Mazilirea Sfantului Domnitor Martir Constantin Brancoveanu
La început de 1714, domnitorul Ţarii Românesti se pregatea de nunta. Printul Radu Brâncoveanu trebuia sa ia în casatorie pe Maria, fiica lui Antioh Cantemir, iar aceasta alianta matrimoniala primise acordul Portii Otomane. În luna martie, familia domneasca a fost greu încercata de moartea domnitei Stanca, fiica cea mare a voievodului. Dupa doar câteva zile, în Saptamâna Luminata, Voda Brâncoveanu era mazilit. Începea astfel drumul catre martiriu.Mazilirea lui Con­stan­tin Brânco­vea­nu era pre­ga­tita. Turcii ti­clu­iau doar momentul prielnic, ast­­fel încât sa-l prinda pe dom­ni­­­torul român, cunoscut fiind fap­tul ca avea un aparat infor­ma­tiv dezvoltat si un sprijin extern dincolo de munti. Daca prin­dea de veste, chiar si un avans de câteva ore i-ar fi fost suficient sa se refugieze, domeniul sau de la Sâmbata fiind pregatit sa-i ofere salvgardare în Sfântul Imperiu Roman de natiune germana, în cadrul caruia purta titlul nobiliar de conte. Ţinând cont de acest aspect, marele vizir Ali Pasa l-a trimis în Ţara Româneasca pe capugiul Mus­ta­fa aga, care îi era prieten domni­to­rului, cu misiunea clara de a-l de­trona si captura pe Brânco­vea­nu. Mo­men­tul ajungerii la Bucuresti a fost Saptamâna Pa­ti­milor, când dom­nitorul, îndoli­at de pier­de­rea fiicei, va fi fost prins cu slujbele bisericesti.Un avertisment ignoratInteresant este ca, desi ma­rele vizir a pregatit aceasta ma­zi­lire în mare taina, domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost totusi avertizat, printr-un concurs de împrejurari. Anton Ma­ria del Chiaro descrie cum un grec, prieten al domnitorului, a aflat cele puse la cale: „Un turc din familia caimacamului din Constantinopol, îmbolnavin­du-se, fu vizitat de un prieten, secretar al Vizirului. Discutând de noutatile zilei, secretarul îm­par­ta­seste bolnavului, între altele, ca Vlach-beiul (Principele Vala­hiei) a fost declarat rebel, si în scurt timp va fi adus la Con­stan­tinopol cu familia sa, iar imen­sele sale avutii vor fi depuse în tezaurul Sultanului. Ramase numai desemnarea capugiului pentru executarea ordinului. La aceasta marturisire a fost de fa­ta si medicul turcului, doctorul Antonio Corect, care a trait în Valahia acum câtiva ani si care mi-a declarat ca a studiat la Roma si cunoaste limbile latina si greaca. Doctorul se prefacu a nu baga în seama convorbirea dintre turci si prepara un medicament pentru bolnav. Iesind de la bolnav, gasi pe celalalt grec, amicul sau, caruia îi împartasi tot ce auzise, conjurându-l a nu destainui numele sau. Acesta scrise în toata graba lui Brâncoveanu, informându-l de toate cele puse la cale pentru a lua masurile necesare, situatia sa fiind foarte grava“. Para­do­xal, sfetnicii domnesti, printre care si devotatul boier martir Ia­na­che Vacarescu, auzind vestile din scrisoarea trimisa domnitorului, au considerat ca „grecul, neavând bani de sarbatori, s-a servit de acest pretext ipocrit si zelos, ca sa stoarca bani“. Dom­nitorul si ministrii sai tocmai fusesera înstiintati de marele vizir ca pot trimite dupa mi­rea­sa la Constantinopol si pot pre­gati nunta cu aleasa pompa dom­neasca. Având asigurata aceasta aparenta liniste din partea turcilor si tinând cont de fapt ca agentii sai din capitala Imperiului Otoman nu i-au confirmat stirea, domnitorul nu i-a dat crezare. Doamna Maria însa considera ca o astfel de veste trebuia sa aiba un fundament real si propunea sa se retraga cu totii pentru o perioada la Târgoviste, oras îndepartat de granita cu turcii, de unde ar fi putut trece muntii cu usurinta.Mai multe informații în Ziarul Lumina.
Categoria: Actualitate ortodoxa
Data: Aug 14, 2014
Recomandari www.resurse-ortodoxe.ro:
Articole similare
Random Links