Dupa o lunga tacere, dupa veacuri de stapânire straina si oprimare ateista, Dobrogea crestina îsi împlineste acum testamentul spiritual lasat mostenire de însusi Sfântul Andrei, primul Apostol al Domnului. Astazi, vechiul pamânt al Scythiei Mici renaste spiritual, umplându-se cu altare în care Hristos este cinstit si preamarit în veac. Manastirea Limanu-Hagieni, din Arhiepiscopia Tomisului, este unul din aceste noi altare prin care se reînnoada firul trairii monahale în sfintitul capat de lume dintre Dunare si mare.M-am tot întrebat ce forme mai poate îmbraca apostolatul astazi, la începutul mileniului III, fara sa ma gândesc vreo clipa ca prezentul nostru continua sa ramâna... început. O biserica amenajata într-un container, purtata dintr-o manastire în alta ani în sir, despre care mi-a vorbit parintele Clement Constantin Crivanciuc, staretul Manastirii Limanu-Hagieni, din judetul Constanta, mi-a oferit imaginea acestui mod de a-L marturisi pe Hristos, de a face apostolat în acest „acum“ al nostru, uimindu-ma cât de actual si frumos poate sa fie permanentul început crestin, cu care, fara sa ne dam seama, suntem contemporani.Lumina pustiei dobrogeneDeparte de agitatia zilei, pe o coama de deal, situata la 12 km de Mangalia, pe DJ 391, care leaga vechiul Calatis de localitatea Negru Voda, în coasta rezervatiei naturale Padurea Hagieni, la locul numit La Gutui, privind spre lacul Limanu, s-a asezat, din 2003, Manastirea Limanu-Hagieni, cu hramurile „Nasterea Maicii Domnului“ si „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“. Aceasta „Hozeva dobrogeana“, cum frumos o numeste parintele Clement, lumineaza un hotar de cer si unul de pamânt ancestral, peste care, cum spun unii istorici, ar fi trecut în retragere apele potopului biblic. Şi nu întâmplator, pentru ca în voia Domnului nimic nu este întâmplare, a fost ales pentru altar tocmai acest loc. La numai câtiva kilometri de aici, în pestera Limanu, arheologul Vasile Boroneant a descoperit, printre multe alte urme de ancestrala locuire umana, si vechi simboluri crestine, litere si cuvinte în caractere chirilice, din perioada romano-bizantina. Iar la un kilometru de aici, în padurea Hagieni, sau la Albesti, înca se mai vad urmele unor vechi asezari crestine, confirmând vechimea credintei noastre.Biserica din container„În 2004, ne-am mutat aici, în doua casute de camping, si am slujit într-un container primit de la pestera Sfântului Ioan Casian. O mica biserica, în care slujisera si fratii de acolo patru ani. În 2007, l-am transmis mai departe, la Manastirea Basarabi, unde s-a slujit în el o alta buna bucata de timp“, ne marturiseste parintele staret Clement.În câteva luni, cu ajutorul unor credinciosi, a fost ridicata o casuta cu trei camere, o bucatarie, o camara pentru alimente, cladire în care locuiesc si în prezent calugarii, urmând ca, tot cu voia Domnului, aici sa se materializeze proiectul unui asezamânt mai mare, pe masura credintei si nevoirii lor.În august 2006, a fost ridicata bisericuta actuala, care a fost terminata în primavara anului urmator si în care se roaga cei cinci vietuitori ai manastirii.Nasterea de fii duhovnicesti„Aici vii, te descarci de toate grijile lumesti si te unesti într-un fel anume cu Dumnezeu. Pe noi nu ne sperie linistea, dimpotriva, ne bucura. Pâna si vântul, viscolul se prefac aici într-o soapta pe care, de multe ori, o asociem cu adierea simtita de Sfântul Prooroc Ilie când a trecut pe lânga el Dumnezeu. Suntem înconjurati de pasari, de caprioare, de serpi, de broaste testoase, de bujori si brânduse, cerul este brazdat de soimi si avioane care zboara chiar pe deasupra noastra. Desi nu suntem vazuti de cei din vazduh, ne bucuram ca acolo sunt oameni si noi ne rugam pentru ei. Într-un cuvânt, suntem aici cu Dumnezeu. Sigur, în aceasta pustie vine si ispititorul. Prima ispita vine de la trup, pentru ca esti singur si uneori deznadajduiesti. Dar în momentul în care cadem la rugaciune, ne linistim. Am avut oameni care ma întrebau la început daca nu ma plictisesc slujind singur. Iar eu le spuneam ca niciodata nu sunt singur, pentru ca mai primim câte un acatist si, în momentul în care eu le pomenesc numele celor numiti acolo la Liturghie, simt ca sunt cu ei împreuna la slujba. Parintele Serafim Man de la Rohia, care a oficiat odata cu mine aici, mi-a spus ca slujesc în acest loc ca într-o adevarata pustie. La fel si parintele Arsenie Papacioc. Unii istorici spun ca pe aceasta vale ar fi trecut Sfântul Apostol Andrei în drumul lui de la Calatis spre Dunare si, daca ma credeti, eu îi simt aici duhul. Iar toata slujirea noastra, a monahilor, nu face altceva decât sa-l transmita mai departe. Locul acesta se aseamana foarte mult cu cel de la Hozeva, unde, într-o pestera, s-a nevoit si Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. În 2005, când slujeam în container, un preot venit la noi mi-a spus ca stam aici ca la Hozeva. Nu s-a nascut aici Maica Domnului si nici Sfântul Ilie nu a pustnicit pe acest deal. Dar ne-au lasat noua aceasta sansa de a transmite mai departe acea nevointa, acea nastere de fii duhovnicesti în Hristos“, ne-a mai marturisit parintele Clement.Privind locul jur-împrejur, simtim si noi adierea trecerii Domnului. Şi parca deodata toata valea, tot cerul si padurea s-au umplut de rugatori. La plecare, observam la intrarea în curtea manastirii, rânduite printre pini, scaune, banci si mese pentru un hram. Şi-n acel moment am avut certitudinea, ca si parintele Clement, ca aceasta pustie este de fapt un continuu început, plin ochi cu credinciosi care Îl marturisesc astazi, aici, ca si cei din începuturi, pe Hristos, Cel ce este Viata si Mântuire...(Articol publicat în Ziarul Lumina din 7 noiembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 2156

Id: 35303

Data: Nov 7, 2013

Imagine: