Marginalii la o enciclopedie a presei romanesti

Publicarea unei enciclopedii, din orice domeniu al cunoasterii, este intotdeauna un eveniment editorial, din mai multe puncte de vedere. Specialistii si cercetatorii in materie pot gasi adunate intr-un singur volum sinteze ale temelor de referinta, marele public are acces, in masura familiarizarii cu domeniul respectiv, catre subiecte concentrate si deschideri bibliografice. Şi, deloc neglijabil, este faptul ca, in ultima vreme, enciclopediile sunt instrumente de lucru preferate de jurnalisti, care, prin natura profesiei lor, traiesc sub presiunea timpului si nu au, de cele mai multe ori, ragazul necesar pentru documentare. Cu aceste ganduri am cautat volumul Istoria jurnalismului din Romania in date. Enciclopedie cronologica, publicat in toamna anului trecut de Editura Polirom, sub coordonarea profesorului Marian Petcu, personalitate recunoscuta in mediile academice din invatamantul nostru jurnalistic. O carte monumentala, cu 1.414 pagini, majoritatea acestora fiind dedicate istoriei jurnalismului din Romania in date (paginile 13-1.067). Preambulul cartii contine lista contributorilor, lista abrevierilor si un scurt Cuvant inainte in care se explica originea si evolutia proiectului. In partea finala, cititorul are acces la o bibliografie selectiva, un index de publicatii si de institutii media, un index de nume si un index de localitati. Asadar, o lucrare rezultata prin munca in echipa a 120 de specialisti (bibliotecari, profesori, istorici, arhivisti, jurnalisti), timp de patru ani (2008-2012), la care s-au adaugat contributiile unor studenti, masteranzi si doctoranzi de la universitatile din Bucuresti, Cluj-Napoca si Sibiu. Enciclopedia cuprinde peste 18.000 de publicatii periodice, radiouri, televiziuni, agentii de presa si 33.500 de nume de jurnalisti si publicisti. Inarmat cu rabdare si curiozitate intelectuala, cititorul poate depasi sentimentul de ariditate statistica la parcurgerea celor peste 1.000 de pagini intesate cu insiruiri de date scrise marunt si gaseste lucruri interesante despre cresterea si descresterea institutiilor media de la noi. Daca anii 1731-1831 sunt comasati in patru pagini, anii de dupa 1877 au alocate cate patru pagini, perioada interbelica, 12-14 pagini pentru fiecare an. Anul 1990 este semnificativ pentru explozia libertatii de comunicare in spatiul romanesc (cu 31 de pagini in enciclopedie: de la 879 la 910). Pentru slujitorii Bisericii este imbucurator faptul ca enciclopedia cronologica se deschide cu Calendarul dintai, tiparit in 1731 de dascalul Petcu Şoanul la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Brasovului (p. 13). Precizam aceasta intrucat unii istorici fixeaza inceputurile presei romanesti la 1790, prin ziarul Courrier de Jassy. Organizarea strict cronologica a datelor are avantajul marcarii inceputurilor, insa nu ofera, de cele mai multe ori, indicii clare asupra evolutiilor ulterioare si a impactului publicatiilor sau canalelor audiovizuale in viata societatii. Spre exemplu, in acest volum monumental ca dimensiuni se aloca Telegrafului Roman, cea mai veche publicatie din presa romaneasca cu aparitie neintrerupta pana astazi, doar doua randuri, la pagina 40: Sibiu: apare Telegraful Roman. Redactor responsabil: Aaron Florian. Cea mai longeviva publicatie romaneasca. Enorm de putin pentru gazeta saguniana, care a implinit anul acesta 160 de ani si care poate fi considerata punct de referinta nu doar pentru presa bisericeasca, ci, totodata, pentru istoria jurnalismului din Romania. S-ar fi cuvenit chiar si o reproducere a foii de titlu a primului numar al Telegrafului Roman, din 3 ianuarie 1853, pentru ilustrarea copertei volumului, alaturi de alte publicatii reprezentative. Datele au fost preluate direct de la contributori, fara o lectura corelata a acestora. De aceea, nu s-a facut o repartizare echilibrata a spatiului alocat diferitelor titluri. Astfel, s-a acordat un spatiu generos unor publicatii efemere, iar in cazul altora s-a facut o tratare telegrafica, ca si in privinta personalitatilor care apar in volum. In anumite locuri, dupa semnalarea debutului cronologic al unei publicatii se adauga o fisa privind evolutia ulterioara. La o rapida verificare a titlurilor de publicatii bisericesti, se constata numeroase confuzii si inadvertente. Astfel, la anul 1874 (pagina 87), citim: Octombrie, 1, Bucuresti: apare Biserica Ortodoxa Romana, revista culturala religioasa, lunara. Sub conducerea unui comitet alcatuit din prelatii: arhimandrit Ghenadie (presedinte), Silvestru Balanescu Pitesteanu, Inocentiu Ploesteanu, Gherasim Pitesteanu, Calistrat Barladeanu, Teofil Ploiesteanu si profesorii universitari I. Mihalcescu, I. Cornoiu, Gh. Erbiceanu, P. Garboviceanu, M. Popescu, B. Managiru, G. Boroianu. Cititorul neavizat ramane cu impresia ca persoanele din comitetul redactional au lucrat in aceeasi echipa editoriala. In realitate, doar primii trei au fost la inceput, ceilalti urmand in alte generatii. Nu se putea altfel pentru ca profesorul I. Mihalcescu, viitorul mitropolit al Moldovei, se nascuse doar cu un an inainte, in 1873... Nu stiu de ce nu s-a urmat modelul folosit de Georgeta si Nicolin Raduica in Dictionarul presei romanesti (1731-1918), Editura stiintifica, Bucuresti, 1995, unde fisele publicatiilor sunt admirabil sintetizate. Contributiile diferitilor colaboratori sunt inegale ca intindere si acribie. Am remarcat la modul pozitiv pe colaboratorii din Buzau sau din Timisoara care au tratat cu seriozitate temele asumate, chiar daca eforturile lor nu au fost remunerate. La polul opus, cele mai superficiale articole sunt cele semnate cu indicativele C sau CUSB, adica colaboratori studenti. Chiar acestora li s-au incredintat majoritatea institutiilor media bisericesti, desi se putea face apel la facultatile de teologie sau la centrele eparhiale din tara, care ar fi putut furniza informatii verificate, de la sursa. Enciclopedia Ortodoxiei Romanesti, publicata de Editura Basilica in 2009 ar fi fost, de asemenea, un instrument de lucru folositor si putea fi inscrisa in bibliografia selectiva de la paginile 1.067-1.070. In ultima instanta, o simpla accesare a site-urilor unitatilor bisericesti ar fi scos din ambiguitate o multime de articole si ar fi adaugat unele noi. Chiar in aceste conditii, se poate constata ca publicatiile religioase, si in special cele editate de unitatile bisericesti, au o pondere importanta in peisajul jurnalistic romanesc. Cu toate ca, verificand citarea in volum a institutiilor media actuale ale Patriarhiei Romane, am constatat ca unele lipsesc cu desavarsire (Agentia de stiri BASILICA, publicatia pentru copii Chemarea credintei, revista de dialog teologic Ortodoxia), iar altele sunt catalogate cu un ridicat grad de inexactitate. Centrul de Presa BASILICA al Patriarhiei Romane, institutie media unicat in toata lumea ortodoxa, nu apare la 27 octombrie 2007, data infiintarii, nici in indexul de institutii media, ci doar in continutul articolelor despre Ziarul Lumina si Lumina de Duminica. Despre TRINITAS TV se scrie doar ca a primit licenta de emisie prin satelit, dar nu se mentioneaza momentul intrarii propriu-zise in functiune (p. 1.052). Radio TRINITAS are o fisa descriptiva expirata la p. 964, scuzabila doar prin dezvoltarile rapide din ultimii ani. Nutrim speranta ca, la o editie viitoare, Enciclopedia cronologica va fi actualizata si vor fi operate indreptarile ce se impun. Sugeram autorilor sa realizeze o forma electronica a volumului, accesibila cat mai multor posibili contributori, astfel incat sa se lucreze interactiv la o versiune imbunatatita, necesara pentru istoria generala a presei din Romania, deosebit de utila jurnalistilor de azi si cercetatorilor de maine. (Recenzie publicata in Ziarul Lumina din data de 26 august 2013, semnat de pr. Nicolae Dascalu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 598

Id: 33355

Data: Aug 26, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).