Astăzi, 26 octombrie, când Biserica Ortodoxă Română l-a serbat pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Mănăstirea Pângăraţi din judeţul Neamţ a avut cel de-al doilea hram. Credincioşii prezenţi la sărbătoarea aşezării monahale au participat cu evlavie la Sfânta Liturghie oficiată de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de o parte dintre membrii Corului Byzantion.

Pornind de la mesajele Evangheliei „să vă iubiţi unul pe altul“ şi „voi nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales din lume“, IPS Teofan, în cuvântul de învăţătură rostit, a creionat chipul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie: „Aceste două cuvinte rostite de Mântuitorul Iisus Hristos aruncă în lumina care se cuvine viaţa Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Cu certitudine, porunca iubirii de aproapele a fost înrădăcinată puternic în fiinţa cea dinăuntru a marelui Mucenic, pentru că altfel nu putem înţelege cum iubirea lui de Dumnezeu şi de cei care cred în Dumnezeu a fost atât de mare, încât atracţia lumii să nu-l doboare în determinarea lui de a fi bineplăcut lui Dumnezeu. Iubirea Sfântului Dimitrie faţă de Dumnezeu şi faţă de credinţa creştină l-a făcut să aleagă împărăţia cerurilor în dauna acestei lumi cu toate bogăţiile şi plăcerile ei, fără să se clatine câtuşi de puţin în această alegere care l-a costat viaţa. Văzând în această zi care este chipul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, ar trebui să ne punem cu toţii întrebarea: care este cu adevărat chipul nostru?“.

„Unde ar fi lumea fără rugăciunile neîncetate ale vieţuitorilor din mănăstiri?“

În continuare, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a arătat cum se poate ca atât monahul, cât şi credinciosul din lume să fie următori Sfântului Dimitrie: „Călugărul este chemat să părăsească lumea nu pentru că o urăşte, ci pentru că doreşte să o slujească mai bine dedicându-se pe sine lui Dumnezeu. Deşi viaţa călugărului este separată de lume, ea trebuie unită cu lumea prin darul rugăciunii, care îi defineşte ostenitorului din mănăstire viaţa, îi limpezeşte mintea şi îi luminează simţurile pentru a fi povăţuitor şi îndrumător. Dacă monahul va avea rugăciune multă şi adevărată, multă încredinţare va primi, şi îngerii vor veni la el şi îi vor lumina sensurile celor ce se petrec în viaţa lui şi a lumii. Un mare părinte al veacului trecut, părintele Sofronie, se întreba de ce nu se vede rodul rugăciunilor călugărilor, de vreme ce răul se desfăşoară şi curge în lume, şi tot el răspunde, spunând că unde ar fi lumea, în ce rău mult mai mare decât cel existent, fără rugăciunile neîncetate ale vieţuitorilor din mănăstiri? Aşadar, prin rugăciune, călugărul împlineşte cuvântul evanghelic «să vă iubiţi unul pe altul precum Eu v-am iubit pe voi», iar prin voturile monahale renunţă la averea, puterea şi plăcerea acestei lumi. În acelaşi timp, credincioşii din lume sunt chemaţi să nu aparţină acestei lumi, adică să nu facă abuz nici de putere, nici de plăcere, nici de avere, prin care le transformă pe acestea în nedreptate, în dezmăţ şi în sărăcirea aproapelui“.

La finalul Sfintei Liturghii, stareţul Mănăstirii Pângăraţi, arhim. Petroniu Marin, a mulţumit Înalt Preasfinţitului Teofan pentru împreuna- rugăciune la sărbătoarea ocrotitorului obştii monahale pe care o păstoreşte, după care toţi credincioşii au participat la o agapă frăţească.

Biserica veche a Mănăstirii Pângăraţi cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ a fost ridicată în anul 1560 de Alexandru Lăpuşneanu. Nevoia a impus ca aici să se mai construiască, începând din 2003, o altă biserică, mai întâi pentru călugări şi apoi pentru credincioşii care vin în această zonă a Neamţului.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 570

Id: 25374

Data: Oct 27, 2012

Imagine: