Locul unde constientizezi importanta dialogului cu Dumnezeu

Inchis intre zidurile groase, in spatele gratiilor reci de fier, din cauza propriilor greseli, omul incatusat si privat de libertate are sansa descatusarii sufletesti mai mare decat a omului liber, aflat in afara zidurilor penitenciarului. Acesta din urma insa si-a incatusat, in mod liber, sufletul prin mai multe patimi si placeri, care-l duc catre starea de indiferenta si la condamnarea sufletului sau pe vesnicie.Temnita poate fi asemanata cu iadul, dar spre deosebire de iad, in penitenciar, omul care a gresit este detinut pentru o vreme mai scurta sau mai lunga, pe cand in iad, acesta este retinut pentru o vesnicie. Neinteles scopul lui, penitenciarul devine pentru multe dintre persoanele private de libertate locul deznadajduirii si al neputintei, pentru ca intr-o clipita starea lor interioara se schimba, trec de la starea de zeificare la starea de singuratate si neputinta. In aceasta situatie, cel deznadajduit poate cadea foarte usor in ghearele diavolului, de aceea Sfantul Cuvios Siluan Atonitul spunea: Ţine-ti mintea in iad si nu deznadajdui! Povara pacatelor pentru cel care constientizeaza aceasta devine mai usoara cand se doreste indreptarea interioara si cea fata de Dumnezeu, nu doar implinirea exterioara a unor norme de conduita morala impuse de om. Astfel, precum vlastarul poate creste stramb daca nu are un indreptar sau precum orbul nu poate fi calauzit de un alt orb, asa si persoanele private de libertate au nevoie de calauze, indrumatori si pazitori care sa-i salveze din intunericul patimilor si al rautatii. Asemenea calauze, indrumatori si pazitori am aflat la Penitenciarul Colibasi, de langa orasul argesean Mioveni, cu prilejul participarii la una din intalnirile dintre persoanele private de libertate si preoti din Arhiepiscopia Argesului si Muscelului. In luna februarie a acestui an a fost incheiat pe perioada nedeterminata un parteneriat intre Penitenciarul Colibasi si protopopiatele Pitesti si Mioveni, prin birourile de catehizare din cadrul celor doua protopopiate, privind acordarea de asistenta religioasa celor care solicita aceasta. Astfel, in fiecare zi de luni, preoti din cele doua protopopiate savarsesc Taina Sfantului Maslu, dupa care are loc o cateheza tematica, iar cei care doresc sa afle mai multe pot adresa intrebari sau dialoga, lucru de care au mare nevoie. Schimbarea atat de brusca a cursului vietii lor produce sau ar trebui sa produca si schimbarea modului de a gandi si faptui. In aceasta privinta, unul dintre psihologii Penitenciarului Colibasi, Marian Nicolae, a explicat ca nimic nu se face fara voia celuilalt. Domnia sa a mai aratat ca trebuie urmat intru toate Domnul Hristos, Cel smerit si mult rabdator, Care asteapta ca noi sa facem primul pas sau sa deschidem usa la care El bate. Am avut o experienta cu un detinut care in ziua de Craciun si-a pus un prosop de baie de gat si a inceput sa cante. La inceput oamenii l-au luat in ras, apoi oamenii au strigat dupa supraveghetorul sectiei. A fost prezentat la psihiatru si, dupa ce sarbatorile au trecut si ne-am intors la serviciu, in cateva saptamani am realizat o relatie terapeutica cu el. La evaluare nu am venit la el cu chestionarele rigide, ci cu niste planse, zece la numar. La a treia s-a decompensat psihic si a inceput sa vorbeasca intr-un anumit limbaj, spunandu-mi ca el nu este din lumea aceea si altele asemenea, incat mi-am dat seama ca l-am scos din lumea lui si astfel si el si-a scos demonul din interiorul lui. Intamplarea m-a infricosat si am simtit nevoia de a ma spovedi, desi colegii mei spuneau ca este o simpla decompensare psihica. Am vorbit cu un preot, care are cunostinte din domeniul nostru si mi-a spus ca am procedat bine, fiindca cu dracul nu se sta de vorba. Dupa o saptamana m-a rugat sa-l vad din nou. Nu mai avea acel ranjet malefic, ci era el insusi, un om sensibil, bland, cald. In urma cu 20 de ani, psihologul Marian Nicolae a dorit sa se inscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxa, dar Dumnezeu i-a randuit o alta cale si a ajuns in cadrul armatei. Aici lucrez de aproximativ sase ani, din a treia zi de Pasti, de aceea am ferma convingere ca Dumnezeu a avut un plan cu mine, si pentru astfel de oameni suntem noi aici. Penitenciarul este un loc special, in care constientizezi ca dialogul cu Dumnezeu conteaza mai mult decat dialogul dintre noi si ei. Eu sunt doar o oglinda care le arata anumite stari, situatii, emotii, comportamente si atat, a mai spus psihologul Marian Nicolae. Din pazitor al trupului la pazitor si al sufletuluiDesi penitenciarul este un spatiu prohibitiv, libertatea religioasa a persoanelor private de libertate este respectata, fiecare fiind liber sa solicite sau sa refuze asistenta religioasa. La Taina Sfantului Maslu au participat si cativa detinuti care nu au sarutat Sfanta Cruce. Unul dintre ei a motivat ca este de alta credinta si ca a participat pentru a vedea unde este calea cea dreapta. Este foarte frumos cand te apropii de sufletele lor, mai ales ca foarte multi deznadajduiesc, in sensul ca incearca sa arunce vina pentru propriile greseli pe Dumnezeu sau pe cei din jur. Aici intervenim si le spunem ca greselile le apartin fiindca fiecare a fost liber sa aleaga intre bine si rau. Unii sunt mai receptivi si constientizeaza ca Dumnezeu exista, ca trebuie sa se roage, ca Hristos bate la usa si ca e liber sa aleaga daca Ii deschide sau nu. Tocmai aici este frumusetea credintei ortodoxe, ca Dumnezeu nu ne forteaza niciodata, pentru ca ne iubeste si vrea sa vada ceea ce vrem noi sa facem, iar, daca ne rugam, El va interveni si ne va ajuta din ce in ce mai mult, a marturisit educatorul Gheorghe Nirca Petrescu. In Penitenciarul Colibasi lucreaza de 12 ani, dar educator este de trei ani, in ceilalti ani indeplinind mai multe atributii, precum cea de paza si escorta. Trecerea de la pazitor al trupului la cea de pazitor al sufletului a fost determinata de bucuria de a fi aproape de cel in suferinta, cat si de o intamplare traita in urma cu 13 ani. In timpul anului 2000, ma aflam intr-un apartament foarte intunecat din Targu Jiu. Era atat de intuneric incat in acel moment mi s-a facut o teama din aceea in care mi-au dat lacrimile si tremuram. Atunci am strigat-o pe Maica Domnului si la geam a venit o lumina din ce in ce mai puternica, o lumina calda ce nu ma deranja sa o privesc. Apoi Maica Domnului mi-a spus: «Nu te teme! Sunt alaturi de tine» si mai mi-a spus ceva legat de un pacat de-al meu. De atunci am credinta ca Maica Domnului intotdeauna este alaturi de noi, ca ne aflam sub sfantul ei acoperamant si ca mijloceste intotdeauna pentru noi. Şi mai cred cu tarie ca va veni momentul cand vom pleca cu-n singur bagaj, asa cum ne mai spunea parintele Cosmin (n.r., preotul penitenciarului), adica cu faptele noastre si astfel ca trebuie sa dam mai multa importanta faptelor noastre, deciziilor pe care le luam, dar si oamenilor, pe care trebuie sa-i apreciem tot mai mult. Sa incercam sa ne inclinam spre suflet si credinta, nu spre celelalte bogatii materiale, care sunt mai tentante, ne incredinteaza educatorul Gheorghe Nirca Petrescu. Mananc paine cu zahar si tot am sa tin postulIn penitenciar, ca de altfel si in societate, psihologii, educatorii si cei asemenea lor urmaresc transformarea morala a oamenilor, limitata in timp, pe cand preotii, cu ajutorul harului Duhului Sfant, se straduiesc sa schimbe omul pentru vesnicie. La Penitenciarul Colibasi a fost amenajata in anii 1997-1998 o biserica, intr-o cladire mai veche, la care au ajutat cadre din conducerea institutiei si persoane private de libertate. O perioada a slujit un preot capelan, apoi, dupa retragerea acestuia, au slujit diferiti preoti misionari. Dar, din toamna anului trecut, responsabil de acordarea asistentei religioase este pr. Cosmin Dinu. Licentiat in Teologie din 2003, in 2007 a fost angajat de Penitenciarul Colibasi ca agent in sectorul de paza si supraveghere a persoanelor private de libertate. Datorita acestei experiente dobandite in relationarea cu detinutii si pentru ca acestia solicitau asistenta religioasa a unui preot care sa fie in permanenta in unitate, in iunie 2012 a fost hirotonit intru preot. La inceputul activitatii sale, povestea parintele Cosmin Dinu, au fost Sfinte Liturghii cand in biserica se afla doar cantaretul. In prezent, numarul redus al persoanelor private de libertate este cauzat de regulamentul institutiei, care interzice intalnirea persoanelor private de libertate din regimuri de detentie diferite, precum si de lipsa personalului de paza si supraveghere. Cu toate acestea, parintele capelan nu a deznadajduit, ci a mers pe sectii, a dialogat cu ei, si asa, interesul lor pentru mantuirea sufletului lor a crescut treptat. Vazand dragostea lor de a veni la biserica, pr. Cosmin Dinu a chemat si alti preoti pentru a le aduce vindecarea sufleteasca si trupeasca prin savarsirea Tainei Sfantului Maslu. Am inceput cu cinci preoti, iar acum suntem 11. Speram sa vina mai multi, dar sa vina cu dragoste, ca sa daruiasca caldura sufleteasca celor care cauta drumul catre Dumnezeu, care cauta drumul catre Biserica, care doresc sa participe la sfanta slujba. Am vazut ce ravna si traire au. De exemplu, multi mi-au marturisit ca vor sa tina postul, desi ei nu au control asupra mancarii. Chiar o persoana mi-a spus: «Parinte, eu mananc paine cu zahar si tot am sa tin postul». Este ceva deosebit ceea ce se intampla cu ei si de aceea noi, preotii, trebuie sa le oferim darul pentru care lupta neintrerupt, prezenta in fata lui Dumnezeu. Sunt persoane private de libertate care participa la slujbele religioase stand numai in genunchi. Cainta lor este dusa catre culmi inalte. Dorinta lor de a se reimpaca cu Dumnezeu, de a-si cere iertare fata de Dumnezeu este mare. Trairea lor este intensa si deosebita si lucrul acesta m-a intarit in slujirea mea. Daca dorim sa-i integram in societate, trebuie sa aducem societatea la ei ca sa-i cunoasca, dar si invers, sa le oferim imaginea societatii in fiecare moment, ca nu cumva sa se rupa de societate, chiar daca directia ei nu este inclinata catre latura duhovniceasca, a subliniat pr. Cosmin Dinu. In sprijinul misiunii parintelui Cosmin Dinu au venit si preoti din protoieriile Pitesti si Mioveni, pentru a-i intari in credinta ortodoxa, pentru a fi aproape de ei si de a constientiza ca oricat de pacatos ar fi omul si oricat de greu i-ar fi, daca isi va intoarce fata catre Dumnezeu si se pocaieste, Dumnezeu il primeste, la fel cum Domnul Hristos a deschis Raiul cu un talhar si nu cu unul dintre noi, precum spunea pr. Alexandru Dumitrescu, parohul bisericii Gavana III Pitesti. Este prematur sa vorbim acum despre rezultatele activitatilor noastre. Acum este mai dificil, fiindca la fiecare Taina a Sfantului Maslu vedem fete noi si astfel este vorba de cate o noua munca de semanare a cuvantului lui Dumnezeu in sufletul lor. Peste sase luni am putea sa vedem cum oamenii L-au gasit pe Hristos si cum isi vor schimba viata lor inca din acest spatiu. Dorinta noastra este ca sa schimbam acesti oameni nu numai pentru restul vietii lor, ci pentru vesnicie, a explicat pr. Andrei Diaconescu, parohul Catedralei Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Mioveni. Pe langa participarile la slujbele religioase, parintele capelan organizeaza pentru detinuti diferite activitati interactive in cluburile sectiilor, ii invata cantarile bisericesti si le pune la dispozitie carti morale si duhovnicesti din biblioteca bisericii, ca fiecare sa ude samanta pe care ne-am straduit sa o sadim, iar cu timpul, sa infloreasca prin trairea iubirii, catre care necontenit ne indruma Biserica. De aceea, Valeriu Gafencu spunea: «Desi imi e ingradita libertatea fizica prin zidurile inchisorii de legile omenesti, in schimb, Dumnezeu mi-a daruit libertatea sufletului prin trairea iubirii», a mai aratat pr. capelan Cosmin Dinu. Daca acesti oameni din penitenciare vor cauta pe Dumnezeu si se vor indrepta in fata Lui, cu siguranta se vor indrepta si in fata oamenilor. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 16 aprilie 2013, semnat de Ioan Busaga.)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 945

Id: 30038

Data: Apr 16, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare