Nu-l cautati pe Cel viu intre cei morti. Nu cunosc nici o alta fraza de bucurie mai grandioasa, de maretie a dumnezeirii, la care noi suntem chemati a lua parte. Nu cunosc nici o alta fraza, din tot ce s-a exprimat vreodata in cuvinte, care sa redea mai total destinul pe care Dumnezeu ni-l daruieste, ridicandu-ne peste moarte, la viata vesnica. Se poate imagina o victorie mai stralucita decat biruinta vietii asupra mortii? O dovada mai desavarsita de dragoste, pe care numai un Parinte o arata fiilor Sai?Inceputul se afla in Noaptea MinunilorScrierile Sfinte contin cu adevarat intelepciunea definitiva, sensul adevarat si nepieritor, temelia pe care s-a cladit intreaga existenta umana, des­chizand perspective de neinlocuit, drumul spre eternitatea pe care Dumnezeu o daruieste din bunatatea Sa infinita creatiei Sale. Sunt Cartile bucuriei, nadejdii noastre. Dar mai ales sunt cartile biruintei, ale Inceputului vietii fara sfarsit.Inceputul se afla intr-o iesle saraca, in care un Prunc mititel, cum spune colindul, se naste pentru a-si asuma jertfa care ne va rascumpara. Inceputul se afla in Noaptea Minunilor, cum o numeste Rilke. E o realitate infinit mai complexa decat cea cu care omenirea s-a obisnuit in exis­tenta ei lipsita de inocenta. Pompa superficiala, laudaroasa, pseudograndoarea, pseudogloria, nu inseamna nimic, nu spune, nu ne aduce nimic. E o goliciune maiestrit ascunsa sub nimicnicie, ca in povestea lui Andersen despre hainele imparatului. Da, Pruncul ar fi putut veni ca un imparat puternic, cu osti, cu falsa maretie, banala, aroganta, cum vedem de atatea ori. Ar fi putut cobori intr-un palat stralucitor, orbind omenirea, inspaimantand-o cu puterea Lui. O, dar in cate feluri ar fi putut descinde in mijlocul omenirii, intovarasit de cohorte de curteni, de sclavi, de supusi umili, aducand cu sine spaima, ca orice dominatie tiranica, ce-si impune ordinea ei. Dar iata, a venit un Prunc nevinovat, intr-o iesle pe care o incalzea suflarea animalelor, sub privirile induiosate ale pastorilor. Miracolul Nasterii in ieslea saraca ramane faptul definitiv al istoriei. El depaseste prin simplitatea si adancimea sa orice alt eveniment pe care l-a cunoscut omenirea. Este cotitura unica a istoriei, avand o semnificatie ce depaseste omenescul, obisnuitul. Simplitatea aparenta a cuvintelor nu poate insela. Caci Miracolul Nasterii arata maretia smereniei. Oricat ar parea de contradictorii aceste notiuni, ele alcatuiesc de fapt o unitate, cea mai perfecta unitate. Nimic nu poate fi mai grandios decat smerenia, care evidentiaza cat de inalte, peste toate notiunile limitate si superficiale ale pamantenilor, sunt daruirea de sine, jertfa si ge­nerozitatea.Pruncul nascut in iesle ne invata smerenia desavarsitaIngerii au slavit miracolul impreuna cu pastorii, cu magii, cu intreaga creatie, inchinandu-se Pruncului Dumnezeiesc pe paiele ieslei sarace, un Prunc firav dandu-ne o lectie unica de smerenie. El ne-a aratat ca Dumnezeu nu ni se impune, ca ne vrea liberi, neobligandu-ne la nici o decizie, ca daruindu-ne dragostea Sa infinita asteapta doar un semn, dragostea noastra pe care s-o aratam, la randul nostru, si semenilor, in comuniunea mantuitoare cu ei! Caci nimeni nu se poate mantui singur. Drumul catre cer il putem face numai impreuna cu ceilalti, intr-o libertate deplina, si nu impunandu-ne ideologii impregnate de ura si dispret.Deasupra stralucea Steaua indreptandu-si razele spre ieslea care, in acea clipa, era centrul omenirii. Se auzeau de undeva de sus din cer cantece ingeresti: Pe pamant pace si intre oameni buna invoire… Cei trei crai s-au inchinat aducandu-si darurile, aur, smirna si tamaie. Apoi s-au intors pe alt drum, pentru ca dusmania, ura incepusera deja impotriva unui Prunc Nevinovat, culminand cu rastignirea Sa pe cruce. Pe care si-o arata mereu si astazi… Sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca, spune colindul. Pruncul din ieslea umila, incalzit de modestia pastorilor, luminat de Steaua care se oprise deasupra Betleemului, a venit sa ne redaruiasca vesnicia, pe care necugetarea noastra o pierduse. Exista oare o dovada mai cutremuratoare a atotputerniciei pline de milostivire? Ea ne scapa de obsesia ca lumea e me­ni­ta sa dispara, pentru ca si-a pierdut sensul total. Nas­te­rea Pruncului ne invata ca exista un sens total, ca nu putem afirma totul e nea­devar, asa cum remarca si filozoful german Adorno. Chiar daca ne arogam dreptul la intrebarile proprii, carora nu le gasim totdeauna raspunsul, Nasterea Domnului reprezinta Adevarul, dincolo de toate speculatiile noastre. Ea e raspunsul la cea mai mare intrebare a omenirii. Un ras­puns nepieritor pe care se spri­jina intreaga existenta a lumii. Steaua care a luminat odi­nioara, calauzind drumul magi­lor, lumineaza si astazi… Toate erau deci bune foarte, se spune si ar fi putut ramane astfel, daca sarpele nu i-ar fi intins Evei marul. Astfel a intrat raul in creatia celor bune foarte. Omenirea a pierdut odinioara dreptul la nemurire, datorita pacatului stramosilor ei, care ne­socotisera porunca Creato­ru­lui, lasandu-se ispititi de diavol. Neascultarea si nesocotinta au consecinte catastrofale. Dar Dumnezeu, in mila Sa, a mai dat creaturii Sale o sansa, cea de a redobandi viata in vesnicie, trimitand pe Insusi Fiul Sau, care cu pretul sacrificiului unic in toata istoria neamului omenesc a restaurat firea acestuia pentru a o readuce la ceea ce trebuia ea de la inceput sa fie.Se spune, si nu degeaba, ca ingerii cantau: Pe pamant pace si intre oameni buna invoire. Asa citim, asa auzim in colinde, adevarate compendii unice de teologie. Oare acest imn ingeresc a fost adoptat de lumea noastra, pe care am dori-o patrunsa de o schimbare capitala a directiei traiectoriei, pe drumul apropierii de desavarsire? Din pacate, nicidecum. Istoria, aceasta ilustrare nefericita a imperfectiunii umane, spune cu totul altceva. Omul are libertatea de a alege intre bine si rau, intre a asculta cantarea ingerilor si porunca lui Irod. Oare cei care pleaca urechea la porunca demonicului rege nu sunt mult mai numerosi decat cei pentru care imnul ingeresc a trasat o cale noua nefericitului neam omenesc?Craciunul, sarbatoarea intregului universOdinioara, tragicul poet Hölderlin marturisea: Acolo unde exista primejdia, creste si posibilitatea de salvare. Cu tot tragismul lui, era un optimist. Optimism indreptatit de lumina stelei care a luminat ieslea si ne lumineaza si pe noi, in conti­nuare. Ea renaste intr-o realitate a aspiratiei catre o lume nepatata, in care binele si frumosul sunt coordonatele definitive. Prin Nasterea Domnului, Persoana dumnezeiasca intra in relatia nemijlocita cu noi, oamenii, ca persoana omeneasca (D. Staniloae, Dogmatica, II.). Este un fapt istoric, nu un produs al unei oarecare imaginatii, asa cum se incearca uneori deni­grarea inceputului unei ere noi pentru noi toti. O sarbatoare a intregului univers, a pamantului a carui fata a schimbat-o, a cerurilor care spun, care canta odata cu noi bucuria biruintei asupra raului, semnificatia grandioasa, unica a Intruparii care a facut posibila indumnezeirea firii omenesti. O sar­batoare a venirii Transcen­dentului in mijlocul nostru, devenit realitatea noastra coti­diana, certitudinea fundamentala a existentei, pe care Il vedem si Il primim alaturi, promisiune a eternitatii. Caci Iata, Eu stau la usa si bat. Craciunul este Sarbatoarea iubirii, a impartasirii bucuriei cu ceilalti. Ne adunam in jurul bradului impodobit, colindam, ne spunem vestea cea mare, cantam impreuna cu corul inalturilor: Astazi a venit Hristos, Mesia cel luminos, laudati si cantati si va bucurati! Il primim pe Mos Craciun care ne aduce daruri si fiorul unor clipe de sarbatoare cosmica, de maretie si stralucire. Omenirea are nevoie de acest fior, anticipand viata in vesnicie. Deschizand larg usa sufletului pentru a-l adaposti pe Fiul lui Dumnezeu, in toata smerenia noastra, ca odinioara ieslea modesta pe care a luminat-o steaua calauzitoare, sa lasam vocile ingerilor sa rasune si azi, purtand in suflet si celelalte cuvinte care au pecetluit definitiv destinul omenirii: Nu-l cautati pe Cel Viu printre cei morti! (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 25 decembrie 2011, semnat de Lidia Staniloae)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 530

Id: 27097

Data: Dec 24, 2012

Imagine: