Manastirea unde tricolorul poarta chip de cruce

Manastirea Valea Mare, din Episcopia Covasnei si Harghitei, este locul unde tricolorul a imbracat chip de cruce. Aceasta inima ortodoxa din pieptul Romaniei a inceput sa pulseze, inca din clipa asezarii primei caramide in temelie, cu crucea si cu drapelul national pe frunte. De la Valea Mare, nu poti iesi din timp decat urcand spre vesnicie, simtindu-te mult mai roman si mult mai aproape de cetatenia cerului. Şi pentru asta merita sa ingenunchezi, cel putin o data in viata, in fata altarului ei, cu gandul la Rai.De cum iesi din Intorsura Buzaului, pe drumul ce duce prin satul Saramas spre Manastirea Sfantul Ioan Botezatorul, de la Valea Mare, campul se-mbraca in vesmant de flori. Şi, dintr-odata, lumea ti se infatiseaza altfel, cu chipul ei linistit, curat, lipsit de incordarea grijilor si intrebarilor, cum a fost zamislita de Creator la inceput de timp. Şi nici nu te miri zarind, rasarind din verde si galben si rosu si albastru si alb - culorile clipei pe care tocmai o traversezi -, la poalele codrului, biserica luminand de departe, cu cruce si tricolor pe frunte. Toate aici sunt asezate firesc, la locul lor, ca sa marturiseasca, sa limpezeasca, si mai mult, sa fixeze smerit, demn si roditor, trecerea din timp in vesnicie.Asezamant inaltat cu jertfa peste jertfaCam asa se infatiseaza ochiului si inimii manastirea de la Valea Mare, cu cele trei altare ale ei - biserica mare, paraclisul de iarna si bisericuta de lemn - cu hramurile Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si Sfantul Nicolae. Restul se adauga pe masura ce te apropii de ea si o gusti.Istoria ei se impleteste cu viata si nevoirea arhimandritului Gheorghe Avram, staretul sfantului lacas, om al locului care, chemat la Domnul mai devreme, s-a grabit sa raspunda, parasind timpul, oprind ceasornicul si intrand in vesnicie, cum frumos marturisea Inaltpreasfintitul Ioan, Arhiepiscopul locului, la slujba de prohodire a acestuia.Actul de nastere al asezamantului este 25 octombrie 1998, de ziua ostirii romane, cand Inaltpreasfintitul Ioan a sfintit locul. Apoi, ceea ce la inceput a fost doar visul fratilor Gheorghe si Nicolae Avram din Valea Mare, aflati intr-o dimineata de vara la cosit in Mezereu, s-a intrupat in ceea ce se vede astazi. Caci parintele Gheorghe, retras acasa, dupa o alta implinita slujire ca staret la Dervent, in Dobrogea noastra strabuna, haruit cu daruri de Sus si cu priceperi omenesti de exceptie, a inaltat cu jertfa casa pentru Domnul si pentru ortodocsii din zona, cu cruce si tricolor pe turla.Apoi s-a adaugat obste si a venit istoria insasi sa arate, sa depuna marturie, ca nu se poate ridica biserica oriunde, ci numai acolo unde voieste Domnul. Adica pe oase de martiri. Asa se face ca, la scurt timp dupa inceperea lucrarilor, pamantul a scos la suprafata din tainitele lui osemintele si armele ostenilor lui Mihai Viteazul, care si-a avut ostirea instalata pe Dealul Taberii, spre Intorsura Buzaului, la vreo sase kilometri de manastire, iar pe platoul de deasupra sfantului asezamant, granicerii romani au aparat cu trupurile lor, in 1940-1944, granita vremelnica a pamantului stramosesc, retezat de Diktat. Poate osemintele ostenilor cazuti pe aceste meleaguri au implorat puterii ceresti inaltarea lacasului sfant, spune celalalt Gheorghe Avram, varul arhimandritului plecat la ceruri.Tricolorul de acasa si cel din RaiTot ce s-a inaltat aici, cu inalta binecuvantare si grija parinteasca a Inaltpreasfintitului Ioan, alcatuieste un ansamblu arhitectonic unic, original, care exprima eclectic, organic, frumusetea unor stiluri romanesti intalnite in Dobrogea, Moldova, Vrancea, Bucovina de Nord, Hateg si Maramures, care pastreaza insa nealterata unitatea si coerenta intregului. Frumusetii fara cusur a locului, a celor trei sfinte lacasuri care compun ansamblul manastiresc, se alatura fresca bisericii mari si a paraclisului, care da dimensiune verticala, duhovniceasca, urcusului omenesc spre curatire si desavarsire. Ma nevoiesc aici de 12 ani, iar ca staret de doi. Avem o obste de sapte vietuitori. Dupa plecarea la Domnul a parintelui arhimandrit Gheorghe, staretul nostru, la 9 august 2011, am ramas aici toti fratii si am incercat sa ducem mai departe programul si viata manastirii, cu ajutorul lui Dumnezeu, asa cum si-a dorit parintele, asa cum putem, cum ne ajuta Dumnezeu. Sigur, si aici sunt ispite, ca peste tot. Nimeni nu ramane neispitit in lumea asta. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne straduim sa le invingem. Avem o gospodarie, cateva animale, o sera, ne descurcam simplu si ne asiguram strictul necesar, a aceptat, cu smerenie, sa ne spuna actualul staret, ieromonahul Ilie Bularca.La Valea Mare, anul acesta, de hram, romanii au primit din partea episcopiei steaguri tricolore. Caci aici, in Covasna si Harghita, tricolorul poarta chip de cruce. Asa ca si noi, intorcandu-ne acasa, vom purta in inimile noastre acest chip, la fel cum il poarta arhimandritul Gheorghe acolo unde vesniceste, caci la plecare a primit aceasta ascultare de la ierarhul sau: Parinte Gheorghe, iti dau, in acest moment, cel mai inalt rang romanesc: tricolorul nostru sfant. Şi de vei ajunge cu bine la Dumnezeu, in Raiul bucuriei Sale, iti dau porunca sa incepi si acolo o manastire si sa pui alaturi de crucea lui Hristos, pe varful ei, si tricolorul romanesc, ca sa se adune la un loc toti romanii din Rai... (Reportaj realizat de Dumitru Manolache si publicat in "Ziarul Lumina" din data de 1 august 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 675

Id: 32857

Data: Aug 1, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).