Marturisirea de credinta si Botezul in Sfintele Evanghelii

In cult se exprima doxologic invatatura de credinta, existand o adevarata simbioza intre doctrina, cult si morala - lex credendi, lex orandi, lex agendi. Botezul crestin este fundamentul eforturilor intreprinse pentru realizarea unitatii Bisericii, precum si temei pentru 'misiunea in unitate'. Astfel ca marturisirea credintei si cateheza sunt chemate sa tina mereu 'viu si lucrator' Cuvantul lui Dumnezeu, sfintit prin Hristos. Credinta Bisericii este temeiul obiectiv al validitatii Botezului si deci al lucrarii lui mantuitoare. Credinta este, de pilda pentru Tertulian, usa Botezului si materia indispensabila a actiunii sale. Credinta si marturisirea au fost intotdeauna corelative. O marturisire sub forma de crez a Invierii lui Hristos din Noul Testament este urmata de formula 'Astfel am propovaduit si voi asa ati crezut' (1 Cor. 15, 3-11). Aceasta 'corelatie devine clara, afirma Jaroslav Pelikan, in reiterarile si permutarile acestor doi termeni, a crede si a marturisi (adesea in combinatie cu un al treilea termen, a invata), in limbajul crezurilor si marturisirilor de-a lungul istoriei crestine. Un fragment credal timpuriu, atribuit de obicei secolului al III-lea sau al IV-lea, incepe cu cuvintele: (Cineva) marturiseste credinta', iar Crezul apusean de la Sardica, de la mijlocul secolului al IV-lea, desi a fost respins ca heterodox, vorbeste despre 'traditia si credinta si marturisirea catolice si apostolice'. Implicatiile comunitare ale fiecarui act sfintitor fac pe teologul Pavel Evdokimov sa vada si in aceasta situatie ocazia unui angajament al nasilor fata de comunitate, in privinta vietii ce urmeaza sa duca neofitul. Nasii si familia spirituala din Biserica marturisesc credinta castigata prin Taina, caci copilul nu poate fi considerat separat de parinti - sau chiar de batranii lui care au crezut.Scriptura si Botez In textele Vechiului Testament erau ascunse in cuvinte Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, dar la Botezul/Teofania Domnului, Ele se reveleaza ca atare: Duhul lui Dumnezeu in chip de porumbel, peste Fiul, despre Care Tatal din cer spune: Acesta este Fiul Meu cel iubit. Avem dintr-odata pe Cei Trei impreuna, descoperiti de asemenea inainte de momentul in care Iisus urma sa-si inceapa propovaduirea, propovaduire in care va vorbi intotdeauna despre Tatal, va vorbi despre Sine ca despre Fiul si va descoperi pe Duhul Sfant. Darul profetic-mesianic, duhovnicesc al lui Iisus este legat de proclamarea dumnezeiasca: 'Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit' (Mc. 1, 11), respectiv 'acesta este Fiul Meu cel iubit' (Mt. 3, 17). Ce vrea sa ne spuna aceasta proclamatie a lui Iisus ca 'Fiu'? Aceasta formula de adresare preia in mod evident ritualul imparatesc israelit din Ps. 2, 7: 'Fiul Meu esti Tu, eu astazi Te-am nascut', care are deja dimensiuni mesianice - 'Cere de la Mine si-Ţi voi da neamurile mostenirea Ta si stapanirea Ta, marginile pamantului'. 'In momentul intronizarii, regele este declarat Fiu al lui Dumnezeu.' Iisus Domnul S-a inteles pe Sine, in relatia cu Dumnezeul Sau si Tatal, ca Fiul, ca Fiul iubit, ca singurul sau ca Fiul Unul Nascut. Iata motivul pentru care Mantuitorul a venit la Ioan, la Iordan, ca sa se supuna practicii Botezului initiat de catre acesta. Şi-a dat prilejul de a fi descoperit in vederea a ceea ce trebuia sa urmeze, adica sa aiba o marturie despre Sine, pentru ca invatatura Sa sa fie primita de oameni ca din partea lui Dumnezeu. Prodromos e cel care pregateste drumul. Eu sunt Inaintemergatorul, precum a zis profetul: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui, neteziti vaile si dealurile, faceti-le drepte, pregatiti drumul. Eu sunt cel care Ii pregateste drumul, dar nu sunt eu Mesia. Vine dupa mine Cel ce a fost inainte de mine. Ioan marturiseste astfel eternitatea lui Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. Acesta va va invata pe voi toate. Eu nu sunt vrednic sa-I dezleg nici cureaua incaltamintei. Prin aceasta declaratie, Ioan Il acredita pe Iisus ca Cel ce trebuia sa vina. Marturia Sfantului Ioan BotezatorulSfantul Ioan dezvaluie multimilor, uluite si inca nedumerite, apropiata ivire a lui Mesia, Fiul Tatalui, nascut mai inainte de toti vecii, care le va darui prin botez darul Sfantului Duh. Ulterior, adica dupa Botez, Ioan va da o marturie si mai completa lui Hristos, dar inainte de aceasta noua iluminare esenta mesajului sau cu privire la Iisus va fi axata pe reliefarea rolului de impartitor al Duhului Sfant. 'Tot inainte de Botez, Sfantul Ioan mai descopera si alta fateta a personalitatii lui Mesia, si anume aceea de judecator. Hristos nu se va margini sa boteze cu Duh Sfant si cu foc, El va lua lopata in maini ca sa curete aria si sa adune graul in jitnita Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins (Lc. 3, 17; Mt. 3, 12). Botezatorul, precursor al Mantuitorului, foloseste aici parabola si exprimarea simbolica spre a arata rolul lui Mesia care nu se va margini la sfintirea naturii umane. El intuieste aici, pe linia profetismului veterotestamentar, caracterul infricosator al venirii lui Mesia, coborat printre oameni nu numai spre a aduce pacea, dar si dezbinarea (Lc. 3, 51). Hristos vine spre a curati aria, care este lumea, spre a face posibila despartirea dintre cei ce se vor mantui si ceilalti, oferindu-le insa tuturor posibilitatea de a opta pentru El si de a se salva.'Deci, pe langa descoperirea lui Dumnezeu, Care spunea: 'Acesta este Fiul Meu cel iubit', se adauga si Ioan, cu autoritatea lui de profet pe pamant, sa-L marturiseasca pe Iisus ca pe Cel care trebuia sa vina, sa fie Mantuitorul. Şi aceasta o facea in momentul in care Mantuitorul iesea la propovaduire. Am putea zice chiar ca Mantuitorului ii trebuia aceasta acreditare din partea unei personalitati ca Ioan Botezatorul, in fata poporului. La fel ca si botezul lui Ioan, si botezul primilor crestini era o expresie a pocaintei si credintei (Fapte 2, 38, 41; 8, 12).Necesitatea botezarii in numele Sfintei TreimiIntrebarea cruciala este daca putem descoperi in marturiile legate de botezul lui Ioan vreun argument care sa sustina existenta unei marturisiri de credinta. In mod direct nu beneficiem de acest aspect, dar indirect exista o dovada care ne poate ajuta in acest sens. 'Deci, zicea Ioan multimilor care veneau sa se boteze de el: 'Pui de vipere, cine v-a aratat sa fugiti de mania ce va sa fie? Faceti, dar, roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avram, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam'' (Lc. 3, 7-8). Bineinteles, versetele acestea nu par a sustine la prima vedere existenta unei marturisiri de credinta, dar nu trebuie sa ne grabim in afirmarea unei concluzii. Sfantul Ioan spune foarte clar ca sunt necesare chiar si pentru acest 'botez' roade vrednice de pocainta. Aceste roade pot fi parerea de rau, parasirea pacatelor si urmarea virtutilor. Ştim ca multumile isi marturiseau pacatele inainte de a fi botezati. Şi totusi acest verset mai contine un amanunt nu foarte clar la prima vedere: urmarea dreptei credinte. Sfantul Ioan Botezatorul le cere iudeilor sa nu fie mandri ca sunt singurul popor care crede in adevaratul Dumnezeu. Ceea ce le cere este sa lepede mandria si sa aiba o credinta curata. Indirect, iudeilor li se cere o marturisire de credinta. Nu o marturisire de credinta in existenta lui Dumnezeu, si in faptul ca marturisindu-L pe Dumnezeu trebuie sa ramana smeriti. La Botezul Domnului, Sfanta Treime este prezenta, dar Ioan, cu mult inainte de acest eveniment, marturisise dumnezeirea Fiului intrupat si descoperise ucenicilor sai si multimilor faptul ca Acesta va boteza cu 'Duh Sfant si cu foc'. Sfantul Ioan Botezatorul prefigureaza cu o subtilitate deosebita ceea ce Mantuitorul va dezvalui direct Apostolilor dupa Inviere: necesitatea botezarii in numele Sfintei Treimi. Nasterea din apa si din DuhDaca Sfintii Evanghelisti Matei si Luca ne prezinta genealogia dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos (Mt. 1 si Lc. 3), spunandu-ne cum S-a nascut ca om, din Fecioara, Cel ce Se nascuse din Tatal 'mai inainte de toti vecii', Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan ne spune cum se poate naste omul de la Dumnezeu. Este atat de impresionant a se gandi cat de delicat lucreaza Dumnezeu cu omul; nu e nimic fortat, uluitor, artificial in aceasta lucrare. Mai intai omul, Fecioara, primeste sa nasca pe Dumnezeu dupa trup, pentru ca apoi Dumnezeu sa-l nasca pe om din apa si din Duh; mai intai omul, Iosif il adopta pe Fiul lui Dumnezeu facut Om, pentru ca apoi omul sfintit prin Botez sa fie infiat de Dumnezeu; mai intai El vine la noi in modul cel mai delicat si mai gingas imaginabil, ca prunc nevinovat intr-o iesle din Betleem, pentru ca noi sa putem cat mai firesc sa ne apropiem de El si, primindu-L, sa fim primiti noi insine de Dumnezeu. 'Celor cati L-au primit (pe Hristos), care cred in Numele Lui, le-a dat putere ca sa faca fii ai lui Dumnezeu, care nu din sange, nici din dorinta trupeasca, nici din dorinta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut' (In. 1, 12-13). Taina acestei nasteri din Dumnezeu o dezvaluie Mantuitorul Insusi lui Nicodim: 'Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de Sus, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu' (In. 3, 3). Intrucat Nicodim a fost contrariat de o astfel de afirmatie, Mantuitorul ii explica: 'De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu' (In. 3, 5). Nasterea 'de la (sau din) Dumnezeu' din prologul Evangheliei a IV-a este numita in capitolul al III-lea nastere 'de sus', nastere 'din apa si din Duh' sau nastere 'din Duh'. In aceasta lucrare minunata, Dumnezeu este Cel care naste si noi suntem cei care ne nastem. Aceasta nastere din nou, nasterea de la Dumnezeu, are loc prin baia Botezului. Mantuitorul nu S-a botezat pentru a se curata El, ci pentru a sfinti apele, pentru a putea uni puterea vivificatoare a Duhului Sfant, Domnul de viata facatorul, cu apa. Mentionand nasterea din apa si din Duh, Mantuitorul a avut desigur in vedere Taina Botezului, care avea sa deschida omenirii portile Imparatiei, dupa ce El va fi Inviat din morti. In convorbirea cu Nicodim, Hristos a dezvaluit deci componenta pnevmatica a Imparatiei. El a talmacit astfel indirect si semnificatia Botezului Sau, preludiu la intemeierea Imparatiei. Pentru a intra in Imparatie, omul va trebui sa se schimbe pana in adancurile fiintei sale, prefacere implinita sub actiunea sfintitoare a Duhului. Mantuitorul Hristos este cel care ne arata importanta de netagaduit a Botezului: 'Cel ce crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi' (Mc. 16, 16). Raspunsul oamenilor la propovaduire, prin faptul de a crede si de a se boteza, adica prin integrarea lor in Biserica, duce la mantuire. Astfel, in locul temei 'necredintei' - 'a nu crede', din versetele precedente - din versetul 16 domneste 'a crede', precum si semnele pe care le vor putea face cei ce cred 'in numele' lui Iisus. Acestea sunt enumerate in versetele 17-19: vindecarea oamenilor demonizati, 'limbi noi', abordarea biruitoare a pericolelor, vindecarea celor bolnavi. Biserica, paralel cu porunca misionara pe care o primeste de la Cel Inviat, este inzestrata cu puterea - care e roada credintei -de a vindeca bolnavi, de a izgoni elementul demonic din viata oamenilor si de a se opune biruitor diferitelor uneltiri ale naturii sau ale oamenilor.Noul Testament nu este o carte de ritualuri, nici nu ofera amanunte despre practica crestina primara. Dar in masura in care informatii pot fi obtinute indirect, modelul de baza este acelasi. Acest model poate fi regasit in diferite parti ale Noului Testament. Credinta, usa BotezuluiCredinta Bisericii este temeiul obiectiv al validitatii Botezului si deci al lucrarii lui mantuitoare. Credinta este pentru Tertulian usa Botezului si materia indispensabila a actiunii sale. Contextul exterior al Tainei este Biserica, ca mireasa a lui Hristos si mama a credinciosilor; contextul interior, in subiectul primitor, este credinta. Dar credinta nu ca o atitudine subiectiva, ci credinta Bisericii marturisita personal si traita. De aceea nu este suficient pentru a admite la Botez pe eretici si schismatici, ca ei sa-si manifeste dorinta lor de a reintra in unitatea Bisericii; trebuie verificat atent daca ei recunosc si marturisesc, de la expunerea dorintei, adevarata credinta, adica credinta Bisericii. Numai cu aceasta conditie ei se pot apropia de Taina Botezului. Credinta eclesiala baptismala este aceea care permite sa distingem intre o baie obisnuita si Taina Botezului. 'Intinaciunile pacatelor nu sunt sterse in acest mister mantuitor, subliniaza Sfantul Ciprian, in acelasi mod ca murdariile pielei intr-o baie corporala si profana... Altul este modul in care este spalat pieptul credinciosului si altul acela in care sufletul omului este purificat prin meritele credintei.' Credinta eclesiala tine de fiinta Botezului, asa cum tine, de altfel, de fiinta fiecarei Taine, fiindca Tainele sunt ale Bisericii si exprima credinta si lucrarea Bisericii in lume pentru mantuirea celor incorporati in Hristos. (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 28 august 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1017

Id: 16093

Data: Aug 29, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).