. Se vede ca astazi, ca si cu sase ani in urma, Catedrala, aceasta biserica manastireasca la origine este neincapatoare. Cand avem slujbe mai mari cu a fost sfintirea Marelui Mir au trebuit in general credinciosii sa stea afara. In biserica a stat clerul si credinciosii afara, ceea ce nu este comuniune cu adevarat. Deci, noi multumim celor care ne-au ajutat in toata activitatea noastra si in cea misionara privind educatia si in cea social-filantropica privind ajutorarea saracilor, batranilor, bolnavilor, oamenilor singuri si tuturor ierarhilor care lucreaza in diaspora romana astfel incat la ora actuala Biserica este cel mai mare ajutor dat romanilor din strainatate pentru mentinerea identitatii, spiritualitatii si comuniunii romanesti. Şi multumim tuturor celor care au contribuit pana acum si ii rugam sa contribuie in continuare la zidirea Catedralei Mantuirii Neamului pe care unii o numesc acum pe scurt Catedrala Nationala. Chiar daca este numita Catedrala Nationala este una si aceeasi biserica si noi avem speranta ca Dumnezeu ne va ajuta sa terminam toate bisericile incepute, ne incurajeaza foarte mult eparhiile care sunt mult mai inaintate decat Capitala in privinta catedralelor. Am sfintit catedrala mare cu cativa ani in urma la Arad. Am sfintit catedrala la Caransebes. S-au sfintit catedrale in diferite parti ale tarii, insa aceasta a noastra este frumoasa, istorica, dar mica. Este o perla, dar neincapatoare. De aceea, pentru a avea mai mult spatiu de comuniune este necesara terminarea Catedralei (n.r.: Mantuirii Neamului) pentru ca omul serios, asa cum spunea sociologul Mihail Ralea, este cel care duce pana la capat lucrul odata inceput. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa lucram cu bucurie chiar daca este greu, sa lucram cu speranta chiar daca sunt unele obstacole si sa lucram cu dragostea pe care ne-o daruieste Hristos ca noi sa o aratam fata de Biserica Sa cea vie fata de poporul roman spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin ! , a incheiat Patriarhul Romaniei.     
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Sep 30, 2013
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei