Omul, in biserica, aduna in chipul sau tainic chipul Domnului si se invesniceste in lumina Lui. De aceea, bisericile isi numara anii cu veacurile, si nici funinginea lumanarilor, nici tina vremurilor asternute pe aureolele sfintilor nu umbresc izvorul de lumina ce preschimba, ce imbraca in demnitate si frumos credinciosii. In biserica, oamenii devin mai buni. Adevaruri confirmate inca o data in vechea biserica de la Grecii de Mijloc, un lacas de pe granita judetelor Ialomita si Ilfov, intr-o zi de iarna albastra, cu ger si chiciura groasa, cazute din cer.Satele de campie prind chip aparte in zilele geroase. Apar ca niste naluci in orizont, cu detaliile creionate in tuse stravezii, cu cer albastru pe fundal, luminate paradoxal ca-ntr-o zi de Cuptor. Şi-n acest tablou inghetat, singurul reper spre care iti indrepti privirea este turla bisericii, conturata clar, ferm, ca o vela de corabie, stralucind in lumina de sticla a diminetii.Asa ne-au aparut si noua in fata satul Grecii de Mijloc, din judetul Ialomita, si biserica lui, cu turla putin aplecata, ca turnul din Pisa.Aflasem de acest lacas de la un coleg si ne-am grabit sa-i trecem pragul. Caci frumusetea lui tacuta, istoria, viata actuala a parohiei in care slujeste parintele Danut Apostol, povestile lui nerostite pana acum sunt tot atatea file de crestinism autentic adaugate la istoria fascinanta, necunoscuta pe de-a-ntregul inca, a Bisericii stramosesti din sudul inviforat al tarii.Istorie si sfinti cu aureole de luminaDumnezeu a randuit ca Parohia Grecii de Jos, din care face parte si filia Grecii de Mijloc, din Protopopiatul Urziceni, sa fie asezata atat in Episcopia Sloboziei si Calarasilor, cat si in Arhiepiscopia Bucurestilor, "topind" granita administrativa dintre cele doua eparhii intr-o unica slujire si traire duhovniceasca.Cum oamenii se invesnicesc in biserica din lumina vesnica a Mantuitorului Hristos, la Grecii de Mijloc ne-am convins inca o data de acest adevar. Istoria vechii biserici, faptele credinciosilor, slujirea parintelui, toate marturisesc acest lucru."Biserica noastra, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", nu dispune de un istoric complet. Din ce am aflat de prin arhive, ar fi ridicata in a doua jumatate a secolului al XVI-lea (in anul 1574), de catre familia boierilor greceni, fiind restaurata de domnitorul Constantin Racovita si doamna sa, Sultana, pe la 1754, apoi pictata in 1763. Nu s-a pastrat nici o pisanie. Dintr-un ghid reiese ca biserica a fost restaurata in 1954 de catre pictorul Traian Trestioreanu, care i-a pastrat stilul arhitectural original", ne spune parintele Danut Apostol.Privim chipurile sfintilor aliniati ca o armata din ceruri pe peretii afumati ai lacasului. Aureolele lor in relief pulseaza tainic, ca un quasar, lumina din lumina Mantuitorului. La fel, icoanele vechi, chipurile boierilor greceni, ctitorii bisericii, si cele ale domnitorului Constantin Racovita si doamnei Sultana (probabil), zugravite de o parte si de alta a intrarii, in interior. Afara, ancadramentele de piatra ale usii si ferestrelor, misteriosul mormant de piatra, vechile cruci ale cimitirului si fresca din pridvor, spalate de ploile verilor si viscolele Crivatului, aduna spre a imparti cealalta lumina: cea care se vede si este incorporata in materia amorfa.Autorul picturii este necunoscut. Exista insa pe spatele icoanei imparatesti a Maicii Domnului o inscrisptie, "La 1854, luna lui septembrie, 8, facuta de Vasile Serafim Zugravul, preotul bisericii Petrache", care ne spune ca icoanele catapetesmei ar putea data de atunci."Specific bisericii este turla-clopotnita, singura de altfel ridicata deasupra pronaosului. Aceasta este originala, asa cum apare si in imaginea din secventa de fresca de deasupra usii. Pe la jumatatea secolului trecut, a fost construita actuala clopotnita, in care a fost mutat clopotul vechi si pe care o folosim si astazi", povesteste parintele Apostol.Parintele Apostol si Iancu, omul BisericiiDe loc din Bertea, judetul Prahova, parintele Danut Apostol a venit la Grecii de Mijloc in 1996. "Bunul Dumnezeu ne-a ajutat si am ramas aici. Ne-am "lipit" de aceste locuri din vatra vechilor codri ai Vlasiei, chiar daca ne-au surprins viscolele violente si verile toride de aici. Oamenii au fost foarte primitori, buni credinciosi, care, odata cu slujirea noastra, au inceput sa vina din ce in ce mai multi la biserica. Ne bucura foarte mult prezenta in numar mare a copiilor la slujbe. Cand slujesti intr-un asemenea lacas, sigur ca esti fericit. In aceasta biserica, misiunea ma apropie de trecut, dar ma "proiecteaza" si in viitor.Am iubit biserica de mic. Datorez insa foarte mult parintelui Vasi Nicolae, cel care m-a indrumat si de la care am invatat lucruri esentiale. Dumnezeu ne-a trimis aici o persoana deosebita, care a ajuns om al Bisericii printr-o minune. Am sa-i rostesc doar numele mic, respectandu-i smerenia in care s-a imbracat si in care slujeste fara sa ceara altceva decat mila Domnului. Este vorba despre Iancu. Un fost comerciant care, aproape la fel ca in parabolele Mantuitorului, neinteresandu-l nimic despre Dumnezeu, ajunge sa ingenuncheze in fata Lui.Indemnat de prieteni a intrat totusi candva intr-o biserica pentru a "se plictisi" si mai mult, cum spunea. Intr-un an, de praznicul Izvorul Tamaduirii insa, Iancu a trait o minune. A stat la slujba, "plictisindu-se" din nou, caci nimic din trairea duhovniceasca nu-l misca. Nu vazuse si nu simtise nici preschimbarea apei in Agheasma, cum spera. Şi acum urmeaza minunea: spunand ca daca acea apa cu adevarat se sfinteste, a cerut lui Dumnezeu sa-l ajute sa se lase de bautura si de fumat si a baut o cana cu Agheasma. Rugaciunea i-a fost ascultata. Din acel moment, nu a mai putut sa fumeze si sa bea alcool. Clipa aceea i-a rasucit viata, indreptandu-i-o pe calea mantuitoare a credintei.De atunci, Iancu este om al Bisericii. A invatat singur muzica psaltica, devenind cantaretul nostru de la strana, fara sa pretinda ceva. In fiecare sarbatoare, in afara de catehezele pe care le facem cu copiii, vin la biserica si oameni in varsta sa vizioneze filmele documentare despre credinta, proiectate de el. Tot cu ajutorul lui, am organizat biblioteca din biserica noua, ctitoria lui Adrian Zaharia, un om deosebit al locului, fost lider al Revoltei de la Brasov din 1987, plecat dramatic din lume, care este frecventata foarte des de credinciosi.Impreuna cu Iancu, am hotarat sa slujim si Vecernii in preajma sarbatorilor mari, aducand bucurie in inimile credinciosilor", ne marturiseste parintele.Spre amiaza am plecat de la Grecii de Mijloc, cine stie, poate pe acelasi drum legendar al sarii ce ducea spre Dunare, incalziti si luminati si noi la inima ceva mai mult decat arsura gerului de-afara. Doar orizontul statea nemiscat, infipt in turla bisericii vechi, inclinata spre cer si rugaciune ca turnul din Pisa… (Reportaj realizat de Dumitru Manolache si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 20 ianuarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 605

Id: 27712

Data: Jan 20, 2013

Imagine: