Mancaruri de sarbatori daruite iesenilor

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa părintelui Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iaşilor, şi a jurnalistului ieşean Marius Cristian, autorul unuia dintre cele mai complexe site-uri de gastronomie (costachel.ro).

Tipărită la Editura Bizantină din Bucureşti, cartea prezentată în premieră publicului ieşean este, aşa cum însăşi autoarea mărturiseşte, nu una elaborată de un specialist al domeniului, ci o carte ce adună reţete din bucătăria „unei gospodine obişnuite“. În cuprinsul a 200 de pagini, Garoafa Coman dăruieşte cititorilor 12 meniuri dedicate celor mai mari 12 sărbători de peste an. Reţete „cercate“, cu care şi-a bucurat familia în zilele de sărbătoare şi cu care speră să încurajeze „libertatea şi entuziasmul tinerelor gospodine“ în a găti. „Nu sunt o specialistă, sunt o mamă, iar această carte este în primul rând un dar către copiii mei. Unele reţete sunt personale, altele au o abordare personală. Toate felurile acestea de mâncare au fost gătite având în minte dragul de a găti al mamei mele şi amintirea că „aşa făcea mama“, a mărturisit celor prezenţi la lansare Garoafa Coman.

Prezentată publicului în preajma uneia dintre cele mai mari sărbători ale creştinătăţii, Naşterea Domnului, cartea reaminteşte celor care o răsfoiesc şi de bucuria de a fi aproape unii de ceilalţi în ziua acestui mare praznic, de a regăsi savoarea şi gustul copilăriei în bucatele pe care mamele sau bunicile noastre ni le pregătesc de fiecare dată cu atâta drag. „Masa de sărbătoare are ceva sfânt. Sărbătoarea însăşi iradiază o sfinţenie ce cuprinde totul. Un simţământ scump pe care-l păstrăm în ungherele tainice ale fiinţei noastre din copilărie este atmosfera absolut specială în jurul mesei de Crăciun, de Bobotează, de Paşti sau de Sfântă Mărie. De la biserică veneam cu toţii cu gândul la masa bogată care ne aştepta. Dar nu era numai pofta de a mânca bucate de carne după o perioadă lungă de post, ci bucuria era mult mai adâncă. Masa era legată de sărbătoare şi sărbătoarea era de la Dumnezeu, iar masa venea ca de la Dumnezeu“, apreciază, în prefaţa lucrării, părintele Constantin Coman, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, soţul autoarei.

„O carte vie, care vine dintr-o bucătărie“

Invitat la eveniment, Marius Cristian, cel mai vechi jurnalist specializat în gastronomie şi vinuri din Iaşi, a apreciat lucrarea Garoafei Coman ca fiind una cu profunde rădăcini în ceea ce numim generic „bucătărie românească“. Un concept deseori contestat, înainte chiar de a fi cercetat şi înţeles. „Cine spune că nu avem bucătărie românească spune asta pentru că nu o cunoaşte. Ni se reproşează adesea că nu avem mari bucătari, suntem invadaţi de tot soiul de traduceri discutabile în domeniu. Însă, gastronomia românească nu s-a născut nici în baruri, nici în birturi, nici în restaurante, ci s-a născut acasă, în bucătăria bunicilor, a mamelor şi a soţiilor noastre. Avem o bucătărie ţărănească şi una „târgoveaţă“, aşa cum o numea Radu Anton Roman. Iar cartea de faţă este o sărbătoare tocmai pentru că vine dintr-o bucătărie, e o carte vie, o carte cu solide temelii în gastronomia românească. Această carte demonstrează că bucătăria românească trăieşte şi că progresează“, a subliniat Marius Cristian.

Dimensiunea unei sărbători include şi bucuria mesei

Cartea „Mâncăruri de sărbători“ vine să amintească cititorilor că orice sărbătoare cuprinde, pe lângă dimensiunea sa profund spirituală, şi latura aceasta a bucuriei împărtăşite în jurul mesei, după modelul pe care Însuşi Hristos ni-l dă. „Dimensiunea unei sărbători nu este dată doar de asceză, de înfrânarea ce are, între altele, şi rolul de a ne pregăti spre a o întâmpina, ci şi de bucuria unei mese în familie, cu cei dragi, care urmează imediat după Sfânta Liturghie. De altfel, încă de la începuturile creştinismului, Liturghia era strâns unită cu acele agape frăţeşti, în care toţi cei care se împărtăşeau din Trupul şi Sângele Domnului luau împreună masa, fiecare contribuind după posibilităţi la festin. Mântuitorul Însuşi a instituit Taina Sfintei Euharistii în cadrul unei cine, numită, de aceea, Cina cea de Taină“, a explicat pr. Constantin Sturzu, consilier cultural în cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor, prezent la lansare.

Bucate pregătite într-o familie de preot

Numele Garoafei Coman este cunoscut publicului din întreaga ţară după publicarea cărţii „Mâncăruri şi dulciuri de post“, reeditată în mai multe rânduri.

Autoarea este soţia preotului Constantin Coman, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din cadrul Universităţii Bucureşti, iar cartea pe care, începând din această lună, ieşenii o pot găsi pe rafturile Librăriei „Doxologia“ a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei vă prezintă bucatele gătite de sărbători în familia Coman. „Publicul pe care îl vizez este format, în primul rând, din gospodinele tinere, care, fie că nu au avut timp, fie că nu au avut de unde învăţa, sunt foarte dornice să se ancoreze în zestrea culinară autohtonă şi să nu piardă mireasma sărbătorilor trăite acasă. Există un dat românesc, există un duh al pământului şi al locurilor natale, fără de care nu putem trăi. Puţin din toate acestea le regăsim şi în bucătăria noastră, mai ales de sărbători“, consideră Garoafa Coman.

Reţetă de Crăciun din cartea „Mâncăruri de sărbători“

Cârnaţi ca a Putna

Ingrediente :

- o parte carne de porc (1 kg);

- două părţi carne de vită (2 kg);

- 6 căpăţâni de usturoi;

- piper, cimbru, ienibahar, nucşoară (dacă lipsesc ienibaharul şi nucşoara, se pune coriandru);

- 2 linguri sare;

- boia dulce, facultativ.

Tocăm carnea şi o amestecăm într-un lighean încăpător cu condimentele şi cu mujdeiul de usturoi, care se pregăteşte astfel: se reţin două ceşti din zeama în care a fiert carnea pentru tobă sau se face în acest scop puţină supă.

Se pisează usturoiul cu sarea, se pune în supă, se lasă să se usturoieze şi se strecoară în carne. Personal nu strecor zeama, ci folosesc mujdeiul cu totul. Carnea se amestecă cu ambele mâini, ca pe aluat. Se adaugă treptat apă, până când amestecul devine pufos şi nu se mai lipeşte de mâini. Se curăţă prin interior maţele subţiri, se freacă cu sare şi se pun în apă rece cu oţet. Se umplu şi se pun la zvântat într-un loc aerisit.

La ţară, acolo unde se taie porcul, se toacă pentru cârnaţi, cu maşina sau cu satârul, carne de la gât, de la pulpele din faţă şi tot ce cade de la împărţitul cărnii, adică de la dezosarea muşchilor şi de la rotunjitul şuncilor. După ce se umplu, cârnaţii se atârnă pe o vergea şi se lasă o noapte în casă să se scurgă, iar a doua zi se dau în cramă, la frig sau la afumat.


sursa: doxologia.ro
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Dec 16, 2012
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links
Users login
username:
Password:
Calendar
Evanghelia zilei