În Duminica a treizeci și patra dupa Rusalii, a întoarcerii Fiului risipitor, 16 februarie 2014, Preasfințitul Parinte Sofronie, Chiriarhul Oradiei, a savârsit Sfânta Liturghie arhiereasca în biserica cu hramul „Sfânta Treime” din orasul Ştei, Protopopiatul Beiuș, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, dupa cum a precizat Pr. Marian Popa.Vechimea localitații Ștei coboara în istorie pâna în secolul al V-lea. În secolul al XVI-lea ortodocsii de aici se rugau la biserica din Seghiste, unde exista un centru protopopesc înca din anul 1503. Prima biserica despre care exista date istorice s-a construit la Ştei în jurul anului 1780, iar primul antimis al acestei biserici provine de la Manastirea Partos, fiind sfintit de Mitropolitul Gheorghe Popovici din Timisoara. În 1956 satul Ştei devine oras, sub denumirea de Dr. Petru Groza, iar în 1996 revine la vechea denumire de Ştei. Astazi în Ştei exista doua biserici ortodoxe: una cu hramul „Sfintii Apostoli Petru si Pavel”, construita în anul 1923, aflata, începând din anul 2008, în ample lucrari de restaurare, si una noua, de dimensiunile unei catedrale, cu hramul „Sfânta Treime”, construita între anii 1995-2006.Chiriarhul Oradiei a fost așteptat și primit cu multa bucurie și caldura duhovniceasca de clerul și credincioșii din Ștei. În predica rostita dupa citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, ce relateaza pilda întoarcerii Fiului risipitor, Ierarhul a subliniat principalele semnificații și învațaturi ce se desprind din aceasta:„Pentru orice om din lume, dar mai ales pentru noi, creștinii dreptmaritori, pilda întoarcerii Fiului risipitor este o adevarata icoana a smereniei, a umilinței, chip desavârșit al pocainței, și nu întâmplator Sfânta noastra Biserica Ortodoxa ne pune înainte, ne ofera spre exemplu, în urcușul nostru duhovnicesc, aceasta frumoasa pilda, acum, când ne pregatim sa intram în Postul Sfintelor Paști, o perioada speciala a anului bisericesc, caracterizata, întâi de toate, prin pocaința.”„Fiul risipitor, atunci când și-a venit în fire, în sine, dupa ce greșise mult, dându-și seama de ceea ce a facut și dând dovada de pocaința adevarata, a dorit, din adâncul sufletului, sa se întoarca la casa parintelui sau, fața de care a greșit, și sa-i marturiseasca lui ca a greșit la cer și înaintea sa și ca nu mai este vrednic sa se numeasca fiul sau, ci îl roaga pe tatal cel primitor sa-l primeasca și sa-l numere cu argații, cu slujitorii sai.”„Pilda Fiului risipitor nu doar ca este un chip al pocainței, dar este și un rezumat al Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar cel care vrea sa faca cunoștința cu Creștinismul, se întâlnește cu credința creștina atunci când aude pilda Fiului risipitor”, a aratat Ierarhul.„Pe de o parte chip al pocainței, dovedita prin întoarcerea fiului risipitor, de cealalta parte chip al dragostei parintelui celui primitor, care este dragostea lui Dumnezeu fața de noi, oamenii pacatoși, care, prin pocaința, trebuie sa venim înapoi la Dumnezeu. De aceea, cel care aude aceasta pilda, chiar daca nu este creștin, se întâlnește în ea cu Dumnezeul Cel Viu și Adevarat, Tatal Cel Ceresc, Care nu Se uita la mulțimea pacatelor omului ci, atunci când omul își da seama ca este în afara comuniunii cu Parintele Ceresc, cu Creatorul sau, și se întoarce, îl primește cu brațele deschise, îl îmbraca în haina de sarbatoare, junghie pentru el vițelul cel gras și bucuria pune stapânire pe casa aceea, pe casa sufletului fiului risipitor, pe casa sufletului omului care se întoarce la Dumnezeu, Cel Care îi daruiește iertare și îi aduce viața cea veșnica, prin trimiterea în lume a Fiului Sau Cel Unul Nascut, Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit sa Se faca frate cu noi oamenii în umanitate, pentru ca pe toți fiii risipitori ai neamului omenesc sa îi aduca înapoi în casa Tatalui Ceresc.”„Daca privim în ansamblu istoria umanitații, din punct de vedere cultural, al simbolismului, roșcovele pe care le mâncau porcii în țara straina și la care tânjea fiul cel risipitor, sunt surogatele de mângâiere pe care omul cazut le cauta, înlocuitorii mângâierii și mântuirii celei adevarate, a hranei celei adevarate, vițelul cel îngrașat din casa tatalui, care este chip al Sfintei Euharistii. Acești înlocuitori sunt, pentru sufletele neliniștite, mângâierile filozofiei, însa orice filozofie ce nu se ancoreaza în Hristos nu ramâne decât un surogat al adevaratei hrane spirituale, caci orice filozofie din lumea aceasta este produsul înțelepciunii minții umane cazute, singura filozofie adevarata și mântuitoare fiind cea descoperita prin venirea în lume a Celui Care este desavârșirea Legii, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.”„Apoi, dincolo de filozofie, oamenii cauta mângâiere în ceea ce lumea poate sa asigure bietului om: bogația materiala, confortul, succesul în cariera, dar și acestea sunt tot atât de trecatoare precum roșcovele porcilor, cum este lumea materiala din jurul nostru și din care și trupurile noastre fac parte, nefiind hrana adevarata, caci omul daca le manânca flamânzește din nou, aducând paruta mângâiere.”„Nu în ultimul rând, între surogatele pe care omul le cauta ca sa își potoleasca boala sufleteasca, foamea dupa Dumnezeu, mai ales în marile aglomerari urbane din zilele noastre, este și universul paradisurilor artificiale și al mângâierilor de natura chimica. Paradisurile mincinoase sunt foarte ușor de accesat în lumea calculatoarelor, o lume virtuala, care nu are prea multe în comun cu realitatea și pe care mai ales sufletele tinere, ale tinerilor noștri frați în umanitate și, totodata, fii risipitori, o cauta, cheltuindu-și timpul și darurile pe care Dumnezeu le-a dat lor în afara casei tatalui, în lumea virtuala în care foamea, setea, lipsurile și catastrofele pasc la tot pasul. Dincolo de aceasta lume virtuala, omul contemporan, sufletele bolnave din marile orașe cauta și mângâieri de natura chimica, pe cale medicamentoasa, de la consumul de droguri, care sunt compuși chimici, și pâna la rețetele prescrise de medicii psihiatri și psihologi, la care alearga oamenii care se simt striviți de povara suferințelor și a golului spiritual și care, pierzând comuniunea cu Biserica, în loc sa se îndrepte spre duhovnic și sa își marturiseasca pacatele înaintea lui Dumnezeu, cauta mângâierea sufleteasca, pacea și împacarea cu propria conștiința prin tratamente psihiatrice sau prin psihoterapie”, a precizat Preasfinția Sa.„Rascrucea care duce la întoarcerea acasa este venirea în fire, trezirea conștiinței, conștientizarea de catre fiul cel cazut ca a greșit și recunoașterea greșelii. Vedeți, iubiți credincioși, ce diferența majora este fața de lumea plina de mândrie de astazi, în care omul este învațat, înca de pe bancile școlii, sa nu își recunoasca greșeala, ci sa traiasca într-o așa zisa libertate, lipsita, însa, de responsabilitate? Noi în Biserica, însa, cultivam, pe lânga libertatea în Duhul Sfânt, responsabilitatea fața de propria conștiința, fața de Dumnezeu și fața de aproapele. Și responsabilitatea înseamna, atunci când ai greșit, sa recunoști, și recunoscând, sa marturisești ca ai greșit. Venirea în fire este punctul de plecare al întoarcerii și este primul pas pe calea pocainței, iar noi în Biserica facem pocaința pe parcursul vieții întregi, accentuând duhul de pocaința în vremea posturilor, și mai ales în Sfântul și Marele Post.”În cadrul slujbei, la momentul îndatinat, Preasfinția Sa a hirotonit pe diaconul Florin Alin Mesaroș ca preot misionar pentru Protopopiatul Beiuș, îmbisericit pe seama bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din parohia Ceica. Noul preot hirotonit a primit și hirotesia întru duhovnic.Parintele paroh Gheorghe Tal a rostit un cuvânt de bun venit în care a multumit Bunului Dumnezeu pentru aceasta sfânta zi de bucurie și binecuvântare, Preasfintitului Parinte Sofronie pentru Sfânta Liturghie arhiereasca, pentru frumoasa predica și pentru grija ce o poarta necontenit clerului și credincioșilor din aceasta parte a eparhiei, dar și dreptmaritorilor creștini din Ștei pentru ascultare si prezența.În cuvântul de învațatura de la final, Preasfintitul Parinte Sofronie a vorbit despre importanța educarii tinerelor generații în duhul smereniei, al pocainței sincere și adevarate, al întoarcerii la valorile sfinte ale Bisericii Ortodoxe, subliniind responsabilitatea parinților și bunicilor în creșterea și formarea copiilor și tinerilor în Biserica, începând cu participarea acestora, duminica de duminica si sarbatoare de sarbatoare, la Sfânta Liturghie si la celelalte slujbe. De asemenea, Ierarhul a felicitat pe parintele paroh și pe ceilalți doi preoți slujitori din aceasta parohie pentru toate realizarile pe plan pastoral-misionar și administrativ-gospodaresc.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 705

Id: 38246

Data: Feb 17, 2014

Imagine: