Ma simt ca acasa aici
]]>Deschisă în toate zilele săptămânii, căutată de credincioşi şi asaltată de copii mici pentru curtea sa din care şi-au făcut loc de joacă preferat, Biserica Popa Nan îşi păstrează, totuşi, liniştea. Şi buna rânduială, de care se îngrijesc preotul paroh Alexandru Dumitrescu şi părintele Victor Frangulea. Ajuns în strada Popa Nan, din sectorul 2, scăpat din hăţişul de troleibuze şi de maşini, înghesuite pe străzi înguste spre care privesc curioase ochiurile de geam ale caselor - mai numeroase decât blocurile în această zonă -, cu greu îţi poţi imagina că odată, în anul 1719, pe vremea când tânărul Popa Nan căuta loc bun de înfiinţat o parohie nouă, aici creşteau livezi de duzi, de cireşi, de vişini şi de caişi. Şi totuşi au existat, căci din rodul lor şi din economiile preotului s-a pus temelia unei biserici mici, cu o turlă, învelită cu şindrilă şi îngrădită cu gard de ulucă. Nu au trecut nici 50 de ani că oameni vrednici, precum Dumitrache Grămăticul, Dudu Zlătarul şi Stan Căpitanu, au ridicat o biserică nouă, din zid, pe acelaşi amplasament al celui dintâi sfânt locaş. Intervenţia ctitorilor a fost proniatoare, deoarece, în anii ce au urmat, două cutremure au slăbit-o din temelii. După ultimele reparaţii executate în anul 1886, biserica a intrat treptat într-o stare de ruină până când, în anul 1910, se prăbuşeşte sub propria greutate. Salvarea vine în acelaşi an, prin tânărul preot Ioan Georgescu, protopop al Capitalei şi profesor de muzică la Şcoala de cântăreţi a Mitropoliei, care, ajutat de câţiva credincioşi, pune temelia noii Biserici Popa Nan, după planurile vestitului arhitect Cristofi Cerchez. Noul locaş de cult este terminat în anul 1918. Alte două cutremure, în anii 1940 şi 1977, s-au năpustit asupra bisericii. Ultimul i-a provocat prăbuşirea turlei celei mari de pe naos. Domnul Gabriel Navrea, actualmente epitrop al bisericii, a fost martor al întâmplării şi îşi aminteşte: „În timpul cutremurului din 1977, turla bisericii a căzut în interiorul sfântului locaş. Am intervenit care mai de care în acea noapte, am cărat molozul din biserică şi am acoperit gaura din acoperiş. A doua zi, securistul care avea în observaţie zona, Badea îl chema, a oprit maşina în dreptul bisericii şi ne-a întrebat: «Ăla al vostru în câte zile a înviat?» «În trei zile», i s-a răspuns. «Mă, dacă în trei zile nu aveţi turla pusă acolo, sus, o dăm jos şi facem o grădiniţă, că e mai mare nevoie». Turla a fost montată cu o macara de la Uzina 23 August, printr-o intervenţie a domnului Crainiciuc, unul dintre consilierii bisericii, pe lângă directorul instituţiei, şi totul a fost gata în trei zile.“ Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
Download: Click for download attached file: Ma simt ca acasa aici

Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Jan 30, 2015
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei