In acest chip o numesc cantarile de la praznicul Nasterii Maicii Domnului pe ceea ce avea sa devina Maica Stapanului vietii. Despre acest insemnat praznic, primul din cursul anului bisericesc, nu avem nici o informatie din paginile Sfintei Scripturi. Cele care ne parvin despre nasterea si vietuirea ei au fost preluate de Biserica din cateva fragmente, din secolul al II-lea, ale Protoevangheliei lui Iacov si cea a lui Pseudo-Matei, doua scrieri apocrife, care cuprind informatii de la contemporani in legatura cu parintii si viata Maicii Domnului.In conformitate cu relatarile din Protoevanghelia lui Iacov, preacinstitul Ioachim si preacucernica Ana, fiind inaintati in varsta, erau indurerati din pricina lipsei de copii, fiindca Ana era stearpa. Odata, cu prilejul unei mari sarbatori, cand Ioachim a vrut sa-i aduca daruri lui Dumnezeu, preotii l-au alungat ca pe unul ce nu avea copii. Atunci a luat calea pustiei, unde, timp de 40 de zile s-a rugat, postind, cerandu-I lui Dumnezeu sa-i daruiasca un fiu. La fel si inteleapta Ana se ruga in iatacul sau, primind cu rabdare ocarile slujnicelor ei, ca una ce nu avea copii. Ingerul Domnului a vestit Anei ca Domnul i-a ascultat rugaciunea si ca va lua in pantece prunc. Alt inger a adus aceeasi fagaduinta lui Ioachim. Apoi au adus daruri de multumire lui Dumnezeu; iar in luna a noua Ana a nascut o fiica si a numit-o Maria, crescand-o in invatatura si in Legea Domnului. Aceasta ar fi pe scurt relatarea istorica a acestui eveniment. Dar cum dumnezeiestii Parinti nu au trecut cu vederea nimic din ceea ce este legat de mantuirea omului, comentand si facand diverse conexiuni, acelasi lucru se petrece si cu praznicul Nasterii Maicii Domnului, un moment-cheie din istoria mantuirii. Astfel ca Sfantul Nicodim Aghioritul vede in acest eveniment un lucru maret si cu totul iesit din comun, un semn din partea lui Dumnezeu. Cu toate ca multe femei sterpe din Vechiul Testament au nascut din fagaduinta precum: Sara, Rahila, mama lui Samson, Ana lui Elcana, acestea toate au nascut baieti. Prima care in Vechiul Testament a nascut din fagaduinta o fata a fost Ana cea stearpa, stramoasa lui Hristos. Pline de intelesuri duhovnicesti si teologice sunt si talcuirile pe care acelasi parinte le da numelui de 'Maria' pe care l-a primit Maica Domnului la nasterea ei. Ea primeste acest nume potrivit cu prestiinta si sfatul lui Dumnezeu, dupa care era mai inainte hotarat sa se nasca Maica Lui. La marea taina a Intruparii lui Dumnezeu Cuvantul au concurat trei lucruri: Atotputernicia, care a unit cele doua inaltimi opuse - Dumnezeu si omul; Intelepciunea, care a gasit cale de a uni doua firi intr-un ipostas, fara a amesteca insusirile firilor; Bunatatea, adica harul, care a indumnezeit firea omeneasca si a inaltat-o mai presus de puterile ingeresti. Numele de 'Maria' care a fost menit sa slujeasca acestei mari taine le contine pe cele trei. Deoarece numele de 'Maria' provine din ebraicul 'Aia', care inseamna 'Domn', se talcuieste 'Doamna', fiindca ea domneste si stapaneste peste toate zidirile ceresti si pamantesti ca Maica a lui Dumnezeu si potrivit cu acest lucru cuprinde desavarsita putere. Apoi se mai talcuieste si 'Luminare', de vreme ce etimologia isi are izvorul in lumina cea curata si este dupa spusa lui Solomon 'stralucirea luminii vesnice', de aceea numele 'Maria' contine in el desavarsirea intelepciunii. In al treilea rand se talcuieste si 'mare', iar in latina pluralul de la numele 'Maria' inseamna mari. Marea este simbolul bunatatii si harului lui Dumnezeu. Dupa cum marea contine in ea multimea apelor si primeste toate raurile, tot asa si Nascatoarea de Dumnezeu cuprinde in ea multimea de daruri si a primit toate raurile darurilor pe care, in parte, le au toate zidirile inteligibile si sensibile, ingerii si oamenii deopotriva. Luand dar Nascatoarea de Dumnezeu dupa prestiinta dumnezeiasca tainicul nume Maria, a primit prin aceasta si intelesurile lui simbolice, adica a luat puterea de la Tatal, ca fiica a Lui, ca sa savarseasca pe pamant ca Maica, ceea ce Dumnezeu savarseste in cer ca Tata; a luat intelepciunea de la Fiul, ca Maica a Lui ca sa gaseasca calea de a impaca cerul cu pamantul, pe Dumnezeu cu omul; a luat bunatatea si harul de la Duhul Sfant, ca Mireasa a Lui, ca sa imparta tuturor creaturilor, ceresti si pamantesti, darurile si harurile ei duhovnicesti.In acest sens, Maica Domnului este 'bucuria a toata lumea', iar praznicul Nasterii ei prilejuieste veselie duhovniceasca, din care toti suntem chemati sa ne impartasim. (Articol publicat in Ziarul lumina din 8 septembrie 2012)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 635

Id: 24379

Data: Sep 8, 2012

Imagine: