CUVÂNT TEOLOGIC al parintelui Dumitru Staniloae:Duminica a sasea dupa Rusalii (Vindecarea slabanogului din Capernaum)Sfantul Ioan Evanghelistul prezinta scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu, um-plerea de lumina, prin trupul Sau inviat, a tuturor celor ce vor vedea in El si vor imita faptele Lui de iubire a lui Dumnezeu si a semenilor. De aceea cei ce nu-L vor primi vor ramane in intuneric sau in lipsa de bucurie a comuniunii vesnice cu Dumnezeu si cu semenii si, deci, in lipsa de sens a vietii. In a-ceasta consta judecata sau osanda celor ce nu-L vor primi. Numai credinta ca Dumnezeu are un Fiu, deci ca in El este o iubire, si pe Fiul Sau iubit Il face om in veci, ca sa arate si oamenilor iubirea Sa in veci, poate da, de fapt, o bucurie si un sens vietii oamenilor.Lumina Treimii, care e proprie si Fiului lui Dumnezeu, se va arata si prin trupul ce-l va lua, prin cuvintele si faptele Lui iubitoare, dar se va arata deplin in trupul Lui dupa inviere. Iar din trupul Lui se va raspandi in cei ce vor crede in El si vor face fapte, asemenea Lui, in viata pamanteasca, dar de-plin in trupul de dupa invierea lor. Daca trupul poate fi mediu prin care se raspandesc cuvinte intelepte si se savarsesc fapte bune, e firesc sa poata fi si un mediu vazut al luminii spirituale, iar din el sa iradieze aceasta lumina si in universul cu care este legat, desi aceasta aratare a luminii spirituale prin materie e o mare taina.Taina cea mare sta in faptul ca Dumnezeu a adus la existenta si persoanele create de o fiinta comuna imbracate in trup, deci subiecte constiente de valo-rile fiintei lor si ale universului material, pe care le traieste fiecare altfel si le comunica una alteia, intarind si cu vointa unitatea lor de fiinta si impartind modul de sesizare si de actualizare a valorilor fiintei umane si ale universului. Iar in Hristos ele devin si subiecte active ale (receptarii) valorilor fiintei divine, pentru imbogatirea spre care le-a creat Dumnezeu Cel din Treime.Sfantul Ioan Evanghelistul infatiseaza acest scop al intruparii Fiului lui Dumnezeu, sau umplerea de lumina a celor ce vor crede in El si vor savarsi faptele Lui si osandirea la intuneric a celor ce nu vor face aceasta, spunand: Cel ce crede in El nu este judecat, iar cel ce nu va crede a fost judecat, fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia Nascut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata este aceasta, ca Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intuneri-cul. Caci faptele lor sunt rele. Ca oricine face fapte rele uraste lumina si nu vine la lumina, pentru ca faptele Lui sa nu se vadeasca. Dar cel care lu-creaza adevarul vine la Lumina, ca sa se arate faptele lui, ca in Dumnezeu sunt savarsite (Ioan 3, 18-21). Avem in aceste cuvinte o explicare a motivelor pentru care faptele bune sunt luminoase, iar cele rele intuneca pe om. Cele bune aduc pe om in Lumina lui Hristos, iar cele rele il tin in intu-neric. Aceste motive sunt doua: primul este ca faptele rele inchid pe om in egoismul lui ingust, oprindu-l de la intelegerea larga si adanca a altora si a lui Dumnezeu cel iubitor, izvorul fara de inceput al existentei; dimpotriva, faptele bune, fiind indreptate spre Dumnezeu cel iubitor si spre semeni, lar-gesc vederea iubitoare la nesfarsit. Caci faptele bune fac pe om comunicativ, deschis, transparent. Interiorul lui se vede. El se deschide cu o caldura ce-lorlalti. Are in sine caldura iubirii nesfarsite a lui Hristos, caci comunica si cu El. Trupul nu mai inchide pe om, ci-i face sufletul vazut, comunicativ. Prin bine, spiritul face materia trupului transparenta, in primul rand in Hristos si apoi si in cei ce cred in El. Dar, in general, spiritul omenesc se face transparent prin materie si prin anumite organizari comunicative ce le aduce in ea. Insa Dumnezeu pune in intreaga materie a universului o organizare care il face de folos omului, dar si in stare sa arate cat de minunata si de iubitoare este intelepciunea lui Dumnezeu. Materia e facuta de Dumnezeu in stare sa primeasca si sa comunice o rationalitate plina de folos in ea. Prin aceasta se arata ca nu numai spiritul omenesc poate lucra si vedea prin ea, ci prin ea se poate vedea si poate lucra in primul rand Dumnezeu. Asa se poate cunoaste si lucra adevarul si prin ea. Iar al doilea motiv, identic in fond cu primul, este ca faptele bune lucreaza adevarul, adica actualizeaza spre bu-curie adevarul legaturii ce exista intre omul ce savarseste aceste fapte bune si semenii sai si arata adevarul lui Dumnezeu cel iubitor. Caci acesta este adevarul: armonia intre cele create si unirea lor cu Dumnezeu prin iubirea Lui. Cel ce savarseste binele vede acest adevar si o afirma. Şi legatura cu aceasta adevarata existenta a iubirii ii aduce bucurie.Aceasta vedere a armoniei dintre toate si dintre ele si Dumnezeu cel iubitor, comuniunea deplina cu toti si cu Fiul lui Dumnezeu facut om, se va arata ca lumina desavarsita in viata viitoare.Dar sa spunem cateva cuvinte si despre Schimbarea la fata, indeosebi:Schimbarea la fata a lui Hristos pe Tabor le dadea Apostolilor dovada anticipata a invierii si dumnezeirii Sale si a mantuirii tuturor celor ce vor crede in El, spre a le confirma marturia lor data Lui prin Petru la Cezareea lui Filip, ca El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, confirmare cu atat mai ne-cesara, cu cat, dupa acea marturisire a lui Petru, Hristos le vorbise despre moartea ce-o va avea de suportat, dar din care va invia, ceea ce le produsese Apostolilor o sminteala de natura sa le slabeasca marturia data despre dumnezeirea Sa. Hristos le arata astfel ca intre dumnezeirea Sa si jertfa Sa ca om pentru oameni nu e o contrazicere, ci ca tocmai prin aceasta jertfa se va arata marirea iubirii Sale dumnezeiesti. Cu cat e mai inalt Dumnezeu, cu atat e in stare de o mai mare smerire din iubire pentru oameni.Necontrazicerea intre marirea Sa dumnezeiasca si smerirea Sa prin intrupare si jertfa ca om o arata Hristos si in faptul stralucirii ce o va da umanitatii Sale prin aceasta smerire, care a mers pana la jertfa.Umanitatea Lui va deveni, prin jertfa, mediu al luminii dumnezeiesti, stralucitoare, prin fata Lui, ca soarele, iar prin vesmintele Lui, ca zapada. E o lumina care, desi se arata prin fata omeneasca materiala, are totusi un caracter spiritual, asa cum se arata lumina bunatatii pe fata omului si cu deosebire in nimbul sfintilor.Hristos le arata astfel Apostolilor ca S-a coborat si Se va inalta prin jertfa nu numai pentru Sine ca om, ci pentru noi, in faptul ca langa El apar si Moise, si Ilie, care au crezut in intruparea si jertfa Lui ca om inainte de implinirea lor, ceea ce inseamna ca a facut aceasta si pentru cei ce vor crede in viitor in El. In acest scop, Moise si Ilie li se arata celor trei Apostoli, vorbind cu Hristos despre sfarsitul Lui, adica despre moartea si invierea Lui, care Ii vor aduce Lui ca om stralucirea asemenea Soarelui. Se arata prin aceasta atat faptul ca din El ca Dumnezeu iese lumina, prin umanitatea Lui, si nu din ei, cat si faptul ca lumina Lui nu e contrazicere cu jertfa Lui, ca a Celui ce-si arata iubirea care a mers pana la jertfa. Dar prin aceasta se ara-ta ca relatia noastra viitoare cu suprema lumina a bunatatii va fi si o comunicare dialogica prin trup, deci trupurile noastre vor vietui si ele in legatura cu trupul Lui si intr-o comunicare tainica cu El prin trupul Lui. Şi aceasta arata ca va fi o convorbire reala a noastra cu El. Pe langa aceasta ea arata ca va avea loc o transfigurare, sau o indumnezeire a intregului cos-mos, deci si a celui material.Dar Apostolii aud si glasul Tatalui rasunand dintr-un nor: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta sa-L ascultati! Prin aceasta Tatal Il arata pe Hristos chiar ca Fiu iubit al Sau, deci si Dumnezeu, si om, deci si pe ei, facuti prin intrupare, frati ai Lui si fii ai Sai ca Tata.Pe Tabor ni se arata astfel descoperit Fiul lui Dumnezeu Insusi, deci ca Cel ce a luat fata de om pentru veci. Ni se arata suprema apropiere a lui Dum-nezeu de noi. Prin aceasta si Tatal ni se arata apropiat.Daca in revelatia din Vechiul Testament glasul lui Dumnezeu se auzea din intu-neric, iar chiar pe fata lui Moise, care era ridicat la auzul ei, statea un val de intuneric, acum Fiul lui Dumnezeu insusi se arata in lumina pentru toti cei ce cred, reflectandu-se in lumina de pe fata lor, caci iubirea aratata mie de altul trezeste in mine iubire. Deci chiar si de pe fata lui Moise se inlatura intunericul, caci, prin Vechiul Testament, Fiul lui Dumnezeu se pre-gateste doar sa vina ca om intre oameni, nu vine de fapt ca atare. Nici Tatal nu ne vorbeste direct, ci numai prin prooroci.Hristos cel inviat ca om le umple toate de lumina, caci peste toate se prelungeste lumina Lui, reflectata in cei pe care ii iubeste si cu care Fiul lui Dumnezeu a intrat in relatie directa ca Dumnezeu facut om. Fiul lui Dumnezeu e vazut acum direct de oameni si-i bucura pe toti cu comuniunea Lui. Dar in aceasta vor intra ei deplin in viata viitoare. El va veni sa se proslaveasca intru sfintii Sai si sa fie privit cu uimire de catre toti cei ce au crezut, pentru ca marturia noastra catre voi a gasit crezare (2 Tes. 1, 10).De bucuria sau comuniunea acestei iubiri directe nu se vor satura in veci cei ce pleaca din aceasta viata cu credinta in Hristos. Aceasta o spune Petru, propunand lui Hristos sa faca trei colibe in care sa vada neincetat pe Hristos si pe sfintii din jurul Lui si de care se vor impartasi si credinciosii inca vii.Lumina comuniunii cu Hristos e nesfarsita, ca si bucuria ce o procura. E o mistica nesfarsita a luminii. Desi e vazuta, este inepuizabila in bucuria si eterna noutate ce-o daruieste celor ce o vad. Aceasta inaintare nesfarsita in lumina iubirii lui Hristos o traieste si cel ce, prin rugaciunea neincetata, ajunge sa-L vada pe El stralucind din inima Sa, unita cu cerul. Mistica or-todoxa este o mistica sau o taina a luminii, nu a intunericului. In intuneric nu se poate inainta. In toate slujbele ortodoxe se vorbeste de lumina si in continutul darurilor mijlocite de ele se inainteaza la nesfarsit.Lumina care va iradia din Hristos in veacul viitor, umplandu-i pe toti de lumina sau facandu-i pe toti lumina, nu va anula trupurile, dar lumina in care se vad face sa nu se mai simta spatiul. Hristos se vede, si trupurile sfintilor se vad, dar nu se mai vad aflandu-se distantate. Lumina invinge spatiul fara sa desfiinteze persoanele care se comunica prin lumina. In viata viitoare vom simti pe Hristos in fiecare om, desavarsind aceasta simtire a Lui in viata de pe pamant. Daca cei ce au facut bine altora au vazut pe Hris-tos prezent in ei, luminandu-se prin aceasta (Mt. 25, 40), in viata viitoare Il vor vedea cu totul clar, in lumina Lui, pe Hristos, pe cand cei ce nu au facut bine altora, fiindca n-au vazut pe Hristos in ei, traind in in-tuneric, vor cadea in intunericul total in viata viitoare. Dar cel ce s-a rugat aici mult lui Hristos vazandu-L pe El in sine, cum Il vad isihastii luminand din inima lor, Il va vedea in sine deplin cu sine in viata viitoare in plina lumina.Dar Hristos nu s-a multumit sa convinga pe ucenicii Sai numai prin invatatura ca El a depasit legea inexplicabila a inchiderii oamenilor prin nastere si moarte intr-o viata redusa la cea din lumea aceasta, ci le-a aratat si in mod vizibil ca este Persoana dumnezeiasca a umanitatii pentru a o duce si pe a-ceasta in eternitate, deci in lumina sensului deplin.Poate de aceea, Sfantul Maxim Marturisitorul numeste lumina in care a aparut Hristos pe Tabor simbol prin care a descoperit dumnezeirea mai presus de minte, aducand pe ucenici la adevarata intelegere a Scripturii, iar vesmantul Sau alb ca zapada, simbol al celui ce poarta puterea Ratiunii creatoare1 si mantuitoare.Acestea se cuprind si se vor cuprinde in lumina lui Hristos, aratata pe Tabor, ca anticipare a luminii in care va fi vazut in viata viitoare.Dumitru Staniloae, Iisus Hristos, lumina lumii si indumnezeitorul omului, Editura Anastasia, 1993, pp. 201-208.Note:1 Sfantul Maxim Marturisitorul, Ambigua, trad. rom. de pr. prof. D. Staniloae, Buc., 1980, pp. 125-126.(Cuvant teologic preluat de pe www.ziarullumina.ro si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 4 august 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 541

Id: 32855

Data: Aug 1, 2013

Imagine: