Intristata Familie a Parintelui Constantin Mihoc,Intreaga noastra viata este o taina si o minune a bunatatii lui Dumnezeu. Intrarea si iesirea noastra din aceasta existenta pamanteasca trecatoare sunt alese de Stapanul vietii noastre dupa a Lui intelepciune si milostivire negraita.Mutarea la viata cea vesnica si fericita a dragului nostru parinte Constantin ne pricinuieste durere, pentru ca este o despartire care s-a petrecut in mod atat de neasteptat. Dar chipul cald si luminos al parintelui nu il putem uita. Jertfa lui, evlavia vietii lui, cumintenia ascultarii, bucuria daruirii de sine, toate acestea ni le-a lasat noua. Noi stim ca parintele nostru Constantin este viu, caci sufletul nostru continua sa traiasca si dupa moarte. Ştiind ca nemurirea sufletelor noastre a devenit vesnica bucurie prin Invierea lui Hristos, avem nadejde in bunatatea si purtarea de grija a lui Dumnezeu fata de noi. De aceea in tot ceea ce ni se intampla ne straduim sa intelegem ce doreste iubirea Lui cea mare de la noi, ne straduim sa pricepem, atat cat putem, care este ratiunea tainica a celor randuite de El pentru noi. Şi noi trebuie sa credem cu multa tarie ca si daca motivele evenimentelor randuite de Dumnezeu nu le putem pricepe si cuprinde cu mintea noastra adesea prea egoista, totusi rasplatile pe care ni le randuieste Cel Prea Bun le vom gusta daca nu ne vom carti impotriva iubirii lui nemarginite. Pentru ca El stie ce si cum sa randuiasca fiecaruia si cum sa mantuiasca ca un Prea Intelept sufletele noastre, randuind dincolo de moarte rasplati negraite pentru noi cei de aici, intristati de despartirea de cel drag, nu le putem cunoaste.In toate si prin toate trebuie sa preamarim iubirea de oameni a lui Dumnezeu, sa binecuvantam ca dreptul Iov in toate numele lui Dumnezeu, sa savarsim in toata viata noastra aceasta minune si anume sa ne incredintam unii pe altii iubirii lui Dumnezeu si sa credem cu tarie in bunatatea lui cea nemarginita. Sa zicem cu totii: Nu am pierdut pe fiul nostru, pe fratele nostru, pe prietenul nostru, pe slujitorul nostru cel drag, ci l-am daruit Celui ce ni l-a dat. Viata lui nu s-a sfarsit, ci a fost schimbata intr-una mai buna. Nu l-a ascuns pamantul, ci cerul l-a primit. Nu s-a despartit de dragostea noastra, ci va fi cu noi unit prin dragostea cea mare a lui Dumnezeu. Sa mai avem putina rabdare si prin mila lui Dumnezeu vom fi toti iarasi impreuna. Numai de ne-am asemana si noi cu acest drag parinte plecat de la noi in curatia virtutii, in jertfelnicia dragostei, in zelul si dorul dupa Dumnezeu.Incredintand viata noastra iubirii lui Dumnezeu vom afla tihna sufletelor noastre. Prin jertfa parintelui Constantin, Dumnezeu va ridica locasul Sau de inchinare. Şi a devenit astfel mai limpede pentru noi ca doar prin sfintenia vietii si prin jertfirea noastra personala putem zidi lui Dumnezeu biserici.Doresc intregii familii precum si noua tuturor, ca Insusi Domnul sa se apropie in aceste grele clipe de inimile noastre si sa aprinda cu o putere negraita lumina bunatatii Sale pentru a gasi inlauntrul nostru izvoarele nesecate ale mangaierii dumnezeiesti.Hristos a inviat!† LAURENŢIU,Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 584

Id: 2263

Data: Aug 16, 2009

Imagine: